Uciderea pruncilor

Conflictul israelo-palestinian a depasit absurdul, atingand pragul intolerabilului. S-a ajuns la situatia halucinanta ca bilantul victimelor sa cuprinda tot mai multi copii, de la varsta cea mai

Conflictul israelo-palestinian a depasit absurdul, atingand pragul intolerabilului. S-a ajuns la situatia halucinanta ca bilantul victimelor sa cuprinda tot mai multi copii, de la varsta cea mai frageda. Sambata seara, un atentat oribil, comis la Ierusalim de un terorist palestinian, s-a soldat cu noua morti, intre care cinci copii: unul dintre ei, un baietel, avea doar sapte luni, un altul, o fetita, 18 luni. Represaliile, potrivit principiului ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, nu au intarziat. Luni, au fost facuti zob de o racheta israeliana cinci copii palestinieni. De la ochi pentru ochi si dinte pentru dinte s-a trecut la copil pentru copil, o contorizare cumplita, care pare a sfida puterea de intelegere a unei minti normale. Tintele nu mai sunt astazi luptatorii celor doua parti, ci copiii nevinovati. Pornind de la evenimentele tragice din ultimele zile, un cotidian britanic (Guardian) a avut ideea sa intocmeasca o lista a copiilor rapusi in cele 17 luni ale noii etape a razboiului, care, de altfel, a inceput prin uciderea unui copil palestinian de 12 ani, prins la mijloc, impreuna cu tatal sau, in focul incrucisat al unor militari israelieni. Numarul celor morti este inspaimantator, un adevarat masacru al inocentilor, iar varsta celor carora li s-a retezat brutal firul unei vieti abia incepute a scazut mereu, ajungand acum de la cativa ani la cateva luni. Terorismul este, cum se spune, orb, prin definitie teroristii cauta sa semene groaza, ucigand, fara discriminare, cat mai multe fiinte omenesti. Asa-numitele Brigazi de Martiri al-Aqsa, Jihadul islamic, Hamas-ul sunt organizatii teroriste care nu au nici un scrupul, care recunosc pe fata crima, asasinatul miselesc ca metoda de lupta si isi fac chiar un merit din aceasta. Cu totul altceva este insa cand, in baza principiului amintit, uciderea copiilor este practicata, conformandu-se ordinelor, de oameni in uniforma, de luptatori care apartin fortelor armate regulate, si nu de niste fanatici ai terorii. Un asemenea lucru devine de neinteles si nu face decat sa intensifice escalada infernala a violentelor, care capata proportii terifiante. Exista riscul, in cazul in care se va perpetua utilizarea acestui cantar farmaceutic in contabilizarea victimelor, incepand sau terminand cu copiii, sa se ajunga la aberatii de felul echivalarii numarului de morti pe categorii de varsta, pe profesiuni, pe studii, preocupari s.a.m.d.: atatia invatatori de fiecare parte, atatia doctori, atatia absolventi de liceu, atatea persoane cu studii superioare, atatia purtatori de ochelari... Se va crea un cerc vicios mereu mai larg, din care nu se va putea iesi atata timp cat de ambele parti nu pare a exista vointa de a se actiona in aceasta directie. "Arafat este la fel de discreditat, pe cat este Sharon setos de sange, la fel de duplicitar, cu consecinte fatale, pe cat de inept este omologul sau israelian", nota ziarul Guardian, amintit mai sus. Dar lucrurile nu se pot misca din loc cata vreme tarile care pot influenta mersul evenimentelor dau dovada de pasivitate, stau, pur si simplu, deoparte, ca spectatori indiferenti, multumindu-se cu apeluri generale, lipsite de orice eficacitate, la incetarea violentelor. In Bosnia, in Kosovo, in Macedonia, s-au gasit resurse si modalitati pentru a se pune capat violentelor interetnice si interconfesionale. Oare acest lucru e imposibil in Tara Sfanta? Tragedia de la World Trade Center a provocat o revolta generala in intreaga lume, comunitatea mondiala s-a mobilizat exemplar, pentru a nu mai face posibila repetarea unor asemenea grozavii. Din pacate, o astfel de reactie nu se constata si in cadrul acestui teatru sangeros, ai carui protagonisti sunt israelienii si palestinienii, doua semintii in fond atat de inrudite. Or, ceea ce se intampla acolo este, in ultima instanta, un World Trade Center pe bucati. Palestinienii si israelienii au tot dreptul sa creada ca lumii din afara si, in primul rand, marilor puteri, care au un cuvant decisiv de spus in zona, prea putin le pasa de suferintele lor, asa cum pretind. Daca nu se va intreprinde nimic, atunci singura alternativa va fi sa se ucida, mai departe, unii pe altii. Neezitand sa-si sacrifice pruncii.