Tehnologia modernă menţine vie dragostea la distanţă

"Ochii care nu se văd se uită", spune un vechi proverb. Cu toate acestea, din ce în ce mai multe cupluri nevoite să rămână despărţite infirmă zicala. "Trăiesc o astfel de relaţie la

"Ochii care nu se văd se uită", spune un vechi proverb. Cu toate acestea, din ce în ce mai multe cupluri nevoite să rămână despărţite infirmă zicala.

"Trăiesc o astfel de relaţie la distanţă, el - în România, eu - în Spania. În ciuda faptului că ne despart 3.000 de kilometri, ne iubim şi avem planuri de viitor. Fiecare are de terminat facultatea, (...) adică doi ani avem de aşteptat."

"Am eşuat în trei relaţii din cauza distanţei... am fost nevoit să renunţ, căci trăinicia şi încrâncenarea unei iubiri se consumă în proximitatea cuibului de dragoste... restu' e can-can". "Eu am o relaţie de genul... şi chiar nu pot să o uit în niciun moment. Orice aş face, ea e prezentă... deci, pe zi ce trece, o iubesc mai mult şi mai mult. Ne vedem rar, dar bine, aşa că, ochii care nu se văd se iubesc la fel de mult ca şi cei care sunt unul lângă altul every day..."

"Am şi eu o relaţie la distanţă, ce vă pot spune, este greu (...), dar merită, dacă iubeşti cu adevărat, mereu te gândeşti cum o să fie reîntâlnirea. Dacă nu aveţi încredere, nu o să meargă."

Sunt doar câteva dintre zecile de impresii, postate pe un site din România, dedicat acestui subiect. În ultimii ani, din ce în ce mai mulţi români pleacă să lucreze departe de casă, în ţară sau în diverse ţări occidentale, departe de familie, de partener şi de copii.

Paradoxal, tocmai nevoia de bani pentru familie separă perechile, care ajung să comunice doar prin intermediul telefonului mobil sau al internetului. Cum se poate descurca în această situaţie un cuplu care era obişnuit să trăiască zi de zi împreună?

În Occident, problema este deja cunoscută de mulţi ani şi o armată de psihologi, fundaţii şi instituţii încearcă să ofere sfaturi şi ajutor cuplurilor aflate în această situaţie. Adaptarea la despărţire este o probă greu de îndurat mai ales în cazul relaţiilor care durează deja de câţiva ani, iar unul dintre parteneri trebuie să se mute în alt oraş sau în altă ţară.

În principiu, dacă relaţia a mers bine, cei doi parteneri vor rămâne împreună. Nu se vor despărţi indiferent de slujbă sau de oportunităţile apărute. Sigur, nu înseamnă că uneori nu există situaţii în care nu sunt alternative. Totuşi, ar fi bine să existe o discuţie foarte sinceră între cei doi din care să-şi dea seama fiecare ce aşteptări are de la celălalt şi dacă, într-adevăr, amândoi sunt suficient de motivaţi ca să rămână împreună.

În topul listei "ingredientelor" se află, bineînţeles, comunicarea. Dacă este adevărat că "ochii care nu se văd se uită", tot atât de adevărat este şi faptul că tehnologia ne permite să evităm acest lucru: telefoane, calculatoare şi, de ce nu, pentru cei mai romantici, chiar scrisorile clasice. La toate acestea puteţi adăuga şi câteva fotografii sau filmuleţe făcute cu telefonul mobil.

Partenerii au acum la îndemână un arsenal destul de însemnat. "Nu ezitaţi să-l folosiţi!", îndeamnă specialiştii în relaţii la distanţă. Stabiliţi împreună un orar, aşa încât să nu vă <> partenerul la telefon în timpul lucrului, zi de zi. Uneori, e posibil ca acest lucru să devină enervant. Şi, pe bună dreptate, orice exagerare strică.

Desigur, câte un SMS surpriză nu strică niciodată, dar, în principiu, aranjaţi în aşa fel încât să vorbiţi eventual zilnic la telefon, cel mai bine ar fi seara, pentru că aşa veţi avea mai multe subiecte noi de povestit partenerului. Profesorul Bob Simpson de la Institutul de Cercetări Sociologice din Sydney a ajuns la concluzia că unul dintre obstacolele principale care pot interveni într-o relaţie este diferenţa de atitudine pe care bărbaţii şi femeile o au faţă de telefon.

Conform studiilor sale, telefonul "face şi desface" multe relaţii amoroase. Potrivit studiilor lui Simpson, peste 82 la sută din femei consideră telefonul mai mult decât un simplu mijloc de comunicare. Conversaţiile a 75 la sută din femei puteau să dureze - dacă niciun factor extern nu le întrerupea - şi câteva ore. Subiectele atinse în astfel de conversaţii nu erau niciodată banale.

