Scoşi din anonimat de căderea dictaturii ceauşiste

Primari, parlamentari, şefi de partide sau cunoscuţi oameni de afaceri, sunt poziţiile în care se regăsesc câteva din numele sonore ale evenimentelor din decembrie 1989.

CITIȚI ȘI:

Revoluţia de la Bacău, ceva deosebit

22 de ani „legaţi“ de Balconul Revoluţiei

Balconul Revoluţiei, pepiniera Bacăului

Balconul Revoluţiei i-a scos din anonimat şi au rămas legaţi de el până azi. După ce în dimineaţa zilei de 22 decembrie 1989 au ocupat sediul Comitetului Judeţean al Partidului Comunist din Bacău, Romeo Stavarache, Vasile Nistor, Dumitru Sechelariu sau Viorel Hrebenciuc ocupă acum fotolii importante în administraţia locală şi naţională. La aceeaşi tribună s-a aflat şi omul de afaceri Corneliu Iacobov.

Niciunul nu şi-a ridicat noile certificate de revoluţionar, după ce actele din ’90 au fost anulate, şi nu a beneficiat de drepturile pe care le are posesorul unui astfel de document.
Din cele aproape 60 de persoane care au ocupat balconul actualului Palat Administrativ doar 26 şi-au ridicat certificatul de revoluţionar. Dintre aceştia doar opt beneficiază de drepturile băneşti. „Ei primesc un salariu mediu pe economie plus 10% din valoarea acestuia. Acest certificat pentru unii dintre ei este doar ceva simbolic“, a spus Iordache Ciupercă, preşedintele Asociaţiei Revoluţionarilor.

Romeo Stavarache, Vasile Nistor, Corneliu Iacobov, Dumitru Sechelariu sau Viorel Hrebenciuc au ajuns din postura de anonimi revoluţionari în cea de persoane publice. Momentul care le-a schimbat radical destinul a fost Revoluţia din 1989.

Prezenţi pe 22 decembrie 1989 în balconul actualului Palat Administrativ (fostul sediu al Judeţenei de Partid), aceştia sunt printre revoluţionarii care au reuşit, în cei aproape 22 de ani de la căderea regimului comunist, să îşi menţină activă imaginea publică.

Mai mult, pentru unii, Revoluţia a însemnat „cheia reuşitei“ în viaţă. Asta chiar dacă niciunul dintre cei cinci nu şi-a mai ridicat în 2004 noile certificate de revoluţionar eliberate după ce vechile acte dobândite la începutul anilor ’90 au fost anulate.

„Fără Revoluţie erau anonimi“
„Nu le-au mai ridicat pentru că nu au ce face cu ele. Ca să primeşti indemnizaţia de revoluţionar trebuie să ai un venit mai mic decât salariul mediu pe economie. Niciunul dintre ei nu întruneşte această condiţie“, a explicat Iordache Ciupercă, preşedintele Asociaţiei de Revoluţionari din Bacău.

Acesta a mai spus că nici celelalte beneficii acordate deţinătorilor de certificate de revoluţionar precum dreptul la 12 călătorii gratuite cu trenul pe an sau acordarea unui hectar de teren în extravilanul oraşului nu i-a interesat pe cei mai cunoscuţi revoluţionari ai Bacăului.

Ciupercă recunoaşte că, în ciuda faptului că nu au beneficiat direct de avantajele materiale oferite de certificatul de revoluţionar, simplu fapt că au fost prezenţi pe 22 decembrie 1989 în balconul Palatului Administrativ le-a schimbat viaţa într-un mod radical.

De la comunism la Frontul Salvării Naţionale
„Sunt absolut convins că parcursul lor în viaţa politică sau economică se datorează acelei zile de 22 decembrie. Dacă nu ar fi fost acolo, probabil că acum nu ar mai fi auzit nimeni de ei“, este convins Ciupercă. De departe, cel care a reuşit să se plaseze în vârful piramidei oamenilor publici este deputatul Viorel Hrebenciuc. În momentul izbucnirii Revoluţiei, acesta era membru în secţia economică a Comitetului Judeţean al Partidului Comunist, iar în 1990 făcea deja parte din noul Front al Salvării Naţionale. La aproape 22 de ani de la acele evenimente, Hrebenciuc este preşedintele Comisiei pentru afaceri europene a Parlamentului României. Acesta nu a putut fi contactat pentru a comenta evoluţia sa de după 1989.

Vasile Nistor, un alt nume prezent în balconul revoluţionarilor băcăuani, deţine titlul de cel mai longeviv parlamentar al Bacăului. Acesta a fost fie deputat, fie senator din 1990 şi până în prezent. A refuzat să comenteze momentele în care se afla în balconul Revoluţiei. Mai mult, acesta şi-a şters din CV-ul oficial urmele activităţilor de dinainte de ’89. „Nu am ce să spun despre acea perioadă“, a spus Vasile Nistor.

Ce au avut în comun revoluţionarii
Dacă unii dintre capii Revoluţiei din Bacău au ajuns să domine lumea politică post-decembristă, iar alţii pe cea economică, în decembrie 1989 asemănările dintre ei erau mult mai multe. „Toţi au avut în comun două lucruri: spirit de prezenţă şi faptul că şi-au riscat viaţa într-un moment în care ţara era în haos. Acum vor avea, până la sfârşitul vieţii lor, calitatea de ctitori ai statului de drept“, a mai spus Ciupercă. Acesta din urmă este cunoscut băcăuanilor ca fiind unul dintre cei care au deschis în oraş „drumul etnobotanicelor“. Mai mult, fiul său, Iordache Ciupercă jr., este cercetat în stare de libertate pentru acuzaţia de ultraj după ce s-a opus unui control al Gărzii Financiare la magazinul său de etnobotanice.

Sechelariu făcea afaceri şi în timpul comuniştilor

În decembrie 1989, Dumitru Sechelariu, fost edil al Bacăului în perioada post-decembristă, a ţinut un discurs de la balconul Comitetului Judeţean al Partidului Comunist, unde s-a evidenţiat prin faptul că a îndemnat populaţia să colaboreze cu organele de Miliţie.

„Aveam carnete de CEC şi bani puşi bine“
Chiar dacă, după Revoluţie, a fost printre primii români care au dat filme video şi a deschis o afacere cu 17 săli de jocuri mecanice, nici pe timpul comuniştilor nu a dus-o rău. „Revoluţia m-a prins cu trei televizoare color, două aparate video şi peste 300 de casete cu filme. Aveam carnete de CEC şi bani puşi bine. Fumam Carpaţi la vedere şi Kent pe ascuns, să nu dau de bănuit. Eram şeful unei săli de jocuri electronice. Am lucrat sub egida unei Întreprinderi de Agrement, autorizată, care era băgată pe la marile hoteluri din Bucureşti“, a povestit Sechelariu. Atât Dumitru Sechelariu, cât şi Romeo Stavarache şi-au legat numele de cel al funcţiei de primar al municipiului Bacău.