Petrică Paşca a transportat grinzi metalice de 25 de metri lungime

Petrică Paşca este unul dintre românii care au avut curajul să-şi demareze propria afacere imediat după anul 1990. A pornit pe calea privatizării în anul 1991, ca persoană fizică.

„Am început cu instalaţii în domeniul construcţiilor civile şi industriale. M-am dezvoltat şi nu mai îmi ajungea timpul, astfel că mi-am făcut societate cu răspundere limitată şi am angajat doi-trei oameni“, precizează aiudeanul.

Transporturile agabaritice au o pondere de 90% in firma aiudeanului

Afacerea prospera an de an, astfel că şi-a cumpărat un prim autovehicul de greu tonaj ca să-l folosească în construcţii şi a sporii numărul salariaţilor. A simţit că transporturile pot fi profitabile şi şi-a extins activitatea în transportul agabaritic (de produse şi utilaje de gabarit depăşit). A cumpărat primul TIR în 1996 şi în scurt timp a ajuns să deţină şase tiruri, o autoutilitară şi trei autoturisme.
„Cel mai mare profit mi l-a adus şi mi-l aduce, transportul agabaritic a diferite materiale de până la 25 de metri lungime. Transport agabaritic înseamnă tot ce este peste 2,4 metri lăţime, 17,5 metri lungime şi 4 metri înălţime. Cea mai puternică afacere a fost şi a rămas acest tip de transport, care are ca pondere în firma pe care o administrez cam 80-90%. Cred că dacă nu am efectua un an de zile astfel de transporturi am fi terminaţi ca firmă“, spune Petrică Paşca.

Societatea sa şi-a făcut renume în acest domeniu de activitate, a lucrat şi lucrează cu firme puternice de construcţii din întreaga ţara, dar şi din străinătate. Se axează mai mult pe interior, însă, pentru că peste hotare e mai complicată situaţia în privinţa transportului agabaritic. „În exterior trebuie să ai reţeaua foarte bine pusă la punct. Ai nevoie de maşini de însoţire, legături, autorizaţii. De exemplu, în Austria îţi trebuie autorizaţie pentru fiecare land în parte, iar în Franţa trebuie să scoţi autorizaţia cu câteva luni înainte de a executa transportul“, precizează Petrică Paşca.

De la o masă de biliard, la un club sportiv

Restul de transporturi pe care le efectuează spune că sunt de nivel neglijabil, merg pe pierdere. „În ziua de astăzi nu se poate discuta de câştig în transportul obişnuit. Mă îndoiesc că poate fi profitabil, atâta timp cât se merge cu 2 lei pe kilometru şi motorina costă 2,1 litrul. Pentru mine este o enigmă cum reuşesc unii să supravieţuiască cu astfel de tarife şi preţuri“, precizează interlocutorul nostru.
Anii 2006-2008 au fost cei mai prolifici pentru firma aiudeanului. În acea perioadă a avut peste 40 de angajaţi şi „roata se învârtea“. Tot atunci a cumpărat un imobil în care funcţionase o moară şi ulterior o fabrică de mobilă. L-a renovat în proporţie de 90% şi l-a transformat într-un club sportiv, unde se poate juca biliard, tenis de masă, bowling.

„Ideea clubului mi-a venit de la o  masă de biliard. Nu găseam în Aiud un loc de nefumători unde să joc în linişte un biliard. Aşa că am cumpărat o masă de biliard şi am vrut să o duc acasă, dar cineva mi-a dat ideea clubului şi aşa a început totul“, povesteşte aiudeanul. În acest club se antrenează şi talentaţii dansatori antrenaţi de cunoscutul antrenor albaiulian Cristi Jurcă. „Cristi Jurcă e un om deosebit, sufletist. A fost şi rămâne un valoros dansator. Are printre copiii pe care îi antrenează o sumedenie de talente, care i-au aduse numeroase locuri întâi la concursurile la care au participat“, spune Petrică Paşca.

Se simte criza ?
P.P: Sigur că da. La începutul anului trecut mi-a mers cel mai prost. A fost prăpăd, taxe peste taxe. N-am lucrat şase luni cu maşinile, dar şoferii şi-au luat salariile. Merge tot mai rău în România. Să vă spun un banc care reflectă realitatea de la noi. Cică un ţigan - Turturică, cântă la vioară să câştige bani de-o pâine. Vine unul la el şi-i spune că trebuie să-l angajeze director ca să-i meargă bine. Îl angajează. Tot aşa angajează impresar, secretară, o sumedenie de alţi paraziţi. Când vine criza, se strâng toţi să facă restructurări, că nu mai mergea afacerea, şi-l dau afară pe Turturică. Asta-i realitatea crudă din România.

Ce-i place:
„Îmi place să ies în natură, să merg prin pădure. Aş vrea să nu mai văd hârtii şi mizerie, să fie natura aşa cum a lăsat-o Dumnezeu. La oameni apreciez responsabilitatea şi respectarea cuvântului dat, dar în zilele de azi nu se mai poate vorbi de aşa ceva."

Ce nu-i place:
Nu-mi place că românii au uitat de vremurile de pe timpul lui Ceauşescu. Pe-atunci erau veseli, omenoşi, când aveau o cafea o împărţeau în două. Acum s-au schimbat, sunt încruntaţi, răi, egoişti, au uitat de bine, de frumos, de o vorbă bună“.

Profil:
Data naşterii: 27 martie 1956, satul Vălişoara, comuna Livezile, judeţul Alba
Educaţie: Colegiul Tehnic "Dorin Pavel" Alba Iulia
Starea civilă: căsătorit, un băiat şi o fată