Un act terorist

Nu trebuie neaparat sa ai copii ca sa-ti stea inima la auzul stirilor de la "Jean Monnet". Trebuie doar sa fii om. Fete sfartecate de o bomba aruncata in fata liceului - poti sa ranjesti filozofic si

Nu trebuie neaparat sa ai copii ca sa-ti stea inima la auzul stirilor de la "Jean Monnet". Trebuie doar sa fii om. Fete sfartecate de o bomba aruncata in fata liceului - poti sa ranjesti filozofic si sa ceri sa avem umor in fata unui astfel de atentat la conditia umana? Poti sa afirmi ca reactia emotionala a autoritatilor, presei, opiniei publice e ridicola? Si sa folosesti prilejul ca sa-l intepi pe Iliescu sau Nastase? Exista jurnalisti care mi-au demonstrat ca se poate. Sussemnatul, nefiind asa de indragostit de propriu-mi cerebel ca susamintitii mei colegi de breasla, marturisesc ca am inteles emotia si agitatia, chiar confuza, chiar ridicola, fata de acest caz. Un caz de terorism. O bacanie centrala de presa isi permite sa ia in deradere titlul ziarului Adevarul "Romania - lovita de terorism. Primele victime: copiii", urmarind si in aceasta situatie dramatica sa dea in Ion Iliescu pentru ca a pronuntat "act terorist". De data aceasta, presedintele a avut dreptate spunand: "Nu trebuie sa exageram. Dar acestea sunt, oricum, acte de terorism". Detonarea unui dispozitiv exploziv intr-un loc public aglomerat, cum erau curtea si trotuarul din fata liceului "Jean Monnet" la ora iesirii elevilor din clase provoaca groaza (teroare) tuturor elevilor si parintilor din tara, indiferent de cine sunt faptasii sau de intentiile lor. Au fost atinsi cinci copii, puteau fi ucisi cincisprezece. Azi la Monnet, maine la alt liceu. Cica a fost o reglare de conturi tiganeasca, "damboviteana". Si? Daca reglarile de conturi ajung sa se faca cu bombe in scoli, in piete, in magazine, ca nu stiu ce are Handel cu Ciocardel, ce relevanta mai au Handel si Ciocardel pentru mortii si ranitii intamplatori? Dupa a zecea "reglare" tip Jean Monnet probabil ca nu vom mai avea reactii emotionale... Un act terorist trebuie definit plecand, in primul rand, de la efecte, nu de la cauze. Sa ne scoatem din cap ca terorismul inseamna numai binladeni, musulmani mascati, avioane deturnate. Terorist poate deveni si baiatul din colt, printr-un fenomen pe care l-as numi mimetism psihotic. Astazi, daca intri intr-o sala de cinematograf sau deschizi televizorul pe un canal oarecare, probabilitatea ca sa vezi in imagine un pistol care trage, un automat care secera, o explozie care spulbera e de peste 90%. Iar realitatea televizata nu e mai prejos ca fictiunea: World Trade Center, Helsinki, Bali, Moscova... Asupra unui psihic labil, tarat, o astfel de atmosfera poate avea efecte rezonante dramatice. In America, elevii deschid frecvent focul impotriva profesorilor si colegilor care ii enerveaza. Un adolescent din Bacau a sfaramat 20 de cruci dintr-un cimitir pentru ca s-a certat cu prietena. Fiecare caz de felul acesta intensifica atmosfera pentru urmatoarele, excitand alte creiere bolnave. Cu atat mai mult daca el ramane nerezolvat. In mod evident, autoritatile romane nu sunt pregatite sa faca fata unor astfel de situatii. Politistii romani au fost depasiti: in cazuri ca acela de la Jean Monnet, reactiile din prima jumatate de ora sunt decisive: blocarea perimetrului atentatului, investigarea rapida a strazilor si locuintelor, strangerea plasei pas cu pas. Cu cat trece timpul, cu atat descoperirea si prinderea faptuitorului e mai dificila. Or, la locul faptei, la care s-a ajuns tarziu, a fost o vanzoleala de chemati si nechemati, iar politistii au alergat dupa tinte false - celebrul Audi negru cu geamuri fumurii. Acum, devine foarte important rolul serviciilor de informatii - ele ar trebui sa-l localizeze pe individ prin mijloace specifice. Ma abtin sa comentez cat de capabile sunt respectivele servicii sa faca asta; pun doar, unul langa altul, niste fapte. Cu cateva saptamani in urma, imparatul serviciilor de informatii din Romania, Condoleezza alba a presedintelui Iliescu, unul Talpes, declara ca numitul Treptow, de profesie pedofil, trebuie "protejat de presa" si ca i se pare "normal ca el sa se ascunda". Astazi, procesul se desfasoara cu usile inchise pentru ca trebuie vizionate casetele insuportabile ale obsedatului de minori. Tot astazi, amicul Talpes e tot in functie, iar pe patul Spitalului de Urgenta zace o fata de 13 ani cu plamanul si intestinele sfasiate de schije. Sa decida cititorii daca e vreo legatura. Eu nu pot decat sa observ ca jamesbonzii nostri sunt angrenati mai degraba in datul la gioale in razboiul Deal-Vale, Cotroceni-Palatul Victoria, decat in alergatul insilor care dau cu bombe. Daca am fi avut de a face, in cazul Jean Monnet, cu terorism profesionist, organizat, pentru autoritati ar fi fost mai simplu de cautat indivizi cu cazier in bransa, retele, bani, puncte de legatura. Daca e vorba de un bombagiu singuratic, care doar el stie ce are in cap, sarcina politistilor devine cu mult mai grea decat cred finii ironisti ai "terorismului dambovitean"...