Amintiri din comunism: „Nu exista casă care să nu aibă sute de cărţi în bibliotecă”

Bibliotecile din case erau pline de cărţi FOTO rtv.net

Dacă în ziua de astăzi, tinerii aleg cluburile sau statul cu orele pe internet, părinţii noştri la aceaşi vârstă aveau alte ocupaţii.  Mulţi spun că era mai bine înainte, deoarece ştiau cum să se distreze, chiar dacă nu aveau atâtea variante ca în ziua de astăzi

Cei care lucrau în uzinele şi fabricile arădene se puteau distra la clubul care era cu circuit închis. Se numeau seri dansante pentru socializare, ceilalţi organizau petreceri în locuinţe.

„Ştiam şi noi să ne distrăm. Parcă eram mai cuminţi, chefurile noastre erau mai domolite. Nu se înjura atât”, spune Vasilica Miut, 60 de ani.

Oamenii spun că distracţia şi viaţa de noapte pe vremea comunismului erau împărţită pe clase sociale. De exemplu,  tineretul din clasa medie avea cluburile studenţeşti. O arădeancă ne povesteşte că vara era cea mai mare distracţie era pe la mare.

„Chiar dacă era distanţa mare şi făceam multe ore cu trenul până pe litoral, nu conta. Mergeam an de an, deoarece distracţia era maximă. Când nu eram la mare, vara mergeam la ştrandul din Arad”, mai spune Vasilica.

Când vine vorba de perioada în care aceasta şi-a cunoscut soţul, vorbim de alte distracţii.

„Mergeam la Cinematograf. Cred că în Arad existau vreo opt locaţii unde rulau filme. Mergeam la fiecare. La Dacia ştiu că mergeam mai mult în prima zi a săptămânii. Am fost şi la Caragiale, la Mureşul. Erau multe, nu ca acum. Pe atunci, sălile erau pline. Când nu mergeam la cinema ieşeam la o cofetărie sau ne plimbam. Noi făceam multă mişcare”, mai afirmă Vasilica.

Aceasta îşi aminteşte că la petrecerile lor nu se bea aşa de mult. O altă preocupare a tinerilor din vremea comunismului era cititul.

„Nu exista casă care să nu aibă sute de cărţi în bibliotecă. Ştiu că citeam foarte mult. dac[ le ]mprumutam scriam pe caiet, să nu le rătăcim”, spune Rodica Rad, 65 de ani.

Aceasta mai afirmă că era nelipsită de la spectacolele care se dădeau pe stadioane.

„Era un moment pe care îl aşteptam cu sufletul la gură. Eram minunat ce se întampla acolo. Aveam artişti de mare valoare”, mai spune Rodica.