Transnistria - locul unde e o crima sa fii roman

La 50 de kilometri de Chisinau exista un loc unde cuvantul roman inseamna fascist. Tocmai de aceea, in Transnistria nu exista, in acte, nici un singur roman. In fasia de pamant lata de 20 de kilometri

La 50 de kilometri de Chisinau exista un loc unde cuvantul roman inseamna fascist. Tocmai de aceea, in Transnistria nu exista, in acte, nici un singur roman. In fasia de pamant lata de 20 de kilometri de la granita cu Ucraina care formeaza republica fantoma a lui Igor Smirnov traiesc peste 700 000 de oameni. Dintre acestia, aproape 40 la suta sunt trecuti in statistici ca fiind moldoveni, iar restul sunt rusi si ucraineni. Timp de trei ani dupa destramarea Uniunii Sovietice, acest teritoriu din stanga Nistrului a fost doar o bucata, e drept mai ciudata, de Moldova. Industria, ce consta din fabrici de bauturi alcoolice si depozitele de munitii (cu desfacere) ale Armatei a XIV-a, functiona la parametri maximi. Ca peste tot in Republica, era haos, dar moldovenii isi aveau scolile lor in care se studia in grafia latina. Dar, in 1992, a inceput razboiul transnistrean si aici a ajuns sa fie periculos sa vorbesti romaneste. Republica Transnistreana, desi n-a fost recunoscuta de nimeni, s-a dotat cu tot ce-i trebuie unui stat: guvern, armata, politie, servicii secrete, moneda proprie (rubla transnistreana). Apoi a trecut la reforma sistemului de invatamant, care s-a facut simplu, cu ajutorul cazacilor. Scolilor li s-a comunicat, scurt, ca vor trece la grafia latina, iar trupele de stransura ale Tiraspolului au inceput sa verifice aplicarea dispozitiei cu arma in mana. Alfabetul latin - impuscat cu kalasnikovul, de la A la Z In Tighina, o astfel de echipa mixta de control, formata din cazaci zaporojeni si membri ai militiei transnistrene, a prins o droaie de infractori in flagrant delict. Copiii stateau cuminti in banci, iar profesorul le arata cu un bat literele alfabetului latin care era scris pe tabla. O asa nerusinare aproape ca l-a scos din minti pe un cazac. Omul, negru de suparare si de bautura, a scos "balalaica" si a inceput sa traga in tabla. N-a scapat nici o litera, tot alfabetul, de la A la Z fiind executat cu precizie milimetrica. Apoi, in tot orasul, cazacii au trecut la perchezitia bibliotecilor. Cartile romanesti au fost puse pe foc rapid. Si ca sa nu scape cumva vreo carte interzisa, in toata republica lui Smirnov copiii erau panditi la intrarea in scoli si cautati prin ghiozdane. Daca, cumva, in carte o gasea pe Scufita Rosie si nu pe Krasnaia Sapocika, manualul era rupt pe loc. Dupa razboi, lucrurile s-au mai linistit. In 1996, un grup de parinti si profesori de la scoala numarul 1 din Grigoriopol chiar au indraznit sa ceara autoritatilor transnistrene trecerea la grafia latina. Cererea a fost calificata ca fiind o incercare de "romanizare a invatamantului" si trei profesori au fost arestati pe loc. Cercavschi Eleonora, presedintele asociatiei "Lumina" a pedagogilor transnistreni, a ramas inchisa in beciurile Securitatii o saptamana intreaga. In acest timp "de cercetare" cei anchetati au primit din belsug apa si crupii. Nici celorlalti profesori nu le-a mers prea bine. Scoala a fost inconjurata de cazaci inarmati cu bice, iar dascalii stateau ore in sir in curte, tinand copiii de mana. Pana la urma, profesorii si parintii au renuntat "de bunavoie" la cerere si ostaticii au fost eliberati. Acum, in Transnistria exista trei tipuri de scoli. In sapte localitati din stanga Nistrului, ce sunt subordonate Chisinaului, sunt scoli "nationale", unde se studiaza in grafia latina, ca in restul Republicii. Apoi, mai exista cateva scoli "nestatale, de alternativa", unde se studiaza tot in latina. Dar grosul unitatilor de invatamant, format din 32 de scoli moldovenesti si 15 scoli mixte (moldoveni si rusi), studiaza in chirilica. Unii din profesorii din aceste scoli au venit, pe ascuns, in capitala Moldovei si au cerut manuale in latina. Si, pana la urma, Guvernul Moldovei le-a dat cartile cerute. Manualele sunt atat de vechi incat au poza lui Vladimir Ilici Lenin pe pagina de garda si sunt pline cu "povesti de colhoz". In ele scrie ca Moldova Evului Mediu era un stat al slavilor de rasarit si ca Mihai Eminescu, "cel mai mare poet moldovean", avea, de tanar, simpatii comuniste. De aceea, lui Eminescu caderea Comunei din Paris "i-a pricinuit mari suferinte sufletesti". Apoi, in 1940, Basarabia a fost " eliberata de sub ocupatia cotropitorilor romani". Dar nu conteaza. Pentru romanii uitati din stanga Nistrului tot ce conteaza e faptul ca au, in sfarsit, niste carti scrise in limba lor.