Analiză „În trei luni, decesul e pe tine”. Drama pacienților care nu-și găsesc medicamentele de care depinde viața lor
În România, medicamentele pot exista în statisticile oficiale, dar pot lipsi cu lunile din farmacii. În timp ce autoritățile invocă stocurile raportate, farmaciștii spun că nu reușesc să le procure de la distribuitori, iar pacienții sunt nevoiți să caute tratamentele de la o farmacie la alta. Problema nu se limitează la pregabalină și are mai multe cauze, de la distribuția inegală a stocurilor și exporturile paralele până la prețurile reglementate și dificultățile de producție. De ce se ajunge în această situație și cine ar trebui să găsească soluții?

Controversa dintre ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, și jurnalista Liliana Ruse (care a reclamat că nu găsește Lyrica, un medicament care o ajută să facă față efectelor chimioterapiei) a deschis Cutia Pandorei. Ministrul a transmis că sunt milioane de unități de pregabalină (substanța activă din medicamentul ce lipsește) raportate în stocuri, numai că farmaciștii spun că nu primesc produsul de la distribuitori.
Pacienții întreabă, firesc, unde sunt medicamentele despre care autoritățile spun că există.
Când stocurile din scripte și realitatea din farmacii nu se întâlnesc
O femeie bolnavă de cancer caută un medicament în farmacii. Nu-l găsește. Încearcă și variantele generice, care conțin aceeași substanță activă. Nici acestea nu sunt disponibile. Ajunge să facă publică situația, în speranța că cineva va găsi o soluție.
Răspunsul vine de la ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete. Nu numai că medicamentul nu a dispărut de pe piață, spune oficialul, dar România are peste 2,3 milioane de unități de medicamente care conțin pregabalină, substanța activă din Lyrica.
Din această cantitate, 922.627 de unități s-ar afla la distribuitori, iar alte 1.429.818 în farmaciile comunitare. Pentru produsul original Lyrica, ministrul a indicat 645.834 de unități în concentrațiile de 75 mg, 150 mg și 300 mg. Deși cifrele par să închidă discuția, aceasta de-abia începe. Pe pagina ministrului, acolo unde a și prezentat informațiile despre ce figurează ca stocuri, au curs comentariile farmaciștilor. Unii au spus că nu primesc Lyrica de la niciun depozit, alții au reclamat lipsa pregabalinei și a altor medicamente.
O exista, nu-l contestă pacienții neapărat pe ministru, doar că vor să știe exact și de unde pot procura medicamentul. Și pe acesta, dar și multe altele despre care tot întreabă, unii de săptămâni, alți de luni de zile, prin farmacii.
„Nu am de unde să iau”
Chinul pacienților care își tratează bolile cu medicamente care lipsesc frecvent din farmacii nu este de dată recentă. Nici Lyrica, medicamentul de care acum a auzit toată lumea, nu lipsește de câteva zile. Luiza Drăgoi, președinta Colegiului Farmaciștilor Olt și vicepreședinte al Colegiului Național al Farmaciștilor, spune că încearcă să-și aprovizioneze farmacia cu acest medicament de luni de zile.
„Nu am de unde să iau. Probabil că depozitele mai au, dar probabil că le ţin acolo şi le dau către exportul paralel. Asta e singura explicaţie”, spune Luiza Drăgoi, pentru „Adevărul”. Exportul paralel, o operațiune legală, este un fapt cunoscut, chiar dacă ne facem că nu pricepem, spune farmacista. Vorbind strict despre acest medicament, aprovizionarea este deficitară de luni de zile, iar farmaciștii pot documenta câte demersuri zadarnice au făcut pentru a-l aduce la raft.
Nu este însă singurul. În această perioadă se găsesc extrem de dificil, semnalează Luiza Drăgoi, și Eliquis, Jardiance, Forxiga și Ozempic. Plus vaccinurile gripale, pe care farmaciile nu le mai au încă din octombrie, la scurt timp de când a fost demarată campania de vaccinare, deși în cazul vaccinurilor explicația este diferită, punctează șefa farmaciștilor din Olt.
În cazul Lyrica, a completat Luiza Drăgoi, a avut doi pacienți care s-au prezentat cu rețeta și, după o săptămână în care n-a reușit să identifice medicamentul la distribuitori, le-a returnat rețetele. Lipsesc și genericele (medicamente cu aceeași substanță activă, făcute de alți producători), astfel că pacienții sunt total descoperiți.
Rețetele eliberate off-line încurcă și mai tare lucrurile
Farmacista semnalează de asemenea o altă problemă care complică și mai tare lucrurile. Pentru că sistemul informatic în care raportează furnizorii de servicii medicale nici acum nu funcționează fără sincope, medicii le eliberează pacienților și rețete off-line, or în cazul acestor rețete problema în farmacii este că nu se pot elibera medicamente fracționat.
