„Supat”, „lasă-mă-să-te-las” și „dramaturgă”. Ce noutăți și capcane aduce noul DOOM

Cum se scrie corect „lasă-mă-să-te-las”? Este „supat” un cuvânt adevărat? Și de ce apare în dicționar „dramaturgă”, alături de „dramaturg”? Sunt câteva dintre întrebările la care găsim răspunsuri în DOOM3, lucrarea elaborată de specialiștii Institutului de Lingvistică „Iorgu Iordan – Alexandru Rosetti”.

Multe dintre regulile noi din DOOM nasc controverse Foto: Arhiva

Peste 3.600 de articole noi, schimbări în scrierea și pronunțarea unor cuvinte și mai puține variante acceptate ca recomandări academice. Ediția a treia a Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române (DOOM3) aduce numeroase clarificări. Unele dintre exemplele sale au stârnit discuții inclusiv pe internet.

Publicată în 2021, a treia ediție a dicționarului nu schimbă din temelii regulile limbii române, ci actualizează și completează normele, ținând cont de felul în care este folosită limba în prezent. Potrivit prezentării oficiale, noua ediție cuprinde peste 3.600 de articole noi și peste 3.000 de intervenții care privesc normarea cuvintelor sau descrierea lor gramaticală.

„Lasă-mă-să-te-las” se scrie cu patru cratime

Unul dintre exemplele care atrag atenția este expresia „lasă-mă-să-te-las”, prezentată și într-un videoclip explicativ despre scrierea corectă pe contul Dictie.ro. Forma are patru cratime, care leagă componentele expresiei.

De ce se scrie astfel? Cratima nu este folosită doar în forme cunoscute, precum „s-a dus”, „dă-mi” sau „spune-i”. Ea poate lega și mai multe cuvinte rostite fără pauză, atunci când acestea formează o unitate. În studiul introductiv al DOOM3 sunt date și alte exemple, precum „ducă-se-pe-pustii” sau „n-aude-na-vede-na-greul-pământului”.

Prin urmare, numărul cratimelor nu este întotdeauna limitat la una sau două, ci depinde de structura expresiei și de modul în care aceasta este redată în scris.

Exemplul arată și de ce dicționarul nu se limitează la întrebări precum „se scrie legat sau dezlegat?”. Uneori, trebuie stabilit cum se scriu expresii alcătuite din mai multe cuvinte, care în vorbire funcționează ca o singură unitate.

„Supat” nu este o invenție a dicționarului

Un alt cuvânt care a devenit subiect de discuție pe rețelele sociale este „supat”, care denumește spațiul de sub pat, dintre mobilier și podea.

Institutul de Lingvistică a explicat într-o postare pe o rețea de socializare că termenul nu a fost inventat de DOOM3 și nici nu a apărut pentru prima dată în 2021. El figura deja în ediția precedentă a dicționarului, publicată în 2005, fiind marcat ca termen popular.

Asta înseamnă că este un cuvânt folosit în limbajul popular, chiar dacă nu este cunoscut de toți vorbitorii. Existența sa este documentată și în Dicționarul tezaur al limbii române, prin exemple din folclor și din opere ale unor autori precum Iordache Golescu, Costache Negruzzi, Calistrat Hogaș și Mihail Sadoveanu.

Din punct de vedere gramatical, „supat” este un substantiv neutru: „un supat, două supaturi”. Poate fi folosit și cu articol hotărât - „supatul” - sau după o prepoziție, ca în enunțul „Am căutat mingea în supat”.

Este diferit de construcția „sub pat”, în care „sub” este prepoziție, iar „pat” este substantiv. În propoziția „Mingea a căzut sub pat”, cele două cuvinte se scriu separat.

Lingviștii explică faptul că româna are și alte cuvinte formate prin alăturarea unor elemente, precum „subsol”. Așadar, „supat” nu este o abatere de la regulile limbii, ci un termen vechi, consemnat în dicționare.

Un cuvânt din dicționar nu este neapărat recomandat în orice situație

Poate cea mai importantă precizare făcută de specialiști este că includerea unui cuvânt în DOOM3 nu înseamnă automat că folosirea lui este recomandată în orice context.

Dicționarul are rolul de a preciza cum se scrie, cum se pronunță și cum se comportă gramatical un cuvânt atunci când acesta este folosit. Nu toate intrările reprezintă însă modele de exprimare pentru orice situație.

În această categorie intră și termeni populari, regionali sau familiari, precum „făloșenie”, „găta”, „habarnist” ori expresia „cu dus și întors”. Prezența lor în dicționar consemnează existența și utilizarea lor, nu o recomandare generală de a-i folosi în comunicarea formală.

