Ziua Nationala ramane la stat

Ziua Nationala ar trebui sa fie, in constiinta colectiva, una dintre sarbatorile sfinte. Ar trebui ca fiecare roman sa simta, macar pentru douazeci si patru de ore, bucuria de a fi cetatean, uitand de

Ziua Nationala ar trebui sa fie, in constiinta colectiva, una dintre sarbatorile sfinte. Ar trebui ca fiecare roman sa simta, macar pentru douazeci si patru de ore, bucuria de a fi cetatean, uitand de greutatile zilei, de greve, de inundatii, de taxe, de dezamagiri politice. Asa e in teorie. Practica a aratat ca, de cele mai multe ori, Ziua Nationala nu este nici pe departe ceea ce si-ar fi dorit cei care au gandit ca 1 Decembrie este cel mai potrivit moment pentru a sarbatori romanismul. Din start, alegerea datei la care se sarbatoreste Ziua Romaniei a fost o optiune controversata. Pentru romani, 1 Decembrie inseamna Romania Mare. Pentru unguri are o alta semnificatie, iar in timp nu putine au fost momentele cand au avut loc ostilitati la scena deschisa, pornite de la aceasta diferenta de perceptie. Dincolo de politic sta felul in care autoritatile considera ca trebuie sa sarbatoreasca ziua romanilor. De fiecare data, pentru bucuresteni, ca si pentru cei din orasele in care armata marsaluieste, 1 Decembrie este apogeul unor zile pline de nervi si punctate cu trimiteri la originile materne. Ca sa vedem cum tin trupele linia dreapta, Bucurestiul e complet dat peste cap. Repetitii peste repetitii exact la ora la care oamenii sunt si asa sufocati in traficul infernal. Cu greu poti sa te mai bucuri de ziua libera dupa ce cu trei zile inainte autoritatile par ca-si bat joc de toti, in numele Marii Uniri. Pana si manifestarile par desuete. Aceeasi parada militara, in fiecare an, cu coroanele aferente, de parca am sarbatori inmormantarea, nu renasterea Romaniei Mari. De vreo doi-trei ani, in schimb, se observa un fenomen nou. Sunt tot mai multe manifestari paralele, organizate de firme private singure sau in colaborare cu primariile, pentru a oferi lumii exact ceea ce nu au fost in stare ani de zile reprezentantii statului sa ofere: bucuria de a trece impreuna prin Ziua Romaniei. E un fel de umanizare a acesteia, o incercare de a o apropia de oameni, pentru oameni. Sunt spectacole, expozitii, locuri speciale de promenada si jocuri de lumini care marcheaza inceputul Sarbatorilor de iarna. Daca ar fi sa facem o comparatie, tot ce tine de sfera statului, de la receptiile din ambasade cu eternele sarmalute cu mamaligute pana la grandioasa parada a unei armate cu contract de munca, a ramas incremenit in proiectul anilor '90, in timp ce tot ceea ce este dezvoltat de privati este mai dinamic si mai bine gandit sa speculeze nevoia oamenilor de a se manifesta ca membru al unei comunitati. Aproape ca-ti vine sa crezi ca privatizarea ar fi o solutie si pentru Ziua Nationala.