„Este criză de medicamente. Noi tot timpul le așteptăm. Lansăm precomenzi la depozite, facem tot ce ne stă în putință. Și mai este o problemă. Nu prea merge sistemul și, nemergând, medicii le dau offline rețetele, iar o astfel de rețetă înseamnă că nu poți să o fracționezi, nu poți să o iei din mai multe locuri. Nu poți să-l ajuți pe un om dacă ai tu unul dintre medicamente, iar pe celelalte trei, dacă sunt patru repere pe rețetă, nu le ai”, a continuat farmacista.
Dă exemplul unui alt medicament: Jardiance. Are cinci-șase pacienți care se prezintă constant cu rețetele la farmacia pe care o administrează și s-a văzut într-o situație imposibilă, pentru că a primit, într-o lună, doar două cutii din acest medicament. „Ce să faci cu două cutii? La care să dai mai întâi? Am ajuns să le dăm din împrumut în împrumut. Este foarte greu și pentru noi să lucrăm așa. Oamenii se supără pe noi, numai deservicii ne facem și ne-am făcut în situația aceasta”, a descris Luiza Drăgoi la ce situație s-a ajuns. Într-o astfel de situație, farmaciștii împart medicamentele recepționate către toți pacienții și nu închid rețetele, fiecare pacient rămânând, astfel, să recupereze o parte din medicamente pe măsură ce farmacia le primește.
Farmaciștii au ajuns să justifice fiecare comandă cu rețetele din farmacii și încearcă să comande medicamentele chiar și la producători, trecând peste distribuitori.
Situația descrisă nu este de dată recentă, deși, e drept, în ultimele două luni lucrurile s-au agravat. Mai există un alt aspect pe care farmaciștii îl știu, dar nu și pacienții. În perioadele în care un medicament este greu de aprovizionat, lanțurile de farmacii care au și depozite în spate reușesc mai mult decât farmaciile independente să onoreze anumite rețete, dar doar până când criza devine atât de mare încât nici în aceste mari lanțuri medicamentele nu mai sunt de găsit.
Pentru pacienții diabetici, nici modificarea schemei de tratament nu este, de multe ori, o soluție, pentru că „nici insulinele nu sunt la discreție”, explică Luiza Drăgoi.
Situația este și mai gravă în prezent, pentru că farmaciile care s-au mai bazat pe stocuri rămân acum, una câte una, fără rezerve minime. „Dacă o lună, două, trei n-ai primit, automat lună de lună stocul s-a dus. (...) Acum, faptul că un medicament nu se mai găsește de câteva luni bune a dus la epuizarea stocurilor. Eu nu înțeleg de unde sunt raportate acele stocuri. (...) Nu ai cum să mulțumești sute de pacienți cu cinci cutii, sau șapte cutii”, a mai punctat Luiza Drăgoi.
„La minister n-a fost niciodată lipsă de medicamente”
Președintele Federației Asociaților Pacienților Bolnavi de Cancer (FABC), Cezar Irimia, spune că este în obiceiul autorităților să nu accepte că există probleme în sistem.
„La minister n-a fost niciodată lipsă de medicamente. Chiar dacă le arăți, ei spun că sunt. Că sunt stocuri la Satu Mare, la Baia Mare. Ne induce și în eroare, pentru că noi chiar ne-am pus relațiile în funcțiune, telefoane, să căutăm stocuri. Dar de unde unde stocuri? Zilnic primim patru-cinci telefoane pentru tratamente întrerupte. Și ANM-ul are notificate 787 de medicamente lipsă, de discontinuități, dintre care 64 sunt pentru Oncologie. Dar ministerul cred că nu se pune de acord cu ANM-ul. 8,1% din cele 787 de medicamente sunt dedicate cancerului, despre asta vorbim!”, a atras atenția Cezar Irimia.
Președintele FABC spune că medicamentele pleacă, în fapt, la exportul paralel, „pentru că statul român nu-și finanțează corect bugetul Sănătății și atunci distribuitorii care fac acest export imoral, dar perfect legal, este clar că trebuie să-și întrețină flota, să dea salarii la oameni. E un lanț al slăbiciunilor care generează victime. Victime suntem noi, pacienții. Ne-a transformat în maratoniști, mergem din farmacie în farmacie, dăm telefoane, noi nu mai suntem pacienți, suntem bătaia de joc a sistemului”, a mai spus Irimia.
