FOTO Un story cum nu aţi mai văzut: doi tineri au renunţat la Belgia, la o carieră de vis şi trăiesc în sălbăticie, în România. Povestea de viaţă a salvatorilor de cai
0
Ani de zile Simion Crăciun s-a spetit îngrijind caii centrelor de călărie din Belgia, până când într-o zi a lăsat totul baltă acolo, s-a întors în ţară şi le-a făcut un refugiu în comuna Şieu Sfântu din Bistriţa-Năsăud, pe care l-a denumit ”Caii lupilor”, sugerând astfel caracterul sălbatic şi natural al acestui animal nobil.
Din centrele de călărie din Belgia, pe dealurile din Şieu Sfântu
Povestea lui Simion Crăciun este parcă ruptă din filme. Tânărul de 35 de ani a crescut înconjurat de caii Hergheliei Beclean, unde munceau părinţii săi. Acolo a învăţat tot ce se poate ştii despre aceste animale, metode şi tehnici de îngrijire şi dresaj pe care şi le-a dezvoltat tocmai în Belgia, unde a plecat în `99 pentru a-şi face un rost.
Deşi s-a calificat ca instalator pentru a-şi creşte şansele pe piaţa muncii, în Belgia a ajuns să lucreze tot cu caii, câştigând binişor din îngrijirea şi întreţinerea lor. Sătul de străinătate, bistriţeanul s-a întors acasă cu tot ce a reuşit să adune în ani de trudă, şi-a cumpărat o bucată de teren la Şieu Sfântu şi s-a apucat de treabă.
"M-am întors pentru că e foarte fain în România. În ciuda faptului că aici nu prea se câştigă aşa mult în domeniul acesta, nu aş mai pleca", spune Simion.
În 2003 se apuca de construcţie, urmând ca în 2004 deja să colinde dealurile din zonă în drumeţii călare.
Primii săi clienţi nu au fost conaţionalii, cum ne-am fi aşteptat, ci tocmai străinii, care veneau să călărească într-un sătuc din România la recomandarea centrelor din Franţa sau Belgia. Culmea, românii au prins gustul mai târziu, cei mai mulţi dintre cei care trec pragul refugiului Cailor Lupilor fiind clujeni, orădeni sau chiar bucureşteni.
Ioana a lăsat Clujul pentru o oază de linişte
Pe soţia sa a cunoscut-o în 2009, clujeanca de doar 27 de ani fiind în căutarea unei locaţii unde să poată călări şi să meargă în drumeţii alături de mătuşa şi unchiul său şi ei îndrăgostiţi de cai.
Absolventă de Arhitectură, Ioana a lăsat fără să clipească viaţa „dintre betoane” şi i s-a alăturat lui Simi, cu care s-a şi căsătorit în 2011 şi căruia de curând i-a oferit un copil. Implicarea Ioanei a fost maximă: şi-a luat diploma de instructor de călărie şi a fost la specializări în Franţa, unde a învăţat cum se fac lucrurile la nivel european.
Momentan în refugiul de la Şieu Sfântu trăiesc 14 cai, dintre care 4 au alt proprietar care preferă să îi lase pe mâna celor doi tineri şi să se bucure de el la sfârşit de săptămână. Majoritatea cailor au fost salvaţi de Simi după ce au fost abandonaţi de proprietari. De asemenea, o parte dintre provin de la Herghelia Beclean sau Reşiţa, fiind şi ei salvaţi de la abator.
Printre rasele prezente în refugiul cailor se întâlnesc lipiţanul negru şi sur, pur sângele englez sau arab, gidranul sau shagya arab, rasă care a putut fi întâlnită pentru prima dată în judeţ la Caii Lupilor.
"Trebuie să recunosc că cel mai mândru sunt de un căluţ pe care l-am luat de la Reşiţa, cu puţin timp înainte să-l ducă cei de la herghelie la abator. L-am pregătit un an de zile, după care l-a cumpărat un prieten din Bistriţa, primul bistriţean care a investit într-un cal. A participat la un concurs de anduranţă cu el şi a ieşit primul. Ne creşte inima când ne gândim la el," povesteşte Simion Crăciun.
Despre costuri şi beneficii
Simi recunoaşte faptul că îi este greu şi că business-ul în care şi-a pus atâtea speranţe abia acoperă costurile şi le permite celor doi să trăiască. Din acest motiv, Ioana intenţionează să îşi caute un job pe lângă acesta şi să profeseze în domeniul în care şi-a terminat studiile.
"Gândiţi-vă că doar întreţinerea unui singur cal ajunge la 500-600 de lei, iar noi avem 14 căluţi. Cu toate acestea, oricât ne-ar fi de greu nu renunţăm, ei sunt viaţa noastră. Aici, caii sunt stăpânii noştri, ei trebuie să aibă tot ce le trebuie, iar noi suntem angajaţii," precizează Simi.
45 de minute de călărie ajung să coste 45 de lei, pentru două ore de drumeţie se scot din buzunare 80 de lei, iar pentru o zi călare 200 de lei. Când nu este aglomerat, cei doi oferă şi promoţii cu cazare gratuită.
Refugiul beneficiază de 16 locuri de cazare, dispuse în două cabane. Cei care vor să rămână peste noapte la refugiu trebuie să plătească 30 de lei. Nu se oferă în schimb servicii de masă, cei doi administratori colaborând în schimb cu o firmă de catering din Beclean, care asigură şi mâncarea celor mici când vin în tabere.
Caii lupilor colaborează şi cu o firmă care organizează tabere, sute de copii înghesuindu-se în fiecare an să petreacă o săptămână în mijlocul naturii. Preţul plătit 1000-1100 de lei este infim comparativ cu beneficiile aduse de apropierea de cai şi de natură.
"Pe apropierea dintre copii, natură şi animale se mizează în tabere. Aceştia sunt învăţaţi să respecte animalul, să-l preţuiască, dar să nu uite nici de natură. Mie parcă îmi place mai mult să lucrez cu copii, parcă au mai mult echilibru, parcă nu au frica aia de cai precum o au cei mai mari. Când vezi un pitic pe cal ai impresia că s-a născut să călărească", adaugă Simi.
Ce planuri au cei doi pentru Caii Lupilor?
Ei bine, Simi priveşte lucrurile cu un pragmatism mai rar întâlnit, nu visează restaurante şi nici servicii imposibil se susţinut. Acesta vede o extindere treptată, cu mai mulţi cai „particulari” în grajdurile sale şi accent pus pe concursurile de anduranţă, pentru care a făcut o pasiune şi Ioana.
"Dorinţa mea cea mare este ca cei care chiar au bani şi îşi permit să investească într-un căluţ şi până la urmă în propria persoană. Oamenii au uitat să se bucure de viaţă, de natură, să facă sport... Obiectivul principal în viaţă a devenit goana pentru bani şi e păcat”, conchide tânărul.
Se încarcă comentariile...