De altfel, nici absența unui cuvânt din DOOM3 nu înseamnă automat că acesta este greșit. Unele forme pot fi potrivite în anumite contexte, fără să fie consemnate în dicționarul normativ.

„Dramaturgă” și alte cuvinte noi

Actualizarea vocabularului este una dintre schimbările importante ale ediției. DOOM3 include peste 3.600 de articole noi, între care termeni care s-au răspândit în limbajul actual, cuvinte din domenii specializate și expresii folosite frecvent.

Printre exemple se numără „digitaliza”, „informatiza” și „comorbiditate”, dar și împrumuturi din engleză, precum „fake news”.

Au fost introduse și substantive feminine care denumesc ocupații, chiar dacă unele sunt încă rar folosite. Un exemplu este „dramaturgă”, alături de „dramaturg”.

Dicționarul consemnează și cuvinte sau forme care nu aparțin limbii standard, dar care sunt folosite în anumite regiuni ori în vorbirea familiară. Scopul este ca utilizatorii să poată verifica forma corectă atunci când întâlnesc asemenea cuvinte.

Specialiștii precizează însă că DOOM3 nu poate cuprinde întregul vocabular al limbii române, care se schimbă continuu. Nici toate cuvintele care pot fi formate în mod firesc pornind de la alte cuvinte nu sunt introduse automat în dicționar.

Mai puține variante acceptate ca recomandări

O altă schimbare importantă este reducerea numărului de variante pentru care dicționarul oferea anterior mai multe posibilități. În multe situații, DOOM3 recomandă acum o singură formă, pentru a le oferi vorbitorilor reguli mai clare.

Printre exemple se numără „mănăstire”, „ghimbir”, „tăieței” și „percheziție”. La unele cuvinte s-au stabilit și forme de plural sau forme gramaticale preferate. Selecția a ținut cont de mai multe criterii, printre care frecvența în uz, etimologia, tradiția și concordanța cu regulile limbii. Specialiștii au consultat, potrivit precizărilor, inclusiv profesori, redactori, editori și vorbitori din diverse domenii.

Ce alte reguli au fost clarificate

Pe lângă introducerea unor cuvinte noi și reducerea variantelor, DOOM3 aduce clarificări punctuale privind scrierea, pronunțarea și formele gramaticale.

De exemplu, abrevierile alcătuite din litere mari se scriu, în general, fără puncte între litere: „NATO” și „ORL”. Sunt păstrate însă forme consacrate precum „P.S.” și „P.P.S.”.

Dicționarul clarifică și scrierea unor cuvinte compuse. Printre formele consemnate se numără „binevenit”, scris într-un singur cuvânt, și „întrucâtva”, tot într-un singur cuvânt.

Au fost completate și unele forme de plural. Astfel, „bej” poate avea pluralul „bejuri”, atunci când se vorbește despre nuanțe, iar „jacuzzi” are pluralul „jacuzziuri”.

În plus, au fost revizuite indicațiile privind accentul și pronunțarea pentru unele cuvinte, precum și informațiile despre formele verbelor.

„Aș spune că DOOM3 este o oglindă a limbii române contemporane”.

Am rugat-o pe profesoara de limba română Ionela Mircescu să răspundă câtorva dintre întrebările care se nasc analizând modificările apărute în DOOM3.

Ce este nou în DOOM3? Avem cuvinte nou-apărute în limbă sau mai degrabă cuvinte mai vechi, introduse în dicționar?

Eu aș spune că DOOM3 este o oglindă a limbii române contemporane. Nu avem de-a face exclusiv cu o avalanșă de cuvinte nou-create, ci mai ales cu o recunoaștere și o consemnare normativă a unor cuvinte care circulau deja în limbă. Este absolut firesc ca limba să evolueze odată cu societatea. Apar tehnologii noi, profesii noi, obiceiuri și realități sociale noi, iar toate acestea își găsesc reflectarea în vocabular.

Un exemplu relevant este influența limbii engleze, vizibilă prin termeni precum „fake news”, „selfie”, care au apărut nu odată cu DOOM3, pentru că erau deja utilizați către vorbitori. Dicționarul le oferă așadar un statut normativ, precizând cum trebuie să îi scriem, să îi pronunțăm și să îi integrăm gramatical în limba română. DOOM3 nu ne învață doar ce este nou în limbă, ci ne ajută să înțelegem cum se schimbă limba și cum putem păstra corectitudinea exprimării într-o societate aflată într-un continuă schimbare.

Când un cuvânt apare în DOOM înseamnă automat că este recomandat să-l folosim? 

