Schiul în comunism. Cum se descurcau românii pasionaţi de sporturile de iarnă fără pârtii făcute după ultimele norme

În perioada comunistă existau puţine pârtii de schi amenajate. Chiar dacă sporturile de iarnă nu erau atât de dezvoltate ca în prezent, existau mulţi pasionaţi care doreau să schieze. Pentru că nu aveau o pârtie în apropiere, alegeau oamenii schiau în locuri compelt neamenajate, pe pârtii bătătorite cu piciorul.

În România, în comunism, oamenii au schiat din plin în locuri complet neamenajate. Se foloseau pârtii bătătorite cu piciorul, nu cu ratrack-ul. Pârtii sălbatice, departe de oraşe, în zone pitoreşti, neatinse de om. Situaţia era generală, la nivelul întregii ţări. Zona judeţului Alba nu făcea excepţie.

”Până la apariţia pârtiilor de la Şureanu, în ianuarie 2010, pârtiile de la Arieşeni erau singurele unde se putea schia în judeţul Alba. Totuşi, mai ales înainte de 1989, schiorii care vroiau să schieze altundeva decât la Arieşeni erau nevoiţi să improvizeze pârtii de schi şi instalaţii de cablu în cele mai sălbatice platouri alpine, lipsite de orice fel de amenajare. A fost şi cazul pârtiilor din apropierea Văii Dobrei (Munţii Şureanu, la limita judeţelor Alba şi Sibiu), din zona numită „Duşi”, la cota 1.400”. afirmă monitorul de schi Rareş Tileagă.

Potrivit acestuia, pârtiile de la Duşi erau, de fapt, nişte culmi montane fără nicio amenajare, fără nicio infrastructură. ”Era alegerea oamenilor să schieze acolo, decât să stea ore-n şir la cozi de teleschi în puţinele şi arhiplinele staţiuni din acea vreme, care erau relativ departe, adică Arieşeni, Păltiniş, Parâng şi Valea Prahovei. N-aveau de ales sau, poate, le plăcea să fie altfel”, spune Rareş Tileagă. Merindea şi motorina erau obligatorii în acele vremuri. Merindea pentru ca oamenii să aibă de mâncat şi de băut, iar combustibilul pentru a pune în mişcare un motor de tractor care acţiona unfel de teleschi. Pârtia de la Duşi era printre puţinele neamenajate care avea un astfel de sistem. 

”Motorina era cea mai importantă de pe listă, căci fără ea nu funcţiona motorul de tractor de pe pârtie, care acţiona un cablu de care te prindeai cu crose. Era un chin să-l porneşti (motorină îngheţată, angrenaje ruginite), aşa că fiecare pornire se celebra cu chiote. Cam ăsta era «teleschiul», dar pentru schiori era suficient. La fel cum suficientă era şi bătătorirea pârtiei nu cu utilaje, ci cu schiurile, de sus până jos, pas cu pas. Era greu dar entuziasmant, istovitor dar sănătos ca sport şi ca mod de a trăi împreună”, completează monitorul de schi Rareş Tileagă. În prezent, zona Duşi din Munţii Sebeşului este pustie

Pliant ONT cu staţiunile şi traseele turistice de pe Valea Prahovei

La nivel organizat, în perioada comunistă, staţiunile şi pârtiile de schi erau administrate prin ONT Carpaţi (Oficiul Naţional de Turism). ONT a rămas în memoria colectivă ca organismul de sorginte comunistă care a confiscat cabanele asociaţiilor turistice şi care a scos bani frumoşi de pe urma turiştilor, în numele propagandei.

Te-ar putea interesa şi:

Grădina în miniatură din locuinţă. Ce este un terrarium şi cum se construieşte

„Afacerea“ gunoiul, o nouă etapă în Alba: 6 oferte la licitaţia cu valoare estimată de 19 milioane de euro pentru colectarea deşeurilor de la 150.000 de locuitori

VIDEO O familie din Bucureşti locuieşte de 5 ani într-un sat mirific din Apuseni unde a reconstruit două case tradiţionale. Următorul proiect este o moară de apă