Votaţi "Casa loco"!

>> De la Revoluţie încoace, scandalurile imobiliare se ţin lanţ. Am un frate "căpşunar". De fapt… "constructor". Vorba vine. Munceşte la cârcă în Spania, pe şantiere. A plecat din

>> De la Revoluţie încoace, scandalurile imobiliare se ţin lanţ.

Am un frate "căpşunar". De fapt… "constructor". Vorba vine. Munceşte la cârcă în Spania, pe şantiere. A plecat din România acum vreo doi ani, împins de goliciunea buzunarelor. Lucra ca inginer la o exploatare minieră din Oltenia pentru un salar de aproape patru milioane de lei vechi pe lună. "Ce să fac, Laure, cu banii ăştia, nici jumate din chirie nu pot plăti". Ce să-i fi spus?

Avea dreptate. Acum nu-i place că îşi măsoară diploma în cărămizi cărate pe zi, dar are o minimă satisfacţie: pune ceva deoparte pentru o casă. Nu e doar visul lui. Speranţa economisirii este combustibilul emigrării pentru mii de tineri şcoliţi în ţară, dar fără viitor imobiliar românesc. Pe foarte puţini îi ţin curelele să poată achita sute de euro lunar rată la credit. Başca avansul pentru un împrumut ipotecar pe care, la fel, prea puţini îl pot aduna prin forţe proprii.

Cei care măsoară sceptic viitorul iau calea pribegiei, scurt pe doi. În tot acest peisaj de hemoragie demografică, statul nostru scump şi drag ce face? Cum ce? Stă! Da, stă, aşa cu îi spune şi numele. Statul românesc e stat de stat, nu de făcut.

De făcut fac alte state pentru tineretul ademenit de mirajul Occidentului. În Lituania, proaspătă ţară UE, tinerii pot să-şi ia credite ipotecare fără avans. La noi însă, orice intenţie bună în teorie sfârşeşte româneşte. Celebrele locuinţe subvenţionate pentru tineri au ajuns pe mâna copiilor de mahări locali şi centrali. Casele de tip ANL ba nu-i ajută pe cei cu venituri modeste, ba ajung proprietatea VIP-urilor mondeno-politice.

Nici nu-i de mirare câtă vreme, de la Revoluţie încoace, scandalurile imobiliare cu politicieni se ţin lanţ. De la celebrele rapoarte "Apartamentul" până la cel mai recent - manevra cu legea deputaţilor care le permite politicenilor aflaţi în vile de protocol să-şi cumpere casele prin negociere directă.

Geoană nu are, vezi Doamne, suficientă valută pentru o proprietate personală! D-aia vrea locuinţa de vis şi de protocol în care stă. Săracu', dacă n-a pus şi el deoparte vreo 430.000 de euro pentru avans, ca boier Blaga. Văcăroiu stă acum pe drept, că-i primul senator al ţării, dar mâine, când n-o mai fi, va putea negocia şi el "direct" pentru cumpărarea viloiului de protocol.

Iliescu, mai iute de picior, s-a împroprietărit repede, pe niscaiva mii de euro, în Primăverii. Mai scoate-l dacă poţi din pleaşca-i imobiliară! Lista e lungă, veche şi mereu împrospătată. Nu se vor opri. Câtă vreme preşedintele şi-a dat singur casă, pe şest, pe când era bossul Capitalei, de ce-ar renunţa băieţii ăştia mai mici în politică la gheşeft?

Noi, papagalii cu drept de vot, n-avem ce le mai face. Oricum, ni s-a cam acrit de vorbit de când tot votăm pentru partidul "Casa loco". Ne mai rămâne, eventual, să le urăm de Anul Nou: "Huo! Ruşine! Afară din case! Nesătuilor! Aho, aho, pe casa lor!"