De obicei, femeile încep conversaţia telefonică printr-un punct de interes pe care vor să-l atingă, apoi, foarte natural, ajung să discute chestiuni foarte personale. Simpson consideră astfel că o femeie poate vorbi despre orice la telefon.

Nimic nu e prea intim sau secret pentru a fi transmis prin telefon. În schimb, dintre bărbaţi, doar 25 la sută au vorbit la telefon mai mult de 10 minute. Potrivit specialistului, explicaţia este simplă: femeile au mai dezvoltată zona din creier care răspunde de auz, iar bărbaţii au mai dezvoltată zona care controlează vederea. "De aceea, susţine Simpson, femeile pun mai mult bază pe sunete, iar bărbaţii pe imagini." De aici, pasiunea femeilor pentru telefon, iar a bărbaţilor pentru reviste sexy.

Bărbaţii îşi pierd interesul după trei minute

Echipa cercetătorilor din Sydney a ajuns la concluzia că este mult mai uşor să înveţi un bărbat să vorbească la telefon decât să înveţi o femeie să îşi inhibe nevoia de comunicare.

"Dar, evident, o femeie care doreşte să cucerească şi să menţină interesul constant al unui bărbat ar fi bine să se abţină singură şi eventual să-şi pună un ceas să sune după trei minute de când a început conversaţia.

Pentru că după trei minute bărbatul începe să-şi piardă interesul. Dacă femeile ar spune <> după trei minute, şi-ar îmbunătăţi mult relaţia la distanţă şi nivelul de fericire a partenerilor lor", este de părere profesorul Simpson.

Efectul "lunii de miere"

De multe ori, când apelurile sunt aşteptate şi de unul şi de celălalt partener, apare aşa-numitul efect de "lună de miere", după cum îl denumesc psihologii ce susţin că de multe ori despărţirile reîmprospătează sentimentele de dragoste dintre parteneri.

Specialiştii recomandă să nu vă limitaţi convorbirile doar la declaraţii amoroase, ci să încercaţi să redaţi cât mai viu toate experienţele trăite, cu probleme şi satisfacţii, întâmplări nostime şi, de ce nu, treptat puteţi trece şi la detalii de genul "ştii cu ce sunt îmbrăcat(ă) acum?".

Nu uitaţi însă că, de obicei, nu lipsa pasiunii duce la sfârşitul unei relaţii la distanţă, ci, pur şi simplu, pierderea intereselor comune. Odată stabilită o bună comunicare pentru un cuplu nevoit să rămână despărţit săptămâni sau luni, apare un alt duşman serios de înfrânt: teama de infidelitate.

Prezentă şi în relaţiile clasice, teama că partenerul ar putea fi sedus de o altă persoană este mult mai accentuată. În anumite cazuri temerea poate fi într-adevăr justificată, mai ales într-o relaţie care "funcţiona" şi înainte de plecarea unuia dintre parteneri tot "la distanţă" şi în care comunicarea cu cel de alături era mai proastă decât dacă cei doi s-ar fi aflat la mii de kilometri distanţă unul de celălalt. Asta nu înseamnă însă să daţi curs unei gelozii stupide care oricum nu vă va ajuta cu nimic.

Ar fi bine să vă demonstraţi şi să vă manifestaţi sentimentele mai mult decât într-o relaţie obişnuită. Spuneţi mai des "te iubesc", arătaţi-vă dragostea mai pregnant.

Dovediţi amândoi că sunteţi demni de încrederea partenerului, respectând lucrurile mici: ora la care aţi stabilit că veţi da telefon, promisiunea de a-i trimite iubitului sau iubitei un material care îi este de ajutor la serviciu şi aşa mai departe. Asta va crea un sentiment de încredere celuilalt şi, dacă va veni vorba la un moment dat de un test important de credibilitate, veţi avea pe ce să vă sprijiniţi.

Surogate pentru sex

O probă greu de trecut este imposibilitatea relaţiilor sexuale. Comunicaţi excelent, aveţi încredere unul în celălalt, dar ce puteţi face cu dorinţele carnale? Nimic nu este un înlocuitor prea bun: nici sexul prin telefon, nici mesajele erotice şi nici micile provocări jucăuşe pe care le puteţi face în scris sau la telefon. Cu toate acestea, spun psihologii, merită să le încercaţi pe toate. Probabil vă vor aduce o oarecare alinare.

Cel mai sincer ar fi însă să vă consolaţi cu gândul că, atunci când vă veţi revedea partenerul, totul va fi minunat. Este bine însă ca pasiunea şi dorinţa să rămână mereu "aprinse", iar iubitul sau iubita să ştie mereu că este dorit/dorită. De cele mai multe ori acest lucru contează mai mult decât satisfacţia fizică în sine.

Dacă femeile ar spune <> după trei minute, şi-ar îmbunătăţi mult relaţia la distanţă şi nivelul de fericire a partenerilor lor
Bob Simpson, sociolog