Gheorghe Pop învaţă copiii cum să tragă ca nişte lunetişti

A ajuns să facă tir dintr-o coincidenţă. Pe băncile şcolii, a descoperit că o colegă practica acest sport.

„Ca orice băiat pasionat de puşti şi pistoale, m-a mirat să văd o fată la tir. Am rugat-o să vorbească cu antrenorul Ioan Popoviciu să mă primească şi pe mine. M-a primit, deşi era să fiu dat afară de vreo trei ori”, spune fostul trăgător. Avea 16 ani, dar în tir, o asemenea vârstă nu reprezintă un impediment. „Nu era târziu. Alţii s-au apucat la 20 de ani şi au ieşit campioni mondiali şi europeni”, explică Pop.

A muncit serios la antrenamente, iar rezultatele n-au întârziat. „Am ajuns la Naţională în 1987. Avusesem rezultate bunicele la aer comprimat, dar pe atunci era foarte greu să intri în lot. Nu prea aveai loc, pentru că acolo erau oameni care deţineau recorduri europene. A trebuit să aştept o perioadă”, povesteşte Pop.

În 1991, s-a transferat de la CS UTA la Steaua Bucureşti. A reprezentat clubul „militar” timp de un an şi jumătate, perioadă în care a cucerit titlul de campion naţional al României. „Atunci am prins gustul pentru performanţă”, precizează arădeanul.

Vis olimpic, pentru copii

Conectat permanent la tot ce înseamnă perfecţionare, a urmat cursuri de specializare despre care spune că l-au ajutat să-şi pună în ordine ideile. Pasionat, s-a orientat spre cariera de antrenor. A perseverat şi, un an mai târziu, au apărut primii muguri ai performanţei. La începutul anului trecut, conducerea Clubului Sportiv Municipal Arad a decis să-l instaleze în funcţia de antrenor coordonator al secţiei de tir.

Ca sportiv, n-a reuşit să ajungă la Olimpiadă. Dar şi-a transpus visul în munca de antrenor şi speră că unul din elevii săi să ajungă acolo unde îşi doresc cu toţii. „Fac tot ce pot să văd pe cineva acolo”, spune Gheorghe Pop.

Întrebări şi răspunsuri
Care a fost cea mai mare satisfacţie a vieţii de sportiv?
Prima medalie obţinută cu echipa naţională, în Elveţia. Eram într-o stare în care nu mai credeam că putem obţine ceva.

De ce ar trebui să vină un copil la tir?
Trebuie să aibă pasiune, să-şi dorească să tragă cu armele. Să iasă campion, să fie pe locul 1, să câştige. Asltfel, degeaba se apucă de orice sport. Îi rămâne eventual alternativa să practice din plăcere.

De unde vă recrutaţi copiii?
Am găsit copii extraordinar de talentaţi, la Şcoala Generală numărul 1. A ajuns preferata mea când fac selecţie.

Profil
Născut. 6 iunie 1966
Educaţie. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport
Experienţă. Sportiv, antrenor
Familie. Căsătorit, un copil