FOTO VIDEO Aşezare din Transilvania, veche de 8.000 de ani, studiată de arheologi. Ce descoperiri au făcut în cele cinci tone de material
0Una dintre cele mai mari aşezări neolitice din Transilvania a fost studiată în Alba, odată cu construcţia Autostrăzii Sebeş – Turda. Situl arheologic de la Limba, de lângă Alba Iulia, are o vechime de până la 8.000 de ani şi a permis arheologilor să aducă la lumină câteva mii de obiecte folosite de oameni în epoca de piatră.
Doar în ceea ce priveşte categoria de obiecte denumită ”idoli” au fost găsite 400 de astfel de obiecte. La acestea se adaugă peste 500 de unelte şi podoabe din os, corn şi scoici, peste 1.000 de unelte şi podoabe din piatră cioplită şi şlefuită, amulete, altare, arme, unelete etc. ”Oamenii epocii pietrei nu au fost nici pe departe primitivi sau barbari. Erau oameni cu simţ estetic ieşit din comun. Oameni care avea timp să observe şi să rezoneze cu natura, să aibă sentimente şi trăiri”, spune arheologul Marius Ciută, unul dintre membrii echipei care a realizat activitatea de cercetare arheologică.
Istoricii au descoperit o succesiune de sate, ajungând la concluzia că în perioada cea mai dezvoltată a aşezării aici locuiau peste 1.000 de persoane. O parte dintre obiecte descoperite sunt parte a unei expoziţii deschise la Muzeul ”Ioan Raica” din Sebeş. Cercetările arheologice au însumat o suprafaţă de peste 100.000 de metri pătraţi, fiind relevate şi cercetate peste 800 de contexte de diferite tipuri şi dimensiuni aparţinând preponderent epocii neolitice, dar şi complexe aparţinând epocii bronzului, cum ar fi o necropolă de incineraţie compusă din 74 de morminte în urnă, aparţinând culturii Wietenberg, epocii fierului (gropi aparţinând culturii Gáva), epocii romane şi post-romane. Cercetărorii au recuperat o cantitate de circa 5 tone de material arheologic.
”Sunt primele comunităţi de oameni de la sud de Dunăre care au adus aici creşterea animaleleor şi cultivarea
primitivă a plantelor. Sunt oameni care produc nu numai mijlocae necesasre subzistenţei ci şi cultură şi civilizaţie. Am descoperit artefacte care au anumite destinaţii: altare, obiecte cu smenificaţie simbolică cu contaţii sprirtuale, idoli - în epoca nolitică existau anumite credinţe religoase. Centrul era o entitate feminină. Peste 90 la sută din reprezentările umane sunt feminine, făcând aluzie la fecunditate şi fertilitate. Am descoperit numeroase podoabe, amulete. Unele din piatră cioplită şi şlefuită şi unelte şi arme realizate din corn, os şi alte materiale dure de provenineţă animală”, spune Marius Ciută.
De asemenea, a fost surprinsă o amenajare ce poate fi interpretată ca fiind un loc public, un spaţiu de adunare a membrilor comunităţii sau un fel de „piaţă centrală” şi o fântână. ”Ineditul acestei cercetări arheologice este dat de arhitectura aşezării. Pentru prima dată avem date certe privind dimensiunea aşezării, limitele ei, cum erau acestea, numrul de locuinţe într-un anumit spaţiu dat şi numărul de locuitori ale unei asemenea aşezări. Aşezarea are dimensiuni mult peste ceea ce bănuiam la început”, afirmă comisarul şef de poliţie Marius Ciută.
În cadrul cercetării desfăşurate pe o perioadă de cinci luni, au fost obţinute, însă, foarte multe date şi informaţii noi cu privire la distribuirea spaţială a locuirilor neolitice, la caracteristicile geo-morfologice ale arealului şi implicaţiile evoluţiei acestora asupra locuirilor neolitice, la distribuirea spaţială a sectoarelor cu diverse destinaţii ocupaţionale (spaţii publice, zone de practicare a meşteşugurilor), inclusiv la sistemul de delimitare şi protejare a locuirilor de factorii naturali, cum ar fi sistemul de şanţuri, trei la număr, surprinse pe liniile de nivel ale pantei de deasupra spaţiilor locuite.
”Cele peste 350 de figurine antropomorfe, întregi sau fragmentare, la care se adaugă zeci de capace prosopomorfe şi reprezentări plastice antropomorfe în relief, de mari dimensiuni, pe pereţii unor vase ceramice, precum şi zecile de „altăraşe” cu protome antropomorfe sau zoomorfe, ce păstrează uimitor de bine culoarea încrustaţiilor roşii (ocru) şi albe, sunt cele care confirmă o teorie deja enunţată anterior, cu privire la locul şi rolul pe care l-a jucat aşezarea vinčiană de la Limba-Oarda de Jos în cadrul locuirilor vinčiene timpurii de pe Valea Mureşului Mijlociu”, se afirmă într-un studiu publicat de autorii cercetării arheologice în revista Terra Sebus, editată de Muzeul din Sebeş. În activitatea de cerectare au mai fost implicaţi Radu Totoianu, Călin Şuteau, Ionuţ-Cosmin Codrea, Elena Beatrice Ciută, Bogdan Bobînă şi Alexandru Bărbat.
”Cantitatea şi calitatea materialelor arheologice prelevate, chiar dacă nu a surprins - cercetările anterioare atrăgând atenţia asupra acestui aspect - a fost una cu adevărat impresionantă, complexele de locuire fiind cele care au oferit un deosebit de bogat material ceramic, litic şi resturi faunistice. Impresionante sunt râşniţele pentru măcinarea cerealelor,saupentru prepararea pigmenţilor minerali (ocru), de ordinul sutelor (probabil peste 500 de râşniţe întregi şi fragmentare), bucraniile de bovidee (Boss Primigenius şi Boss Taurus), dar şi de cervide şi ovicaprine, uneltele din corn şi din os (de ordinul miilor, inclusiv câteva cârlige de pescuit), cantitatea enormă de lame şi aşchii din obsidian şi silex”, se mai afirmă în stidiul menţionat. Situl de la Limba a fost descoperit în anul 1944 de un copil din sat şi se află pe malul Mureşului, pe on terasă întinsă, situată într-o poziţie excelentă habitatului uman. Este contemporan şi echivalent din multe puncte de vedere cu mult mai celebrul sit arheologic de la Tărtăria, unde s-au descoperit celebrele tăbliţe din lut.
Se încarcă comentariile...