Faptul că un cuvânt apare în DOOM 3 nu înseamnă automat că utilizarea lui este recomandată în orice situație de comunicare. Dicționarul este cel care consemnează cuvinte care aparțin unor registre stilistice diferite sau care sunt specifice anumitor contexte. Un astfel de exemplu - bun, consider - ar fi cuvântul habarnist, care este înregistrat în DOOM 3 cu indicația de registru familiar și nu ar fi potrivit într-un discurs academic sau într-un document oficial.

Menționați trei greșeli de limbă pe care le observați cel mai des și ați vrea să dispară din vorbirea de zi cu zi.

Este destul de dificil să precizez doar trei greșeli, pentru că sunt ceva mai multe pe care le tot înregistrăm. Trei pe care nu aș vrea să le mai aud atât de des ar fi: folosirea lui „decât” în construcții afirmative de tipul „Am decât două posibilități.” în loc de „Am doar două posibilități.”; omiterea prepoziției „pe” în construcțiile cu pronumele relativ „care” - spunem adesea „cartea care am citit-o” în loc de „cartea pe care am citit-o”; o a treia greșeală ar fi utilizarea formei „vroiam” în locul formei corecte „voiam”.

Dincolo de aceste exemple, cred că problema nu este doar existența greșelilor, ci faptul că unele dintre ele se repetă atât de des încât ajung să ni se pară firești. Rețelele sociale au accelerat comunicarea, dar, pe de altă parte, au încurajat și exprimarea spontană adesea insuficient controlată.

De ce sunt acceptate uneori două forme ale aceluiași cuvânt, precum „așază” și „așeaza” sau „înșală” și „înșeală”? Cum știm ce variantă să alegem?

Limba română nu este întotdeauna atât de rigidă pe când ne-am dori noi profesorii. Uneori evoluția uzului determină acceptarea mai multor variante corecte ale aceluiași cuvânt. Astfel, în cazul verbelor „a așeza” și „a înșela”, DOOM3 acceptă atât formele tradiționale pe care le tot utilizam, respectiv „așază” și „înșală”, cât și formele mai noi „așează” și „înșeală”. Nu trebuie să interpretăm acest lucru neapărat ca pe o renunțare la reguli, ci ca pe o adaptare a normei la realitatea limbii vorbite. Cum alegem? În primul rând, consultăm dicționarul normativ. Dacă ambele variante sunt acceptate, le putem folosi fără teama de a greși. Important este însă să cunoaștem norma actuală și să nu transformăm preferința personală într-o regulă gramaticală. A cunoaște limba înseamnă și a înțelege de ce unele reguli se schimbă în timp.

De ce scriem bodyul, hobbyul sau weekendul fără cratimă, dar selfie-ul cu cratimă? Care este regula pe care ar trebui să o reținem?

DOOM 3 aduce o schimbare importantă în privința scrierii unor împrumuturi din alte limbi. Regula pe care ar trebui să o reținem este legată de raportul dintre scrierea și pronunțarea cuvântului. Atunci când finala cuvântului se pronunță așa cum se scrie, articolul hotărât sau desinența de plural se atașează direct, fără cratimă. De aceea avem weekendul, bodyul, hobbyuri. În schimb, atunci când există o diferență între scriere și pronunțare folosim cratimă: site-ul, show-ul. Este important să menționăm că DOOM3 a adus o clarificare semnificativă în această privință, acceptând atașarea directă a terminațiilor românești și la împrumuturile terminate în litera „y” atunci când acesta se pronunță „i”. Așadar, cratima nu se pune pentru că un cuvânt este englezesc, ci în funcție de raportul dintre forma lui scrisă și pronunțare.

Cum se explică modificările unor forme de plural, precum „eclere” sau „croasante”? 

Este foarte bună întrebarea dumneavoastră, pentru că dicționarele nu inventează forme de plural, ci urmăresc evoluția limbii și stabilesc care dintre formele existente sunt acceptate de norma literară. În DOOM2, formele recomandate erau „un ecler, două ecleruri”, „un croasant, doi croasanți”. DOOM3 modifică aceste forme: „un ecler, două eclere”, „un croisant, două croasante”. Iar schimbarea nu este întâmplătoare. Ține de încadrarea morfologică a substantivelor și de evoluția flexiunii acestora în limba română. În cazul substantivului croasant s-a schimbat inclusiv încadrarea în gen, pentru că din masculin acesta a devenit neutru. Vorbitorii dau viață limbii, iar lingviștii îi urmăresc evoluția și stabilesc reperele normei. Tocmai de aceea între uz și normă trebuie să existe permanent dialog.

