VIDEO Traian Băsescu, preşedintele României: „Nu sunt un duşman al ziariştilor“

0
0

Preşedintele Băsescu îi consideră „foarte utili“ pe jurnalişti, însă îi critică dur pe cei care „îşi propun să distrugă persoane“. El dezvăluie şi motivul „secretomaniei“ din jurul vizitei sale în SUA.

Pentru orice jurnalist, un dialog cu preşedintele unei ţări nu poate fi decât onorant. Cu atât mai mult când este vorba de preşedintele propriei ţări. Şi mai rare sunt ocaziile în care poţi aborda o tematică atât de variată, la o astfel de întâlnire. Astăzi vă propun spre lectură a doua parte a dialogului „La masa Adevărului" cu preşedintele Traian Băsescu, după ce în ziarul de ieri aţi putut afla cum vede şeful statului relaţiile României cu două dintre marile puteri ale lumii: SUA şi Federaţia Rusă. Fiind sfârşit de săptămână, am găsit potrivit să lăsăm în plan secund subiectele greu digerabile şi să descoperim o altă faţă a preşedintelui, ascunsă până acum în spatele „măştii de război" pe care o poartă în confruntările publice. Dacă am reuşit sau nu, dumneavoastră veţi decide.

Click aici pentru interviul video redat integral

image

„Adevărul": Veţi renunţa la politică după încheierea mandatului?

Traian Băsescu: Indiscutabil! Acum vă spun ceea ce gândesc sincer: da, îmi doresc să renunţ la politică. Îmi doresc să redevin liber.

Cum aşa? Multă lume spune că veţi opta pentru o funcţie executivă...

Bun, mulţi speculează că sunt bolnav. Mulţi speculează că sunt alcoolic, mulţi speculează că sunt nu-ştiu-cum. Sunt speculaţii.

Aţi avut un schimb de replici şi cu vicepreşedintele Statelor Unite, Joe Biden, în privinţa stării dumneavoastră de sănătate.

Da, a fost o întrebare şi, poate, uşor-uşor, găsiţi şi o explicaţie a secretomaniei. N-ar fi prima dată când mă întâlnesc cu un şef de stat, cu un omolog, şi când se aruncă o informaţie din presă. A trebuit să explic, spre exemplu, că a dus cineva o campanie legată de implicarea mea şi a familiei mele în traficul de armament. Şi a trebuit să explic că nu e adevărat.

Mă gândesc că informaţiile de această natură, la nivelul unui şef de stat, ar trebui să provină din surse foarte sigure, nu din mass-media...

Nu şi informaţiile de ultimă oră, pentru că nu mai are cine le verifica. O să vă dau un exemplu. Vă aduceţi aminte când un ministru de Externe austriac şi-a uitat dosarul la Ministerul de Externe, după o conferinţă de presă?

"Sunt departe de a fi un duşman al ziariştilor. Ce nu-mi place este atunci când ziariştii nu ştiu ce să facă cu libertatea lor.''

A fost un caz intens mediatizat...

Şi în dosarul lui erau informaţiile de presă din ultimele zile. Lumea civilizată este obişnuită să creadă în informaţia de presă sau, în orice caz, s-o ia în consideraţie. Atunci am preferat să evit cu orice preţ posibilitatea ca discuţiile mele la cel mai înalt nivel din SUA să aibă nevoie de o explicaţie în privinţa a ceea ce a apărut în presă.

Se spune că n-aţi fi un prieten al jurnaliştilor deşi, în perioada în care eraţi primar general al Capitalei, aveaţi o relaţie foarte bună cu ziariştii. Ce vă deranjează cel mai mult în presa din România?

În primul rând, interpretaţi greşit: nu sunt un duşman al ziariştilor, sunt departe de a fi un duşman al ziariştilor. Vă pot spune un lucru: sunt convins că, fără ei, degeaba aş fi mers la Washington. Nu ştiam decât eu, Obama, Biden şi, poate, soţia mea. Deci, fără ei, informaţia nu circulă. Aici trebuie scos din calcul gândul că nu-mi plac. Îi consider foarte utili. Ce nu-mi place, însă, şi eu m‑am încăpăţânat să nu fac nimic în această direcţie, este atunci când ziariştii nu ştiu ce să facă cu libertatea lor. Unii cred că-şi pot propune să distrugă persoane, să se pună în mod umilitor la dispoziţia patronului, ca să discrediteze un om sau altul. Sigur că, atunci când îl vezi în faţa ta şi ştii ce-a spus seara la televizor despre tine, fără nicio legătură cu adevărul, parcă nu-ţi vine să-l pupi pe respectivul ziarist.

image

Cu preşedintele, la Roşia Montană

Fotografii făcute din elicopter de preşedintele Băsescu la Roşia Montană. În imaginea de jos se vede cât de poluată este acum zona



Revin: ce vă deranjează cel mai tare în presă?

