Cum au început românii să joace fotbal. Prima minge a fost adusă de un doctor, ardelenii erau cei mai buni, iar România s-a înscris prima din lume la un mondial
0
Românii s-au îndrăgostit de fotbal acum mai bine de o sută de ani. Au învăţat fotbal de la englezi, iar ardelenii şi bănăţenii au fost cei mai buni fotbalişti ai perioadei interbelice. Naţionala României a fost prima din lume înscrisă la un campionat mondial de fotbal şi a debutat cu o victorie istorică.
Fotbalul este astăzi unul dintre cele mai iubite sporturi de pe Glob. Regulile moderne ale acestui joc au apărut la mijlocul secolului al XIX-lea în Anglia, acolo unde s-a creat şi prima asociaţie fotbalistică, The Fotball Association, în 1863. Primele meciuri oficiale au început să fie jucate în 1888, când a fost organizată prima ligă de fotbal din lume, tot în Anglia, formată din 12 echipe.
Nu la mult timp după ce englezii au început să joace oficial fotbal şi chiar înainte de înfiinţarea primei Federaţiei Internaţionale de Fotbal în 1904, în Regatul României, mai precis la Bucureşti, zeci de gură-cască din cartierele mărginaşe, dar şi oameni cu stare ghemuiţi în caleşti, priveau cu interes cum pe maidanele din afara oraşului oameni îmbrăcaţi caraghios luptă pe viaţă şi pe moarte pentru a băga o minge, printre doi pari uniţi cu o plasă de prins peşte.
Duelurile erau caraghioase şi de multe ori combatanţii erau plini de noroi. Printre jucătorii asudaţi erau şi oameni cu poziţie socială înaltă, notari, avocaţi sau medici. Erau primii jucători de fotbal modern din România, un sport care a fascinant din prima clipă toate categoriile sociale, un sport ai cărui pionieri au fost şi românii.
Prima naţională de fotbal a României, formată din englezi
Românii au adoptat fotbalul imediat, ajungând să-l practice cu pasiune încă de la sfârşitul secolului al XIX lea. Era cunoscut încă din 1850, dar regulile moderne, ca şi o minge modernă, au apărut abia la sfârşitul secolului al XIX lea. Prima minge din regatul României a fost adusă la Bucureşti în 1895 de Mario Gabauer, care a luat-o din Elveţia, acolo unde-şi făcuse studiile. Învăţase regulile jocului şi practicase fotbalul în compania englezilor şi austriecilor. De altfel, la primele jocuri de fotbal, doar 2-3 români mai emancipaţi participau. Restul iubeau jocul, dar nu îndrăzneau să se apuce de el, preferau să se adune şi să privească. Cei care jucau erau de obicei englezi, aduşi de marile companii din Bucureşti să lucreze.
Erau în special ingineri. ”Ce-o mai fi şi cu paiaţele astea?!”, exclamau oamenii de bine ai Bucureştiului, care vedeau pe englezi, nemţi sau austrieci jucând seara meciuri pe spaţiile virane ale Bucureştiului, după cum arată numărul din 12 mai 1912 al Gazetei ilustrate. Totodată cei care jucau erau „Oameni îmbrăcaţi în jersee viu colorate, cu genunchii goi, care fugeau ca nişte smintiţi, tot dînd cu piciorul într-o minge mare şi strigînd cît îi ţinea gura într-o limbă neînţeleasă”, arăta aceeaşi publicaţie. Această realitate părea stranie pentru burghezii aşezaţi şi trecuţi de vârsta de 50 de ani. Pentru tineretul, deopotrivă din mahalale, dar şi din zonele cu ştaif ale Bucureştiului, aceste meciuri erau un deliciu.
Primul meci de fotbal din Vechiul Regat a fost jucat de englezi şi de nemţi în 1907 pe un câmp viran din apropierea şoselei Kisselef, aşa cum arăta „Din lumea sporturilor”, un supliment sportiv din acel an. Au participat ingineri englezi şi nemţi angajaţi la fabricile de textile sau rafinăriile de la Bucureşti şi Ploieşti. Aceeaşi englezi şi germani au constituit, culmea, prima naţională a României într-un meci la Istambul, contra Turciei, pe care l-au şi câştigat. De la numeroşii angajaţi englezi, nemţi sau francezi, au învăţat şi tineri români să joace fotbal. Unii dintre aceştia îl cunoşteau din perioada studiilor în străinătate, alţii prinde-au „microbul” uitându-se la englezi, îşi făceau curaj şi intrau şi ei în joc.
Olimpia şi ”dracii negrii”, legendele fotbalului românesc
Practic acesta a fost şi începutul fotbalului românesc. În momentul în care tinerii din România au început să joace fotbal alături de englezi şi mai apoi singuri, a început nebunia sportului cu balonul rotund în Vechiul Regat. Era un amatorism total, perioada 1907-1922 fiind denumită ”perioada romantică” a fotbalului românesc. Prima echipă de fotbal românească a fost fondată în 1909 şi a purtat numele de Olimpia Bucureşti. Era formată din notari, avocati, profesori şi ingineri. Echipa nu avea staff şi nici structuri complicate de conducere. Jucătorii era şi preşedinţi de club sau secretari. Printre jucători se aflau şi câţiva nemţi, dar şi ardeleni stabiliţi la Bucureşti.
