Gala Galaction, traducătorul Sfintei Scripturi, a rămas repetent ca să fie coleg cu Tudor Arghezi şi a renunţat la călugărie, îndrăgostit de „surioara Zoe“

Gala Galaction

Gala Galaction a fost preot, scriitor, traducător, teolog, nuvelist, profesor, eseist şi jurnalist. Şi-a împărţit cei 82 de ani de viaţă între iubirea pentru Dumnezeu, dragostea pentru profesia de dascăl şi pasiunea pentru cultură. A tradus pentru români Sfânta Scriptură. Timp de şase decenii a fost prieten cu Tudor Arghezi pentru care a rămas repetent ca să fie colegi de clasă. A renunţat la ideea de a se călugări, după ce s-a îndrăgostit.

Pe numele său adevărat Grigore Pişculescu, cel cunoscut astăzi în literatură drept Gala Galaction a avut un destin special. S-a născut pe 16 aprilie 1879, în satul Dideşti din Teleorman. A fost primul fiu al familiei Nicolae Pişculescu. Tatăl se trăgea dintr-o familie bogată de macedoni, iar mama era fiica preotului Constantin Ostreanu, parohul bisericii Sf. Teodor din Rosiorii de Vede. Se spune că mama a fost cea care l-a apropiat de biserică şi i-a deschis calea către Dumnezeu.

A rămas repetent în liceu ca să fie coleg cu Tudor Arghezi

După şcoala generală, pleaca la Bucureşti şi se înscrie la Liceul ” Sf Sava” unde îl cunoaşte pe Tudor Arghezi, cel care i-a rămas alături de-alungul a şase decenii de prietenie. Prietenia dintre cei doi a fost una foarte strânsă. Gala Galaction a rămas intenţionat  repetent în liceu ca să poată fi coleg cu bunul său prieten Tudor Arghezi, care era mai mic cu un an. Viaţa boemă din Bucureşti, în ciuda tentaţiilor, nu tulbură credinţa profundă a tânărului Grigore, care rămâne devotat bisericii şi în noul mediu de viaţă. În liceu descoperă literatura şi are primele încercări literare.

Se înscrie la Facultatea de Litere şi se îndreaptă către o carieră didactică. După primul an de studenţie face un pelerinaj la mănăstirile din Moldova şi este fascinat de viaţa monahală. După vacanţă, cu gândul la preoţie, abandonează Facultatea de Litere şi se înscrie la Teologie. Decide să devină preot, spre uimirea apropiaţilor care îi prevedeau o strălucită carieră didactică sau literară.

A vrut să fie călugăr

Se spune că, într-un pelerinaj la Mănăstirea Neamţ, Grigore Pişculescu a văzut scris pe un perete numele Galaction şi aşa s-a ales cu pseudonimul cunoscut astăzi. Tânărul student avea intenţia de a se călugări, iar ”Galaction” ar fi trebuit să fie  numele de călugăr. Destinul său a luat însă o întorsătură ciudată după pelerinajele la mănăstiri. Într-o vizită la Mănăstirea Agapia, însoţit de N.D. Cocea, o cunoaşte pe verişoara acestuia, Zoe Marcoci. Între Gala Galaction şi ”surioara Zoe” se înfiripă o iubire.

Viitoarea soţie, cu 11 ani mai tânără decât el, îl întoarce din drumul către viaţa monahală.” Mistica logodnică”, cum o menţionează în jurnalul publicat postum, îi devine soţie în 1903. Obţine licenţa în Teologie la doar 30 de ani.

Ajunge preot la 43 de ani

La vârsta de 43 de ani, Grigore Pisculescu este hirotonit preot. Mai târziu, între anii 1922-1926 a activat ca misionar în Arhiepiscopia Bucureştilor. A fost  profesor titular la Catedra de Introducere şi Exceza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chişinău (1926-1941), devenind mai târziu decanul acesteia. Dupa anul 1941, el se intoarce in Bucureşti, unde este numit profesor la catedra de Exegeza Vechiului Testament, la Facultatea de Teologie, până în anul 1947. În anul 1947, după ce renunţă la postul de profesor universitar, părintele Galaction este ales vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor din România şi membru al Academiei Române. 

A fost deputat în Marea Adunare Naţională

Preotul Gala Galaction a fost ales în 1954 membru al Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor. În acelaşi an este ales şi deputat în Marea Adunare Naţionale. Ajunge membru onorific al Academiei Române în anul 1955. Ca deputat a militat pentru neimplicarea politicului în biserică.

