Suntem recunoscatori pentru sprijinul Romaniei

In 1991, o coalitie internationala a silit Irakul sa puna capat ocupatiei tarii vecine, Kuwaitul. De atunci, Saddam Hussein a acumulat in permanenta arme de distrugere in masa, care ameninta nu numai

In 1991, o coalitie internationala a silit Irakul sa puna capat ocupatiei tarii vecine, Kuwaitul. De atunci, Saddam Hussein a acumulat in permanenta arme de distrugere in masa, care ameninta nu numai pe vecinii Irakului, ci intreaga lume. Procedand astfel, a incalcat 17 rezolutii ale ONU si a irosit bogatiile Irakului. A sosit acum timpul sa trecem la actiune. Ca student, am fost fascinat de istoria celui de-al doilea razboi mondial si am citit cu pasiune tot ce s-a scris despre el. Tragedia agresiunii hitleriste mi se parea insa indepartata, pana cand am fost trimis in misiune la ambasada americana la Paris. In timpul indeplinirii acestei misiuni, am vizitat adesea coasta Normandiei, unde mii de tineri soldati americani si-au dat viata pentru libertatea Frantei si a Europei. In cursul unei asemenea vizite, am intrat intr-un din cimitirele amenajate pe faleza si am privit sirurile succesive de cruci albe si stele ale lui David sub care erau inmormantati acesti barbati de onoare. Un batran francez, care, ca si mine, venise sa cinsteasca memoria celor ce nu au apucat sa-si vada visurile implinindu-se, s-a apropiat si mi-a vorbit. In momentul inceperii razboiului, era un adolescent si mi-a povestit despre ascensiunea la putere a lui Hitler. "Am vazut aceste orori apropiindu-se, dar am intors capul", a spus el. "Nu ne-am putut inchipui ca poate cineva sa fie atat de scelerat". Romanii inteleg, fireste, cat de mult rau pot savarsi dictatorii. Ambitiile funeste ale lui Hitler au costat Romania pierderea propriei libertati si a prosperitatii economice antebelice. Un nou dictator - Nicolae Ceausescu - a dus mai departe Romania spre ruina. Abia acum incepe Romania sa se desprinda de problemele create de esecul politicii "socialismului stiintific" din acea perioada. Poate aceste experiente permit Romaniei sa priveasca cu mai mare claritate cursul actiunilor care, in mod regretabil, trebuie adoptate acum. Timp de saptamani, in vreme ce la Natiunile Unite se dezbatea ce sa se faca in legatura cu Saddam Hussein, am urmarit comportamentul anumitor tari, care aducea parca in memorie cuvintele lui Neville Chamberlain despre necesitatea "pacii in vremurile noastre", aceste tari afirmand ca pasii modesti inregistrati reprezinta un progres important si ca situatia din Irak poate fi dezamorsata prin sporirea numarului de inspectori, a rapoartelor de inspectie si prin noi dezbateri ale Consiliului de Securitate. Ascultand asemenea afirmatii, unele din ele facute pe un ton patimas, am dat ascultare, in acelasi timp, multor romani care stiu ca dictatorul irakian Saddam Hussein nu s-a schimbat si nu se va schimba. Am fost mandru sa vad cu cata claritate morala intelege Romania ca problema o reprezinta actele lui Saddam Hussein si nu procesul inspectiilor, ca fara dovezi limpezi si substantiale ale cooperarii din partea Irakului, amanarea actiunilor militare nu va face decat sa sporeasca pericolele pozitiei Irakului pentru restul lumii. Ne aflam astazi in stare de razboi cu Irakul, deoarece regimul lui Saddam Hussein a sfidat in repetate randuri Natiunile Unite, folosind bogatiile tarii nu pentru binele poporului, ci pentru a dezvolta un arsenal tot mai impozant de arme de distrugere in masa. Rezolutia 1441 a Consiliului de Securitate a ONU i-a oferit lui Saddam o ultima sansa sa faca publice programele sale de inarmare si sa procedeze la dezarmare. Au trecut patru luni si Saddam inca nu a explicat ce s-a intamplat cu zecile de mii de litri de antrax si alte substante biologice pe care stim ca le-a produs. El inca nu a dat socoteala de tonele de agenti chimici si de zecile de mii de obuze fabricate, el nu a spus nimic despre ce s-a intamplat cu componentele nucleare pe care stim ca le-a achizitionat. Mai mult, el a refuzat sa permita oamenilor sai de stiinta sa se intalneasca in mod liber cu inspectorii ONU. Vreau sa fiu clar, nimeni dintre noi nu doreste razboiul. Dar stim ca atat lumea cat si poporul irakian nu mai pot tolera inselaciunile la care se deda dictatorul irakian, pericolele pe care el le reprezinta. Scopul nostru este un sfarsit rapid si decisiv al razboiului, urmat de crearea unui guvern nou, democrat la Bagdad. Dorim ca un asemenea guvern sa foloseasca bogatiile Irakului pentru binele poporului sau si nu pentru dezvoltarea de arme si tehnologii militare destabilizatoare. Suntem recunoscatori pentru sprijinul Romaniei in acest efort. Personal sunt mandru sa stiu ca, o data mai mult, suntem alaturi unii de altii, capabili sa vedem deosebirea dintre aparenta si esenta, dintre ceea ce este drept si ceea ce nu este drept. N-am nici cea mai mica indoiala ca romanii inteleg ratiunile acestui razboi si sunt sigur ca daca batranul francez - pe care odinioara l-am intalnit in cimitirul de pe falezele insangerate ale Normandiei - este inca in viata intelege si el aceste ratiuni. Fie ca Dumnezeu sa-i apere pe soldatii nostri, tarile noastre si pe poporul irakian. Michael GUEST