Când sunt împrumuturile firești și când ajungem să folosim inutil cuvinte străine, deși avem echivalente românești?

Împrumuturile sunt firești în limba română, pentru că apar adesea realități, obiecte, tehnologii, concepte noi, pentru care limba noastră nu are un termen consacrat sau un echivalent suficient de precis - ca de exemplu: software, selfie, blog -, caz în care acestea contribuie chiar și la îmbogățirea vocabularului și facilitează comunicarea internațională. Excesul apare însă atunci când înlocuim inutil cuvinte românești perfect funcționale, ca de exemplul „meeting” pentru „întâlnire”, „deadline” pentru „termen limită” sau „challenge” pentru „provocare”. Așadar, în calitatea mea de profesor de limba și literatura română, sunt împotriva utilizării acestor cuvinte. Atenție, nu a împrumuturilor, dar susțin folosirea lor cu discernământ, pentru că în fond modernitatea nu se măsoară în numărul de cuvinte englezești pe care le folosim, ci în capacitatea noastră de a comunica limpede, corect și adecvat.

Dacă un cuvânt sau o expresie devine virală pe rețelele sociale, poate ajunge mai ușor în dicționar? 

Nu cred că viralizarea unui cuvânt pe rețelele sociale este suficientă pentru ca acesta să ajungă în dicționar. Popularitatea poate fi un prim semnal, dar nu reprezintă un criteriu decisiv niciodată. Un cuvânt trebuie să demonstreze că are o anumită stabilitate în limbă, că este utilizat frecvent, că depășește comunitatea restrânsă în care a apărut și mai ales să se răspândească în mai multe registre de comunicare. Rețelele sociale pot crea foarte repede mode lingvistice, dar nu toate au continuitate. Unele expresii dispar foarte repede, în timp ce altele se integrează în exprimarea cotidiană, ca de exemplu a da scroll, a da follow. Nu trebuie neapărat consemnate în DOOM, deși au depășit spațiul rețelelor sociale și au intrat în comunicarea cotidiană.

Există reguli pe care chiar și vorbitorii educați le încalcă frecvent? Care sunt cele mai frecvente, pe care le facem fără să ne dăm seama? 

Din păcate, da. Există greșeli pe care le întâlnim inclusiv în exprimarea unor persoane cu studii superioare, iar acest lucru demonstrează că nivelul de educație nu garantează automat și o exprimare impecabilă.

Aș menționa în primul rând forma „vroiam” în loc de „voiam”, apoi construcția „mi-ar place”, în loc de „mi-ar plăcea”, utilizarea lui decât în enunțuri afirmative de tipul „am decât două posibilități”, o altă greșeală - omiterea prepoziției „pe” în construcțiile, precum „cartea care am citit-o” în loc de „cartea pe care am citit-o”, întâlnim frecvent de asemenea dezacordul între subiect și predicat, confuzii în utilizarea unor forme pronominale, mai ales ale pronumelui și adjectivului pronominal de întărire, ceea ce demonstrează că limba se cultivă prin exercițiu, prin lectură și atenție permanentă în exprimare.

Care este schimbarea din DOOM3 care vi se pare cel mai greu de explicat publicului larg?

Aș alege schimbarea privind scrierea cu sau fără cratimă a cuvintelor împrumutate din alte limbi, pentru că este o modificare pe care publicul o întâlnește frecvent în viața de zi cu zi și produce mare confuzie.

Pentru mulți vorbitori, cratima pare o soluție universală atunci când întâlnesc un cuvânt englezesc. În realitate, însă, există reguli ortografice care țin de raportul dintre scrierea și pronunțarea cuvântului. De aceea scriem hobbyuri, bodyul, weekendul, fără cratimă așadar, dar selfie-ul, show-ul cu cratima. Sunt greu de explicat deoarece oamenii au învățat anumite forme, le-au folosit zeci de ani și, firesc, se întreabă de ce trebuie să le schimbe. În cazul lui croisant, de exemplu, schimbarea este și mai interesantă, deoarece s-a modificat încadrarea de gen gramatical, din masculin în neutru.

Cea mai mare provocare este, așadar, nu să învățăm o regulă nouă, ci să avem disponibilitatea de a ne corecta propriile automatisme lingvistice.

Dacă ar trebui să le transmiteți cititorilor o singură regulă despre folosirea dicționarelor, care ar fi aceea?

Un dicționar nu este doar o carte în care căutăm cuvinte, ci o carte prin care învățăm să le respectăm. Iar cel mai cultivat vorbitor nu este acela care nu greșește niciodată, ci cel care are curiozitatea și modestia de a le verifica.