Ziua în care au fost încoronaţi regii României Mari la Alba Iulia: Regina Maria a fost impresionată de Catedrală, Regele Ferdinand şi-a pus singur coroana
0Descrisă pitoresc în cronicile vremii şi imortalizată prin numeroase fotografii, Încoronarea de la Alba Iulia din 1922 fost o sărbătoare de neegalat. Evenimentul a reunit reprezentanţi ai tuturor caselor regale din Europa.
Dimineaţa zilei de duminică, 15 octombrie 1922, a fost una mohorâta la Alba Iulia. Ploua uşor, cu intermitenţe. Era ziua în care se încoronau Regii României Mari: Ferdinand şi Maria.
„Ploaie! Aceasta a fost prima impresie – dar nu o ploaie tare, doar o stropitură pe fereastra mea, mici linii lungi şi distanţate ceea ce din fericire înseamnă că erau doar picături şi la linia orizontului se ridica un soare palid. (…).' Regina s-a pregătit pentru ceremonie chiar în trenul regal“, scria Regina în ale sale „Însemnări zilnice“.
Regele şi Regina au ajuns în gara din Alba Iulia la ora 9.30, cu trenul regal ce a avut ca punct de plecare gara Sinaia. Au coborât pe peron, însoţiţi de reginele Greciei şi Yugoslaviei, de principele moştenitor, principii Ileana şi Nicolae. „Apoi... (...) Am coborât în toaleta mea roşu-auriu, pe umeri cu o mantie de catifea purpurie, captuşită cu albastru şi argintiu, şi pe cap cu un voal auriu strâns bineînţeles cu «marele» meu „Cordon“ şi „Steaua“. Arata destul de bine, dar fireşte că este simplă faţă de celelalte prinţese şi regine care aveau deja diademele pe cap. Toţi arătau perfect şi erau cu toţii drăguţi, ceea ce se întampla rar. Cele două fiice ale mele regine, fiecare în genul ei, era o placere să le vezi. (...) Am fost foarte mandră de femeile din familia mea. (...)“, mai nota Regina.
Mulţimea care i-a întâmpinat pe suverani a fost una aleasă: Ion I.C. Brătianu, preşedintele Consiliului de Miniştri, preşedinţii celor două Camere, guvernul ţării, o companie de onoare şi 40 de demnitari străini, toţi sosiţi în aceeaşi dimineaţă, la ora 8, cu un tren special.
După intonarea Imnului Regal, primarul oraşului Alba Iulia le-a oferit suveranilor pâine şi sare. Ulterior, cortegiul regal, s-a îndreptat spre Catedrala Încoronării, ridicată special pentru evenimentul din 15 octombrie 1922. A fost primul mare lăcaş de cult construit după 1918 în Transilvania, provincie în care românii fuseseră socotiţi, secole de-a rândul, o naţiune „illicită“. Suveranii au ocupat în Catedrală cele două tronuri împărăteşti, aşezate unul în faţa celuilalt. În faţa suveranilor stăteau preşedinţii Senatului şi Camerei. Primul ţinea coroana de oţel a lui Carol I, iar cel de al doilea coroana de aur, încrustată cu pietre scumpe. Mantiile regale erau în „grija“ a doi generali. Serviciul religios a fost celebrat de mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, iar Miron Cristea a oficiat Te Deum-ul, o slujbă specială ce se ţine la mari evenimente.
„Slujba a fost frumoasă, sobră, nu prea lungă, corul excelent. Interiorul bisericii, deşi nu este mare, este impozant şi frescele sunt bune“, a mai scris Regina Maria.
Într-o linişte desăvârşită, Regele şi Regina s-au îndreptat către ieşirea din Catedrală. Alaiul format în spatele lor a pornit încet, pe un covor roşu, spre baldachinul anglo-saxon, ridicat dinaintea clopotniţei, sub care a avut loc Încoronarea. Istoria spune că, la Încoronare, în 15 octombrie 1922, Regele Ferdinand a avut un gest autoritar: şi-a pus coroana pe cap singur. Gestul a fost pus de înalţii ierarhi şi pe influienţa tradiţiei occidentale, în special franceze. Pe de altă parte, nu trebuie să uităm nici că Regele Ferdinand era catolic, aşa că poate nu era încântat să fie încoronat chiar de un ierarh ortodox. Iar la vremea respectivă, România nu avea încă o biserică ridicată la rangul de Patriarhie. În fruntea bisericii era doar un Mitropolit Primat. „Cred că trebuie să fi fost o frumoasă imagine, şi sper că Majestatea Sa şi cu mine ne-am jucat bine rolul şi am arătat cum am putut mai bine în veşmintele noastre coplesitoare. (...)“, concluziona Regina în ale sale „Însemnări zilnice“. Ceremonia Încoronării s-a încheiat, în duminica de 15 octombrie 2014, la ora 11,30.
A urmat banchetul regal. Suveranii, Familia Regală, Guvernul, diplomaţii străini şi 300 de invitaţi au luat loc în jurul meselor amenajate în sala Unirii. În sala Teatrului (n.r. actuala Casă de Cultură a Studenţilor), era organizat banchetul parlamentarilor şi ziariştilor. Pe platoul din faţa Catedralei Încoronării a avut loc banchetul cel mare, la care au participat în jur de 20.000 de persoane. Tot aici a avut loc şi parada militară. Suveranii au părăsit Cetatea din Alba Iulia la ora 17.30.
Construită în 9 luni
Catedrala Ortodoxă din Alba Iulia în care s-au încoronat Regii României Mari a fost construită în timp record. Începută în 1921, a fost gata în nouă luni. Edificiul sfinţit în septembrie 1922, avea un scop precis:
„Trebuia să fie locul Încoronării Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria ca regi ai tuturor românilor sau ai României reîntregite după Primul Război Mondial”.
Decorul pictural, ce poartă semnătura lui Costin Petrescu, respectă programul iconografic tradiţional ortodox, la care influenţele agresive sunt evidente. Printre artiştii care au lucrat, alături de maestrul Petrecu, a fost şi Traian Achim din Alba Iulia, fapt mai puţin cunoscut celor care-i trec pragul Catedralei. (Articol scris de NICU NEAG)
Se încarcă comentariile...