Echipa juca pe un teren amenajat la Bolta Rece, în apropierea Arcului de Triumf de astăzi. Printre cei care au înfiinţat echipa se numărau şi Gebauer, Breyer, Davilla, Grünberg, Ioanide, Szalay şi Mande. Olimpia a luat parte şi la primul campionat naţional cu trei echipe, numit Cupa Herzog. Pe lângă Olimpia, mai jucau United Ploieşti şi Colentina Bucureşti. Prima echipă profesionistă în adevăratul sens al cuvântului şi o primă legendă a fotbalului românesc a fost însă echipa Venus Bucureşti, fondată în 1914 de tinerii din mahalele şi de elevii Şcolii de Arte şi Meserii. Venus Bucureşti este înscrisă în 1921 în primul campionat naţional în adevăratul sens al cuvântului, după constituirea României Mari şi câştigă prima ediţie.
Venus Bucureşti în 1939 FOTO zeulfootball.blogspot.com
Urmează încă 8 titluri de campioană pentru Venus Bucureşti, jucătorii acesteia fiind denumiţi sugestiv ”dracii negrii”, având şi echipamentul în alb şi negru. Venus Bucureşti dă României şi primul superstar fotbalistic, Mitty Niculescu, căpitanul echipei şi unul dintre cei mai buni atacanţi ai periodei interbelice. Mai mult decât atât, Venus Bucureşti ajunge să fie sponsorizată începând cu 1930 de general Gabriel Marinescu, prefectul Poliţiei, dar şi de avocatul bucureştean Alexandru Elădescu. Venus Bucureşti s-a desfinţat în primii ani după cel de-Al Doilea Război Mondial, mai precis în 1948. În perioada interbelică, fotbalul devine „sport rege”.
Numai în Bucureşti numărul cluburilor creşte progresiv. Pe lângă Venus, campioana legendară, mai apar Unirea Tricolor, dar şi Rapidul, fondat în 1923 de muncitorii CFR. Apar cluburi la Brăila, Ploieşti, Galaţi şi alte localităţi din regat. Superstarul Mitty Niculescu cum ieşea pe stradă era însoţit de un adevărat alai de tineri suportori. După 1922, toţi cei care veneau la meci trebuiau să plătească o taxă. În 1930, erau deja echipe sponsorizate de industriaşi şi alţi oameni bogaţi dornici să investească în sport.
Ardelenii, cei mai buni la fotbal
Echipele din Bucureşti încep să aibă probleme, odată cu Marea Unire din 1918. În campionatul naţional au fost înscrise şi echipe din Transilvania şi Bucovina de Nord, cu fotbalişti foarte buni. De altfel, se spune că ardelenii erau cei mai buni fotbalişti. Atacanţi veniţi din fostul Imperiu Austro-Ungar erau la mare concurenţă cu Mitty Niculescu. Mai mult decât atât, o echipă timişoreană a reuşit de 6 ori să fure titlul celor de la Venus Bucureşti. Este vorba de Chinezul Timişoara. Alte echipe puternice din Ardeal erau Ripensia Timişoara, Colţea Braşov, U Cluj dar şi Clubul Atletic Oradea. Explicaţia pentru pricepera deosebită a ardelenilor stă şi în faptul că au învăţat mai repede fotbal decât românii din Regat.
Meci între două echipe din Timişoara în 1926 FOTO prosport.ro
În 1890, este adusă prima minge la Oradea de medicul Iuliu Weiner. Acesta a venit direct din Anglia şi a adus şi regulile jocului. Totodată la Arad a fost găzduit şi primul meci în 1899, cu arbitri şi public, pe durata a două reprize de 45 de minute. Meciul a avut loc în spatele Uzinei de Vagoane. Ardelenii învăţaseră fotbal şi de la austrieci şi nemţi, care cunoşteau acest sport înaintea românilor.
Naţionala României, prima echipă de fotbal la un mondial
În 1930, fotbalul în România era cu adevărat un sport rege. Erau suporteri din toate clasele sociale, sponsori şi echipe în toate zonele ţării. Campionatul era trăit la intensitate maximă. Anul 1930 marchează şi prima participare a României la o cupă mondială. Este de fapt prima cupă mondială de fotbal şi a fost organizată în Uruguay. Participau 13 echipe, împărţite în patru grupe. România a fost prima echipă naţională de fotbal înscrisă la un mondial.
Naţionala de fotbal a României la Campionatul Mondial din 1930 FOTO activsport.ro
Au urmat 20 de zile de mers pe drum, cu trenul şi transatlanticul, până la Montevideo. România căzuse într-o grupă de trei echipe. Mai precis, pe lângă români mai erau ţara gazdă Uruguay, dar şi Peru. Primul meci a fost cu Peru, terminat cu o victorie istorică pentru România. S-a terminat 3-1 pentru români, strălucind marcatorul Adalbert Deşu, care juca în ţară la Reşiţa. Românii au fost însă înfrânţi de Uruguay cu 4 la 0, echipă de altfel care va câştiga şi primul mondial. După acest mondial, dar şi după 1940, fotbalul românesc se profesionalizează, depăşind etapa „romantică“ a începuturilor.
Vă recomandăm să citiţi şi următoarele ştiri:
Se încarcă comentariile...