În orice caz, cel mai tare, ca pe orice om, de altfel, mă deranjează minciuna. Minciuna, deformarea, campaniile comandante sunt atât de urâte, extrem de urâte. Cum sunt convins că pe orice cetăţean îl deranjează minciuna politicianului. N-am dubii că, în mod egal, deranjează minciuna.

Minciuna politicianului îl afectează direct pe simplul cetăţean.

Da. Pe de altă parte, unii analişti spun: „Când a spus Băsescu adevărul?" Dacă m-ar întreba deschis, le-aş răspunde: „Au evoluat lucrurile. Poate am evoluat şi eu". Mi-aduc aminte, la începuturile mele de politician, ce poziţie aveam faţă de proprietate. Încă nu înţelegeam că proprietatea privată este singurul motor al unei societăţi normale. Deci, unele dintre discrepanţe sunt rezultatul evoluţiei. Nu poţi să fii consecvent când îţi dai seama că te-a contrazis viaţa sau când îţi dai seama că înţelegerea ta de la un moment dat a fost greşită. Nimeni nu-i poate interzice să evolueze în modul cum gândeşte nici măcar unui preşedinte.

"Nu poţi să fii consecvent când îţi dai seama că te-a contrazis viaţa.''

„Ştiţi pe unul la fel de puternic ca mine?!"

Ce vă doriţi cel mai mult să se întâmple în România până la sfârşitul mandatului dumneavoastră?

Mi-aş dori să avem mai mulţi salariaţi decât pensionari. Când acest lucru se va întâmpla în România, vom avea o cu totul altă perspectivă. Acum ne e greu. România are 4,9 milioane de pensionari şi 4,2 milioane de salariaţi. E greu. De aceea insist: daţi drumul la exploatările de cupru, de argint, de aur, tot ce putem, uraniu! Trebuie să deschidem şi alte zăcăminte de uraniu. Aici nu se autosusţin şi va trebui să le subvenţionăm, dar îndată începem construcţia la Reactorul 3 şi 4. Deci, orice poate crea locuri de muncă este mai mult decât aur. Pentru că ne rezolvă cel mai greu deficit pe care-l avem: deficitul la fondul de pensii. Şi una ar fi dacă ar fi un deficit de o jumătate de miliard de euro, de un miliard de euro, şi alta e dacă avem 3,6 miliarde de euro.

Ce se va întâmpla, domnule preşedinte, dacă după momentul decembrie 2012, la guvernare va veni Uniunea Social Liberală? Cum veţi reuşi să vă echilibraţi punctele de vedere pentru ca guvernarea să funcţioneze?

Luăm un caz pur teoretic. Eu nu cred în acest lucru. USL nu are potenţial să câştige pentru că românii au început să înţeleagă că e o criză care nu e generată de acest guvern, că e o conjunctură şi că ceva trebuie să schimbăm. Dar, presupunând că aşa se va întâmpla, convingerea mea este că, odată ajunsă la guvernare, USL nu se va mai menţine în linia populistă şi va reveni la realism. Nu numai pentru că ar vrea s-o facă. Va fi obligată s-o facă pentru că se va uita în vistierie şi va vedea ce resurse are. Se va uita pe piaţă şi va vedea că banii sunt scumpi şi va spune: „N-am ce face, trebuie să merg tot aşa!" Nu cred că USL îşi va menţine abordările negaţioniste pe care le are astăzi la orice politică de modernizare a statului. Poate să vină şi Crin, şi Ponta la un loc să se aşeze pe scaunul de premier şi să spună de unde dau bani pentru susţinerea actualelor programelor sociale, în număr de 54. Nu-i vor avea! Ştiţi ce nu înţeleg foarte mulţi? Că România a avut o sursă de finanţare pe care din 2008 n-o mai are. Această sursă de finanţare au fost procesele de privatizare. Acum nu mai merge, că nu mai avem ce vinde. Doar să ne vindem pădurile...

image
image



Există sentimentul că nu aţi putea coabita cu un premier cu un profil politic la fel de puternic ca al dumneavoastră...

Păi, ştiţi pe unul la fel de puternic ca mine?!

N-aţi identificat până acum un potenţial „succesor"?

A, nu trebuie să confundăm potenţialul de a fi arţăgos cu acela de a fi puternic. Arţăgoşi sunt mulţi...

A rămas clasa politică românească în urma societăţii româneşti?

