PORTRET: Ion Leac, sufletul fotbalului tânăr arădean

A fost alături de vremurile frumoase ale Bătrânei Doamne, împărţind vestiarul cu marile nume de atunci ale Aradului.

PROFIL
Născut. 26 iunie 1942
Educaţie. Şcoala profesională, profil sudori
Experienţă. Fotbalist, antrenor, preşedinte Comisie Copii şi Juniori
Familie. Căsătorit, două fete

Deşi a început să joace în echipa şcolii din Sânicolau Mic, pe atunci angrenată într-un campionat plin de nume ce aveau să devină importante în fotbal, Ionuţ Leac a reuşit în cele din urmă să pătrundă în vestiarul UTA-ei.
A primit „botezul” în stil caracteristic. A păşit în vestiarul Bătrânei Doamne împreună cu Chivu, iar portarul Liviu Coman le-a indicat un dulap: „Aici să vă schimbaţi. Leac şi Chivu s-au conformat, dar în vestiar a păşit Kapas. Era dulapul lui, pe care trasase 11 linii, una pentru fiecare an petrecut la UTA. Coman a lămurit însă problema, iar noi am intrat în frumoasa familie a Bătrânei Doamne. Exista foarte mult respect, nu se auzeau înjurăturile de azi”, povesteşte Leac.

Cu vin şi ţuică

A trăit episoade din rivalitatea frumoasă, pe atunci, dintre UTA şi Poli Timişoara. „Îmi amintesc de un meci jucat aici iarna. Am bătut 3-2, era un frig teribil. În faţa stadionului se dădeau vin şi ţuică fiartă. Era plin de lume în tribune, dar nu s-a întâmplat nimic reprobabil. Când UTA a ieşit campioană, galeria era 20.000 de oameni. UTA întotdeauna a avut stil propriu, cu pase frumoase. De asta era şi apreciată în toate colţurile ţării. Se juca fotbal, nu existau scandaluri. Păcat că a ajuns fotbalul să fie politic, să nu depindă doar de jucători, antrenori şi arbitri”, spune Leac.
„Părintele” copiilor

1989 l-a regăsit în postura de antrenor secund la Gloria Arad, apoi a candidat pentru primul Birou Executiv al Asociaţiei Judeţene de Fotbal Arad, devenind vicepreşedinte.

Din 1992, conduce Comisia de Copii şi Juniori şi e recunoscut pentru pasiunea pe care o depune. În cei 17 ani, echipele din Arad au cucerit 11 titluri naţionale, au reuşit clasări pe treptele doi şi trei ale podiumului şi dese calificări la turneele finale. Mulţi jucătotori au ajuns până în Divizia A.
„Începutul turneelor mari l-a reprezentat Cupa Coca Cola, organizată de fostul arbitru Romulus Tănăsescu. Aradul a câştigat cu echipa lui Feri Tisza, din care făceau parte Huţan, Mărginean. Pe locul II a fost Astra, cu Ştefan Gal la timonă, despre care aud acum că e foarte bolnav. Ambele echipe au primit cadou un sejur de 10 zile la Mare”, rememorează Ionuţ Leac.

Implicarea sa în sectorul juvenil a păstrat Aradul în relaţii bune cu Federaţia Română de Fotbal, care a trimis în repetate rânduri echipe naţionale de juniori să joace aici. Nu doar în oraş, ci şi la Ineu, Pecica, ori Pâncota.

Întrebări și răspunsuri
Ce avea bun trecutul în materie de fotbal juvenil?
Nicolae Dumitrescu observa părţile negative. Eu, de exemplu, foloseam piciorul stâng doar ca să urc în tramvai. Făcea un culoar de sârmă de 10 metri, intram în el şi o oră dădeam doar cu stângul, până învățam.

Ce minusuri au antrenorii de azi?
Nu vreau să dau nume, dar am auzit că acum părinţii plătesc ca să se lucreze suplimentar. Atunci joacă titular, pentru că antrenorul îi spune părintelui ce bine merge de când lucrează în plus. Dar nu e aşa, copilul nu progresează.

Ce-i place
„Întreaga viață mi-am petrecut-o în jurul fotbalului. Sunt conectat și acum la tot ce se întâmplă. Citesc toate ziarele, mă uit la meciuri“, a spus Ion Leac.

Ce nu-i place
„Lipsa de respect din fotbalul de azi și modul în care unii antrenori de juniori înțeleg să-și facă meseria“, a mai spus Leac.