Tare ca fierul, iute ca... Otel Virginia

Directorul de dezvoltare al Unicredit Romania a reusit investind in propria educatie

E agera la minte si prompta in actiune. Desi il poarta in urma casatoriei, Virginiei Otel i se potriveste numele de familie ca o manusa. Nu e deloc maleabila cand vine vorba de cariera. Ii pastreaza o vie recunostinta dirigintelui din Liceul Ion Creanga, profesorul Moraru, care "ne-a deschis ochii asupra carierei, spunandu-ne ca trebuie sa reusim in viata prin forte proprii, nu sa ne sprijinim pe parinti, rude, prieteni, relatii...". Intre dorinta personala de a urma cursurile Facultatii de Comert (Relatii Internationale) si cea a tatalui, care o vedea inginera, a ales... Cibernetica (la ASE), pe care a terminat-o in 1986. Au urmat 3 ani de stagiatura, ca analist programator la Intreprinderea de Constructii pentru Masini si Utilaje Grele din Giurgiu. "Ma sculam la 5 dimineata si ajungeam acasa seara la 8", isi aminteste cu un usor naduf. Imediat dupa Revolutie, si-a gasit un post - tot de analist programator - la Centrul de Calcul al Intreprinderii de pompe Aversa. Foarte repede insa (in primavara lui '90), a constatat ca e departe de satisfactia profesionala: "Sa fac amortizarea fondurilor fixe in COBOL nu era chiar visul vietii mele. Si-atunci am decis ca se impune o schimbare drastica. Nu aveam resurse pentru a intra in afaceri, asa cum mi-as fi dorit, dar am riscat ce aveam, investind in propria educatie. Fiindca era evident - pentru a ajunge acolo unde doream, aveam nevoie de serioase acumulari de cunostinte teoretice si practice". Primul pas in noua directie a fost Facultatea de inalte studii politice si administrative, din cadrul Universitatii Bucuresti (sectia studii administrative). De fapt, reusita la examenul care a promovat-o intre primii 5 din cei 14 cursanti a constituit momentul crucial al carierei. Rememoreaza cu evidenta satisfactie: "Bibliografia pentru examen a fost de vreo 80 de manuale in engleza si franceza. Mi-am luat concediu fara plata doua saptamani si am invatat zi si noapte. Am facut-o cu pasiune si curaj. Sefa mea de la Aversa incercase sa ma descurajeze, dar mi-am zis ca nereusita ar fi fost mai putin grava decat pasivitatea". Faptul ca era bursiera a ajutat-o sa reziste doi ani, cat au durat studiile, fara serviciu (cursurile durau 8-10 ore zilnic). In 1992 a avut succes la un alt examen, organizat de Consulatul Marii Britanii la Bucuresti. Asa a ajuns sa-si ia masteratul in management si administratie publica, dupa un an de studii la Universitatea din Liverpool. Intoarsa in tara ("nici nu m-am gandit sa raman, fiindca, dincolo de dorul de casa, simteam o responsabilitate etica fata de Guvernul Marii Britanii, care investise in mine nu de dragul meu, ci ca sa ma intorc si sa aplic aici cele invatate acolo"), nu s-a lasat descurajata de faptul ca nu si-a gasit un post in administratia publica centrala, asa cum isi propusese. S-a orientat rapid catre sectorul privat. A prins in 1994 un post de manager de proiect la o firma de consultanta. N-a stat mult, fiindca un nou examen a "teleportat-o" in Statele Unite, unde a profesat patru luni la Universitatea Hamline din Saint Paul, Minnesota (le-a vorbit studentilor americani despre dezvoltarea economica a Romaniei, istoria ante si postrevolutionara a tarii, partide politice si alegeri etc.). Aproape inevitabil, la intoarcerea in tara a lucrat la Fondul Romano-American de Investitii, ca business development manager. Din septembrie 1998 pana in martie 2001, a fost director general al societatii de valori mobiliare Demir Securities Romania, iar apoi a ramas in cadrul grupului, dar a trecut in sectorul bancar, la conducerea directiei de dezvoltare a bancii Demir, preluata ulterior de grupul Unicredito Italiano. Se pregateste pentru un viitor an tumultuos, in care Unicredit planuieste o dezvoltare accelerata, care s-o propulseze intre primele banci din Romania. Lucreaza mult, de la 8-9 dimineata pana la 8-9 seara, inclusiv sambata, iar anul acesta a avut un concediu de doar o saptamana, pe care l-a petrecut la mare. "Mi-as dori sa am mai mult timp pentru familie (arata cu mandrie poza unicului fiu, de doi ani si jumatate - n.a.) si prieteni, dar asta e - implinirea profesionala cere sacrificii in viata personala. Mi-ar placea sa calatoresc. Imi propun sa ajung in America Latina, sa petrec in ritm de salsa..."