O asistentă care tratează bolnavi de coronavirus a hotărât să nu îşi lase fiica la şcoală pentru pregătirea examenelor. Cum îşi motivează decizia
0
Asistenta şefă a Secţiei de Boli Infecţioase a Spitalului din Alba, Marcela Vâlcan, care trateaz[ bolnavi de COVID 19, a anunţat că a luat decizia ca fiica ei, elevă în clasa a VIII-a, să nu participe la pregătirile organizate la şcoală în vederea susţinerii examenului de evaluare naţională.
Asistenta a explicat pe larg motivele care au determinat-o să facă acest lucru şi consideră că beneficiile pe care i le-ar aduce cele cele două ore de pregătire pe zi sunt infime în raport cu riscurile la care s-ar expune, alături de familie.
De asemenea a constatat că un mic număr de părinţi şi-au dat acordul pentru testarea elevilor, propusă de DSP Alba, iar acesta a fost un alt argument pentru a-şi ţine acasă copilul.
Postarea integrală a Marcelei Vâlcan:
”Dacă până acum v-am împărtăşit experienţe trăite la locul de muncă, iată că a venit vremea să vă împărtăşesc „crezul” meu vis-a-vis de perioada de după ridicarea restricţiilor. Fiind mama unei fetiţe care a avut neşansa să fie în clasa a 8-a în „anul pandemiei”, nu pot să nu îmi expun punctul de vedere vis-a-vis de deciziile care s-au luat în ceea ce-i priveşte pe copiii noştri.
Copiii au fost chemaţi la pregătire în vederea susţinerii examenului de evaluare naţională (respectiv a examenului de bacalaureat) începând cu data de 02.06.2020, până în data de 12.06.2020, pentru 2 ore, respectiv 3 ore, în cazul absolvenţilor de liceu. Decizia a fost luată cu 3 săptămâni înainte de începerea pregătirii, respectiv cu 1 săptămână înainte de ridicarea restricţiilor. Prezenţa se ştie că nu este obligatorie şi au fost lăsaţi părinţii să decidă dacă copiii lor vor participa sau nu la această pregătire. Fiind părinte, dar în acelaşi timp şi cadru medical într-o secţie de Boli Infecţioase care a tratat şi tratează pacienţi infectaţi cu coronavirus, răspunsul meu a fost unul spontan, NU.
A urmat o adevărată „oră didactică” pe care a trebuit să o susţin în faţa fiicei mele, pentru a-i explica de ce eu sunt una dintre cele 3 mame „rele” din clasă (clasă de 34 de elevi), şi nu o las să participe la orele de pregătire. Am încercat să o fac să înţeleagă că beneficiul pe care i-l aduc cele 2 ore pe zi, este infim în comparaţie cu riscul la care este expusă (Nu intru în amănunte căci risc să fiu pusă la zid de cei care susţin teorii ale conspiraţiei etc).
A fost greu să înţeleagă şi să accepte decizia mea, cu atât mai mult cu cât a participat la şedinţa on-line pe care şcoala a organizat-o pentru a ne informa despre cum se vor desfăşura aceste ore, precum şi despre măsurile pe care le-a luat conducerea şcolii pentru a preveni răspândirea virusului ticălos care le-a furat copiilor bucuria participării la închiderea anului şcolar şi totodată a unei etape atât de importante din viaţa lor.
Am fost extrem de atentă la prezentarea măsurilor luate în şcoală în vederea primirii elevilor şi chiar dacă nu am intervenit în timpul şedinţei, o fac acum şi aici, spunând că sunt măsuri bune şi bine gândite şi îmi doresc nespus de mult ca acestea să poată fi puse în practică şi să poată fi respectate atât de către elevi cât şi de către profesori. Poate vă veţi întreba de ce cred că va fi atât de greu de respectat nişte lucruri aparent banale. Din experienţa mea de cadru medical, pot să vă răspund că va fi greu atât de implementat cât şi de respectat.
De exemplu:
Dacă lucrezi în spital, trebuie să respecţi în mare, concomitent şi în aceeaşi măsură, 3 lucruri aparent simple:
1. Să lucrezi corect.
2. Să lucrezi curat.
3. Să îţi pese!
Câţi dintre noi o fac???
La fel şi la şcoală, în această perioadă:
1. Trebuie respectate circuite (Câţi realizează cât de important este? Şi nu o spun ca şi acuză, ci în ideea că atât dascălii cât şi copiii nu „au la îndemână” noţiunea de „circuit”. La şcoală mergem că trebuie, că este necesar, că doar aşa putem izbuti în viaţă, dar şcoala înseamnă totodată bucuria revederii colegilor, şcoala înseamnă bucuria pauzelor binemeritate, şcoala înseamnă prietenie, şcoala înseamnă atât de mult şi de multe atât pentru copii cât şi pentru profesori!). Fără să realizeze, fără să dorească să greşească, circuitele vor fi greu de respectat, pentru că nici dascălii şi nici copiii nu sunt obişnuiţi că trebuie să intri doar pe un anumit coridor sau parte a coridorului şi să ieşi pe altul sau cealaltă parte a aceluiaşi coridor. Este un lucru nou, care necesită timp pentru a putea fi implementat. În medicină ştim semnificaţia culorilor circuitelor: roşu, galben, verde şi totuşi, şi aici se greşeşte…
2. Obligativitatea purtării măştii, care între timp a devenit o opţiune. Cum să laşi pe umerii medicului şcolar o astfel de răspundere? Cu ce a greşit acel om? Cum să spui de 3 luni, pe toate canalele de informare publică, cât de importantă este purtarea măştii în spaţii închise, gen magazin, unde stai 5-10 minute, iar într-o sală de clasă în care stai 50 min × 2, să spui că medicul şcolar decide dacă elevul/profesorul poartă mască? Dar cine este medicul şcolar? Nostradamus?
3. S-a creat cu ajutorul DSP (MULTUMESC DSP Alba, pentru implicare!), posibilitatea testării la COVID-19 a cadrelor didactice şi a elevilor, înainte de începerea perioadei de pregătire. Altfel, părinţii au fost întrebaţi dacă sunt de acord cu testarea copiilor. ERA LUCRUL CARE MĂ PUTEA FACE SĂ ÎMI SCHIMB OPŢIUNEA, însă din 31 de elevi care şi-au anunţat prezenţa la cursuri, doar 6 părinţi şi-au dat acordul pentru testarea copiilor. Dintre cadrele didactice şi auxiliare nu ştiu câte şi-au dat acordul pentru testare. A fost momentul în care mi-am spus că am luat decizia corectă în ceea ce priveşte neparticiparea fiicei mele la cursuri.
PS: Ce se întâmplă în şcolile din mediul rural care nu au grupuri sanitare??? Despre ce vorbim?”
Se încarcă comentariile...