"Am luat parte la comisiunea restrânsă a Camerei, la cercetarea proiectului de lege care vrea să pensioneze pe arhiereii şi pe preoţii ajunşi de vârstă sau de infirmitate… Am tăcut cât am putut mai mult. Este o lege care mă întristează profund… Lumea laică trebuie să intervie ca să înlăture dezordinile şi turpitudinile din casa Mântuitorului. Cangrena trebuie operată. Separaţia Bisericii de stat va fi soluţia aspră, dar unică, potrivită lamentabilei stări de azi. Lăsaţi Biserica să-şi vadă singură de treburile şi de ierarhia ei!", spune preotul în una dintre intervenţiile avute în Camera.

A fost privit ca un om de stânga şi blamat pentru apropierea de regimul procomunist. ”Am fost o viaţă întreagă opoziţionistul guvernelor noastre burgheze, am fost potrivnicul Bogatului nemilostiv! Când socialiştii şi comuniştii au ajuns stăpânii vieţii noastre sociale, era, deocamdată, firesc să nu le vreau decât binele. Dezamăgirea a căzut peste noi ca acele grele neguri de toamnă, când nu mai vezi nimic şi te usucă ochii”, avea să îi scrie prietenului său ND Cocea, explicându-şi poziţia balamată la vremea respectivă.

A tradus Sfânta Scriptură 

Ca teolog, părintele Galaction a publicat un număr impresionant de articole religioase, conferinţe şi predici în presa vremii. În acest domeniul, cel mai mare merit al lui Gala Galaction rămâne traducerea Sfintei Scripturi în limba română. Traducerea s-a dovedit o muncă titanică care a durat între anii 1928-1934, pe vreamea când era profesor la Facultatea de Teologie din Chişinău.  

Gala Galaction a lucrat la traducerea Sfintei Scripturi ajutat de părintele Vasile Radu. Lui Galaction îi aparţin cărţile deuterocanonice, lov şi Noul Testament. Alături de prietenul său Arghezi, Galaction a avut o activitate publicistică intensă, editând revistele "Cronica" şi "Spicul", în  perioada 1915-1918. 

Opera sa de prozator cuprinde, în principal, nuvelele şi povestiri. Printre cele mai cunoscute se numără: „Clopotele din Mănăstirea Neamţu“ (1916), „De la noi la Cladova“ (1924), „Caligraful Tertiu“ (1929), „Nuvele şi schiţe“ (1934) şi romane: „Roxana“ (1930), „Papucii lui Mahmud“ (1932), „Doctorul Taifun“ (1933), „La răspântie de veacuri” ( 1935).

A ţinut un jurnal vreme de 57 de ani

Gala Galaction a lăsat în urmă un amplu jurnal, publicat postum în trei volume. Jurnalul care consemnează evenimentele şi trăirile din viaţa preotului scriitor în perioada 1898-1955 este considerat a fi cea mai amplă scriere memorialistică din literatura română.

Între 11 septembrie 1898 şi 11 septembrie 1955, Gala Galaction a umplut nouă caiete de manuscrise. Scriitorul şi-a încredinţat manuscrisele Jurnalului, spre păstrare şi publicare postumă, celor patru fiice ale sale. Prima ediţie a Jurnalului lui Gala Galaction a apărut în trei volume, în perioada 1973-1980. Din cauza cenzurii comuniste, pasaje şi capitole întregi nu au văzut lumina tiparului. În 1997 apare a doua ediţie, completă. 

O piaţetă din Ierusalim îi poartă numele

De-a lungul existenţei sale, Gala Galaction a călătorit în numeroase pelerinaje, ajungând de mai multe ori în Ţara Sfântă, Grecia, Italia sau Egipt. În Ierusalim există o piaţetă care îi poartă numele. Decizia a fost luată de primărie, ca semn de apreciere a contribuţiei aduse de Gala Galaction la promovarea înţelegerii dintre creştini şi evrei. 

Ultima parte a vieţii, şi-a petrecut-o imobilizat la pat, din cauza unei congestii cerebrale. Părintele Gala Galaction a murit pe 88 martie 1961 în Bucureşti şi a fost înmormântat, aşa cum a cerut, la Mănăstirea Cernica.