Tranzitia de la nimic spre niciunde

de Vasile Dancu

In Romania, eticheta de neo sau criptocomunist nu are sens. Si chiar daca subiectii din sondaje o pun cateodata pe unii politicieni, este numai un efect al dezbaterii publice si al analizelor care au operat cu concepte valabile pentru Europa Centrala. De aceea, cand cineva se revolta impotriva acestei etichete il inteleg. Tranzitia ne arata cel mai bine ca noi nu am avut un comunism romanesc, ci doar un regim dictatorial, un despotism orientalobalcanic. Nu am citit sistematic ceea ce au scris analistii despre aceasta perioada din istoria Romaniei, probabil ca au constatat si altii acest lucru, asa incat nu voi cauta argumente de autoritate. Cert este ca in Romania comunismul nu a apucat sa faca cariera. Acest lucru nu s-a datorat faptului ca Romania era o societate rurala, slab dezvoltata, iar daca ne luam dupa Marx, revolutia socialista ar fi trebuit sa invinga in societati industrializate, unde clasa muncitoare se poate organiza si poate sa-si coaguleze o constiinta de clasa. Comunismul romanesc a fost un avorton datorita conjuncturii istorice. La retragerea trupelor sovietice din Romania, statul a fost monopolizat, confiscat de o gasca ce si-a pus etichete si semnele simbolice ale comunismului, dar nu a incercat nici o clipa constructia unei societati dupa preceptele socialismului. Chiar Ion Iliescu, in 22 decembrie 1989, criticand dictatura si familia Ceausescu, spunea, pe buna dreptate, ca acestia "nu au avut nimic de-a face cu socialismul, nici cu ideologia socialismului stiintific...". Fostul presedinte avea dreptate. Statul astfel cucerit dupa razboi de un grup al vechii Securitati a inceput sa fie un hibrid ciudat, un lagar condus prin teroare si despotism. Noua camarila nu a incurajat un sistem ideologic articulat. Nu a aparut nici o lucrare care sa fundamenteze comunismul romanesc, nici un element care sa fie punct de referinta pentru un proiect de societate. Din marea scoala de filozofie interbelica nu a fost recuperat nimic, nici macar ganditorii de stanga nu au avut nici o trecere. Am fost student in deceniul noua la o facultate de filozofie. Practic, ar fi trebuit sa fim presati cu ideologie si transformati in propagandisti. Nici vorba! Nu am facut nici o ora de socialism stiintific, profesorul ne preda lejer Blaga sau Marcuse. In loc de materialism istoric, am facut sociologie generala, pe Marx l-am facut doar la Istoria filosofiei. Sa nu credem ca era deschidere, pur si simplu, regimul nu conta pe specialisti in stiinte socio-umane. Incuraja doar poetii de curte si inginerii care sa faca un proiect de societate. Intr-un manual de socialism stiintific din deceniul opt, marea mea surpriza a fost sa gasesc un capitol scris de inginerul hidrotehnician... Petre Roman. In nici un caz nu erau incurajati sa se gandeasca la viitorul societatii cei care in mod normal construiesc sisteme sociale, chiar vizionare sau utopice: filosofi, juristi, sociologi. Acestia erau considerati periculosi pentru sistemul clientelar constituit caci fac, de regula, apel la valori si e greu apoi sa justifici derivele autoritariste. Cei care au monopolizat statul au stabilit un sistem de succesiune la putere bazat pe familie si clientelism. Ceausescu trebuia sa fie urmat de fiul sau Nicu si un lung sir de copii sau nepoti urmau sa fie promovati in locul parintilor. Lipsa unui sistem politic coerent, nu doar prin teroare, a facut sa nu avem disidenti ca polonezii, ungurii sau cehii. Cei care au cerut aproape un deceniu procesul comunismului nu au realizat nimic, chiar si atunci cand au ajuns la putere, caci sau trezit ca lucrurile sunt prea complicate si apartenenta politica a indivizilor nu reuseste sa furnizeze un criteriu suficient de consistent pentru stabilirea vinovatilor. Timp de cateva decenii fictiunea comunista a ratacit in cautarea unei realitati. Nu stiu daca trebuie sa ne plangem sau nu pentru acest lucru. Sigur nu ne lipsea comunismul intro perioada in care Romania tocmai se trezise la viata. Dar despotismul si confiscarea statului au produs un rau poate mai mare. Au distrus solidaritatea, valorile comunitare, au creat mecanisme de supravietuire care se justifica doar in lagar. Azi, dupa 15 ani, mostenirea unui comunism inexistent este greu de ordonat, de transformat in constructie sociala coerenta. Politica fara chip facuta sub sigla de imprumut a comunismului a distrus Romania si efectele ei sunt mai evidente acum, cand politicienii vor sa dea Romaniei o fata europeana. Oricum facem, din afara Romania pare o doamna fardata strident, careia ii curge rimelul cand plange sau i se intinde rujul pe toata fata cand rade hahait. Un comunism romanesc ce nu a mai apucat sa se nasca a produs, in schimb, o tranzitie de la nimic spre niciunde.