Reprezentantul pacienților reamintește de asemenea că sunt mai multe legi aprobate în parlament care la ora actuală „zac” la Ministerul Sănătății, în așteptarea normelor de aplicare. Cezar Irimia numește legea cancerului, legea diabetului, legea sănătății mintale, legea infecțiilor nosocomiale, reprezentantul pacienților acuzându-i pe oficialii care plâng de mila pacienților de ipocrizie.
Tratament cu porția sau deloc pentru bolnavii de cancer: medicamentele inovatoare lipsesc din spitale„Ne gândim foarte serios să mergem la nivel european cu o analiză corectă a ceea ce se întâmplă în sistem”
Președintele care reprezintă pacienții bolnavi de cancer mai punctează că din 2013 și până în prezent sunt peste 1.800 de pacienți reprezentați de federație care și-au câștigat doar în urma proceselor în instanță dreptul la tratamentul off-label, iar alte procese sunt în continuare pe rol.
„Ne gândim foarte serios să mergem la nivel european cu o analiză corectă a ceea ce se întâmplă în sistem, la comisarul pe Sănătate și nu numai. Tot am zis că vom merge la CEDO. Până la urmă o facem, pentru că prea mulți au dispărut dintre noi. Ai noștri nu mai știu decât de infringement, poate nici de asta nu mai știu. (...) Doctorii de multe ori își fac treaba cu mâinile goale, în fiecare patologie. Medicii merg la război fără pușcă”, a mai spus Cezar Irimia.
Un proces câștigat în instanță îi aduce pacientului, cel puțin teoretic, dreptul ca statul să-i asigure, în cel mult o săptămână, tratamentul. Nu se întâmplă întotdeauna așa. Au fost procese în urma cărora „Casa a ridicat din umeri, producătorul a spus că nu îl mai aduce, iar Unifarm-ul - că nu este obligat să-mi aducă medicamentul pe nevoi speciale”, a mai precizat Cezar Irimia.
Pentru situația în care, în schimb, pacientul primește o rețetă compensată pentru un medicament, dar nu găsește acest medicament în farmacie, variante de rezolvare nu există. „Ne rugăm la Dumnezeu”, a menționat Cezar Irimia singura soluție.
„În cazul medicamentelor uzuale, deja pe liste și în folosința pacienților, dacă lipsesc nu putem acționa statul în judecată, deoarece motivează că sunt pe listă și e un lanț al slăbiciunilor. Nevoi speciale? „Du-te, domnule, de aici cu nevoile tale!” Stat în stat”, a mai spus Cezar Irimia.
Sunt pacienți care își încearcă norocul inclusiv peste hotare atunci când nu găsesc medicamentele în țară, iar o variantă este Bulgaria, însă este un demers anevoios. „Bulgarii au aprovizionată piața mai bine decât noi, pentru că au o finanțare mai bună. Dacă la noi de-abia a ajuns la 5,5 % din PIB, bulgarii au peste 9%. La noi sunt 20.000 de decese evitabile în fiecare an în oncologie doar, și media generală a deceselor în oncologie este cu 48% mai mare decât media europeană. Acesta e adevărul pe care ei îl neagă”, a mai spus Cezar Irimia.
A fost o vreme în care, pentru cazurile disperate, asociațiile căutau soluții pentru pacienții români prin intermediul asociațiilor similare din străinătate, practic asigurând pacienții români acolo, însă în prezent soluția nu mai este posibilă. Fără tratament, „în trei luni decesul e pe tine”, a mai spus Cezar Irimia.
Pacienții care își permit, pe de altă parte, costul tratamentului pe care îl găsesc în altă țară de obicei nu cumpără de acolo medicamentele, ci se tratează în străinătate. „Asta nu înseamnă că ei au niște oncologi mai buni decât ai noștri. Avem oncologi în top 10 mondial în România, dar cu ce să lupte?”, a mai spus Irimia.
Ce înseamnă discontinuitatea temporară, permanentă și cantitățile limitate
În limbajul autorităților, lipsa unui medicament nu este o singură situație. Există mai multe tipuri de discontinuități (astfel de informații se regăsesc pe site-ul Agenției Naționale a Medicamentului), iar diferența dintre ele este importantă inclusiv pentru pacient.
Discontinuitatea temporară înseamnă că producătorul sau deținătorul autorizației anunță întreruperea comercializării pentru o perioadă limitată. Poate fi vorba despre probleme de fabricație, întârzieri în aprovizionarea cu materii prime sau alte dificultăți. Este anunțată, de regulă, și o dată estimativă la care medicamentul ar urma să revină, fără ca cineva să garanteze că exact așa se va întâmpla. Dacă problema de producție nu se rezolvă, întreruperea poate fi prelungită.