Sincer, nu! Din păcate, clasa politică românească este şi poza societăţii româneşti. Îmi pare rău să spun acest lucru. Este adevărat că un tronson din societatea românească a luat-o înainte, dar încă avem „masa critică", aceea care are ca expresie clasa politică de astăzi.

Sunt foarte mulţi tineri care aleg să plece în străinătate, domnule preşedinte.

image
image

Nu-i rău!

Credeţi că se vor mai întoarce?

Unii se întorc, alţii nu, dar nu putem fi în contradicţie cu ceea ce susţinem. Vrem libera circulaţie a forţei de muncă. Vrem libera circulaţie a mărfurilor. Dacă vrem libera circulaţie a forţei de muncă, în mod sincer, nu putem spune: „Cum să găsim nişte soluţii să nu plece tinerii să lucreze în Germania sau în Franţa?" Sunt mai bine plătiţi acolo. Dar iată că se produce şi fenomenul invers: sunt doi giganţi care au dezvoltat centre de cercetare în România.

Ce vă deranjează cel mai mult în societatea românească?

Incapacitatea noastră de a integra rromii. Dar mă deranjează şi refuzul lor de a se integra. Cumplit mă deranjează! Pentru că, până la urmă, vreau să vă spun un lucru care poate nu-i de spus, dar, dacă tot este un interviu foarte deschis, de ce să nu-l facem!? Este foarte greu pentru un şef de stat şi pentru un prim-ministru să înceapă discuţiile cu Franţa despre nu-ştiu-ce investiţie pentru că, primul lucru pe care-l va ridica partea franceză, va fi: „Ce-i cu cerşetorii voştri? Ne deranjează cetăţenii, ne fură din autobuze, oamenii sunt deranjaţi!" Acelaşi lucru o să‑l auzi ca reproş şi în multe alte ţări. Deci, această problemă devine una din cele mai dificile probleme politice pe care noi le avem în interiorul Uniunii Europene. Iar faptul că, pe de o parte, noi, majoritarii şi instituţiile statului, în atâţia ani, n-am reuşit să-i integrăm în societate şi, pe de altă parte, hotărârea lor în a-şi menţine şi obiceiurile frumoase, dar şi pe cele rele, este lucrul care mă deranjează cel mai mult în societatea românească. Este o expresie, dacă vreţi, a neputinţei noastre.

"Din păcate, clasa politică românească este şi poza societăţii româneşti. Îmi pare rău să spun acest lucru.''

„Guvernul va avea controlul la Roşia Montană"

Care sunt cele trei argumente pentru care ar trebui să înceapă, în opinia dumneavoastră, exploatarea aurului de la Roşia Montană?

În primul rând, în ziua de astăzi, aurul este aur. Aş face următoarea precizare: în '97, când s-a semnat acest acord între CupruMin şi partenerul canadian, preţul aurului era 350-400 de dolari uncia. Astăzi este 1.800 de dolari. Sigur, mulţi spun că poate fi un balon de săpun. Foarte bine, poate fi, dar până unde poate coborî? Până la 900 de dolari uncia. Calculele critice, în momentul de faţă, sunt făcute pe 900 de dolari uncia, ceea ce este cel puţin de două ori mai mult decât prevedea studiul de fezabilitate, la începutul afacerii. O dată: aurul are valoare. Al doilea lucru şi poate cel mai important pentru România, mai important decât valoarea aurului: crearea de locuri de muncă. Cel puţin în faza de investiţie se creaază circa 4.000 de locuri de muncă. Al treilea lucru extrem de important este că, aşa cum arată proiectul, se ecologizează zona. Şi asta este esenţial.

Avem, oare, această garanţie?

Păi avem garanţia contractuală şi, după cum ştiţi, sau nu ştiţi, ştiu eu, dar ştiţi şi dumneavoastră acum, exploatarea este tot timpul sub controlul Guvernului. Guvernul poate să nu permită începerea exploatării celui de-al doilea zăcământ dacă nu s-a realizat programul de ecologizare, dar ultima, cea de-a patra zonă de exploatare, este pusă sub semnul întrebării. Şi atunci s-a stabilit obligaţia ca banii pentru ultima fază de ecologizare să fie depuşi înainte de începerea exploatării, într-un cont al statului român. Şi aş aduce şi un al patrulea argument: compania mixtă canadiano-română alocă nu mai puţin de circa 120 de milioane de dolari pentru prezervarea patrimoniului istoric.

"Guvernul poate să nu permită începerea exploatării celui de-al doilea zăcământ dacă nu s-a realizat programul de ecologizare.''

image
image
image
image
Societate


Ultimele știri
Cele mai citite