Ucenică din Somalia, la olarii bucovineni

Fetiţa unor refugiaţi somalezi a învăţat arta olăritului într-unul dintre cele mai cunoscute centre din Bucovina Pentru scurt timp, copilul unei familii de refugiaţi somalezi a devenit

Fetiţa unor refugiaţi somalezi a învăţat arta olăritului într-unul dintre cele mai cunoscute centre din Bucovina

Pentru scurt timp, copilul unei familii de refugiaţi somalezi a devenit ucenic al meşterilor olari din faimoasa comună suceveană Marginea. Micuţa Itohan ("Mila lui Dumnezeu") spune că i-a plăcut arta ceramicii negre şi că ar reveni pe scaunul olarului Gheorghe Magopăţ oricând i s-ar permite.

În Bucovina pare că lucrurile merg prost: leii şi urşii de la Grădina Zoologică Rădăuţi au devenit ierbivori de când Consiliul local a decis micşorarea bugetului alocat hranei fiarelor sălbatice. Dacă leii şi urşii de la Rădăuţi ar fi locuit la garsoniere, probabil că legislativul local ar fi dispus instituirea unor taxe pe folosirea bucătăriei. Ceilalţi lei, cei denominaţi, sunt tot mai puţini în buzunarele bucovinenilor. Singurul lucru care merge bine în Bucovina pare că este ceramica neagră de Marginea, cea admirată chiar şi de copiii refugiaţilor somalezi.

"Mila lui Dumnezeu"

Itohan este mică, delicată, cu pielea întinsă, de abanos. Când se află departe de mamă, devine nesigură şi zgârcită în cuvinte - un arici care oferă ţepi. Într-o traducere liberă a unui dialect african, Itohan înseamnă "Mila lui Dumnezeu", ceea ce nu este puţin lucru pentru o ţară depopulată de boli şi de conflicte militare precum cea pe care fetiţa a părăsit-o. Să te numeşti "Mila lui Dumnezeu" într-o ţară plină de războinici nu poate depăşi în semnificaţie a te numi "Mila lui Dumnezeu" într-o ţară plină de înfometaţi. Până nu de mult, Somalia era cunoscută ca destinaţia preferată pentru unele transporturi de arme şi muniţii organizate de unii producători de tehnică militară, dar destinaţie sporadică pentru ajutoarele în hrană şi medicamente.

În vâltoarea aceasta, tatăl lui Itohan a fost dat dispărut într-o zonă de război din Somalia. "Oficiul nostru face şi reîntregiri de familie, dar, din păcate, în cazul lui Itohan, speranţele sunt foarte slabe", spune Mihaela Mărtescu, de la Oficiul Naţional pentru Refugiaţi.

Dincolo de război

Fetiţa Itohan a sosit în România împreună cu mama sa şi au fost cazate în Centrul de Primire, Triere şi Cazare pentru Refugiaţi de la Bucureşti. Crescută între interdicţii, într-o zonă de război unde gherilele islamiste încearcă să preia controlul, copilul de refugiaţi încearcă să îşi recapete acum statutul privilegiat, de copil care are dreptul la protecţie.

"În general, refugiaţii care provin din zone de conflict resimt o stare de insecuritate care provine din trauma produsă de război", spune Mihaela Mărtescu, de la Oficiul Naţional pentru Refugiaţi. Acum, Itohan stă singură pe o băncuţă şi îl priveşte pe olarul Magopăţ. Înainte vreme, fetiţa Itohan nu ştia ce este aceea ceramică neagră. La Marginea a întrebat, i s-a răspuns, apoi a mers la olarul român şi a învăţat care este secretul producerii vaselor de lut. "I-a plăcut, a fost încântată, mi-a povestit o săptămână despre asta. Zice că vrea să ştie totul despre meseria asta", spune mama lui Itohan, Aziza.

Lutul - rege din Bucovina

Magopăţii iau lutul din marginea satului, îl frământă bine cu apă şi îl modelează pe roată. Vasul proaspăt rostuit este lăsat la uscat câteva zile. Ulterior îl decorează ("Aicea, fetele îs numa' bune pentru decorat vasele", zice olarul), îl uscă bine-bine şi-l bagă lustruit într-un cuptor bine închis, cu foc de brad. Fumul de lemn moale şi ars va naşte ceramica neagră. "Mi-au venit aici şi prinţi şi domni politicieni, da' tare mă bucură când îmi vin şi copchiii să vadă, să înveţe de la mine", mai spune olarul sucevean Magopăţ arătând spre copilul Somaliei, Itohan.