Aici intervine o altă categorie: prelungirea discontinuității. Practic, un medicament care trebuia să revină pe piață continuă să lipsească.
Discontinuitatea permanentă înseamnă că producătorul nu mai intenționează să comercializeze produsul în România, iar asta echivalează cu o ieșire definitivă de pe piață.
Cantitățile limitate reprezintă o altă situație. Medicamentul nu este retras, dar cantitățile disponibile sunt insuficiente pentru a acoperi necesarul.
Există și situații în care deținătorul autorizației renunță la autorizația de punere pe piață sau aceasta este suspendată. Acestea sunt proceduri distincte, care pot împiedica în continuare comercializarea produsului.
Diferențele administrative pentru pacient nu înseamnă altceva decât să găsească răspuns la întrebările: cât timp trebuie să se descurce fără tratamentul prescris și ce poate lua în loc?
Răspunsul nu este întotdeauna simplu. Un medicament generic cu care să înlocuiască medicamentul cu care a fost obișnuit poate avea aceeași substanță activă, dar disponibilitatea lui trebuie verificată. În plus, schimbarea tratamentului nu este o decizie pe care pacientul ar trebui să o ia singur, ci una care trebuie discutată cu medicul.
„Mă face practic nebună”. Reacţii vehemente după ce Rogobete a contrazis o jurnalistă bolnavă de cancer care reclamă lipsa unui medicamentO altă discuție care trebuie purtată este de ce ajung producătorii să renunțe la medicamente, pentru că problemele de producție nu sunt singura explicație.
Într-o analiză a UMF Cluj-Napoca, dintre notificările din 2026, 155 au avut ca motiv declarat rațiuni comerciale, iar 127 probleme de fabricație.
Se ajunge aici pentru că România are un sistem de prețuri reglementate. Prețurile medicamentelor sunt influențate de mecanismele naționale de stabilire și actualizare, iar producătorii trebuie să țină cont de costurile de fabricație, transport, distribuție și de dimensiunea pieței. Pentru medicamentele ieftine, mai ales cele mai vechi, marja comercială poate deveni foarte mică, iar dacă se scumpesc materiile prime, energia sau transportul, producătorul poate ajunge în situația în care comercializarea nu mai este suficient de rentabilă. Într-o asemenea situație, producătorul poate prefera să renunțe la piața românească și să își concentreze resursele în alte țări.
Mai există și vulnerabilitatea lanțurilor internaționale de aprovizionare. Dacă producția unei substanțe active este concentrată în câteva fabrici din lume, o problemă apărută într-un singur punct poate afecta simultan mai multe piețe.
Peste toate, în ultimele zile se pune tot mai des întrebarea dacă exportăm medicamente în timp ce pacienții le caută în farmacii. Explicația ține de exportul paralel, adică de posibilitatea ca medicamente cumpărate legal dintr-o țară europeană să fie comercializate ulterior în alt stat din Spațiul Economic European. Mecanismul este legal, iar ceea ce stimulează o astfel de operațiune este diferența de preț.
Noi explicații ale ministrului
Într-o nouă intervenție publică, după controversă, Alexandru Rogobete le-a adresat, luni, 16 noiembrie 2026, scuze pacienților oncologici, recunoscând că abordarea sa inițială, concentrată pe cifrele stocurilor, „a putut părea lipsită de empatie”. Ministrul a admis și problema pe care pacienții o semnalează: „Nu este o îngrijorare absurdă, este rezultatul unei distribuții neuniforme a medicamentelor disponibile”. Ca exemplu, a indicat că 430 de farmacii din București și Ilfov au pregabalină la raft, față de 3.367 la nivel național — cifre care arată că existența medicamentului în sistem nu garantează că pacientul îl găsește în farmacia de care are nevoie.
După o întâlnire cu distribuitorii, reprezentanții farmaciilor, CNAS și ANMDMR, ministrul Alexandru Rogobete a anunțat două măsuri: identificarea farmaciilor cu stocuri și redistribuirea acestora către cele în care medicamentul lipsește, precum și semnarea unui ordin de ministru pentru suplimentarea stocurilor farmaciilor cu peste 77.000 de cutii de medicamente care conțin pregabalină, echivalentul a peste 2,5 milioane de capsule. „Ceea ce contează este să îl poată obține la timp”, a transmis ministrul. Rămâne însă de văzut cât de repede se vor simți aceste măsuri la tejgheaua farmaciei, fix acolo unde, pentru un pacient aflat în tratament, diferența dintre un stoc raportat și o cutie disponibilă este una esențială.




















































