Arhitectura Aradului promovată pe acorduri clasice, în sala mică a Palatului Cultural

Monumentele istorice sau clădirile emblematice ale oraşului sunt promovate printr-un proiect atipic. Cele mai frumoase imagini şi vremuri ale sfârşitului de secol XIX au conturat proiectul pus la cale de Filarmonica de Stat Arad.

Ieri seară, sala mică a Palatului Cultural a răsunat pe valsurile lui Johann Strauss şi ale lui Franz Lehar, pe Csardas-ul lui Vittorio Monti, toate conturate în jurul proiecţiilor de imagini ale celor mai emblematice clădiri care dau culoare Aradului. Proiectul pentru care şi-au dat mâna Asociaţia „Pro Urbe” şi Filarmonica arădeană şi-a propus să scoată la suprafaţă arhitectura oraşului, pe acorduri clasice.

Alături de un public restrâns, Ansamblul Johann Strauss al Filarmonicii de Stat Arad a transpus cele mai reprezentative imagini ale unui Arad trecut de secolul XIX, pe muzică.

Clădiri reprezentative

„Deşi, la prima vedere, un astfel de proiect pare atipic pentru a se desfăşura la Filarmonica de Stat din Arad, analizând în esenţă lucrurile, sincretismul dintre arhitectură şi muzică poate genera valori incomensurabile”, a mărturisit Rodica Tălmaciu, directoarea Filarmonicii de Stat Arad. Cu o viaţă culturală în continuă dezvoltare, cunoscutul om de cultură Bujor Buda a prezentat aspecte inedite din istoria clădirilor emblematice arădene.

„Avem în faţă palate de-o importanţă covârşitoare pentru arhitectura oraşului.Este important de ştiut că prin anii ’50, când au venit comuniştii la Arad, s-a tras linie pentru ca nimeni să nu se atingă de clădirile dintre Boul Roşu şi Gară”, a pus Bujor Buda. În centrul atenţiei s-a aflat clădirea Palatului Cultural, opera arhitectului Szántay Lajos. „Muzica şi arhitectura şi-au dat mereu mâna în centrul oraşului nostru. Păcat doar că nu există interes din partea autorităţilor pentru a le ridica la adevărata valoare”, a spus Maria Mitrea, o melomană.

Atenţie, cad ornamentele

Tot mai multe zone din centrul oraşului, de pe lângă clădirile emblematice ca şi arhitectură, ajung delimitate de căderea ornamentelor. Municipalitatea nu intervine din lipsa fondurilor, iar clădirile se degradează tot mai mult.