"Sunt un om de dreapta care conduce un partid de stânga"

Preşedintele PRM Corneliu Vadim Tudor este convins că formaţiunea sa va supravieţui pe prima scenă politică şi că un guvern de uniune naţională ar fi varianta cea mai bună pentru România

Preşedintele PRM Corneliu Vadim Tudor este convins că formaţiunea sa va supravieţui pe prima scenă politică şi că un guvern de uniune naţională ar fi varianta cea mai bună pentru România

Îşi reproşează că nu se pricepe întotdeauna la oameni, însă îl apreciază pe Nicolae Ceauşescu mai mult decât pe cei trei preşedinţi postdecembrişti ai României. Liderul PRM Corneliu Vadim Tudor spune că un naţionalist nu poate fi suspectat de convigeri comuniste şi atrage atenţia că românii sunt trataţi în Occident ca o populaţie, nu ca un popor. "La masa Adevărului", preşedintele PRM a vorbit şi despre omul Corneliu Vadim Tudor, cel despre care susţine că este supus în continuare unui blocaj mediatic.

"Am fost sportiv de performanţă. Am fost aruncător de suliţă. Am făcut şi haltere. Sportul aruncarea suliţei dă o maladie de coloană. Îţi distorsionează puţin coloana. Eu eram pregătit pentru Olimpiada din `68, dar în `66 am început să acuz mari dureri. De atunci am dormit doi ani pe scândură. Se poate spune că sportul de performanţă l-am abandonat din liceu."

- Cum staţi cu aruncatul suliţei în politică?

- Sunt un om foarte dificil. Am avut dascăli buni. Am pătruns devreme în literatură. La 15 ani citeam la Radio România. Eram elev în clasa a IX-a la Sava. La 18 ani debutam cu o piesă de teatru la radio. Câştigasem un concurs naţional şi atunci am jucat prima piesă de teatru. Eu am pătruns foarte devreme în lumea literară. De aceea sunt atât de aproape de nişte clasici ca Fănuş Neagu, Dinu Săraru. Eram bun amic şi cu Titus Popovici, care, probabil, a fost cel mai mare scenarist de filme la noi. Cu Eugen Barbu.

- Nu prea vă împăcaţi cu "clasicii" în viaţă...

- Care sunt ăia? Voi toţi proveniţi din familii de români, de oameni cu scaun la cap, cu o minte aşezată. Spuneţi voi dacă este normal să-l faci pe Eminescu "cadavrul nostru din debara". Dacă e normal să spui că radiografia plaiului mioritic este "ca un fund". În toate literaturile lumii există nişte iconoclaşti. Sunt alţi oameni care au forţat nota, metafora, dar există şi tabuuri de care nu ai voie să te iei. De Eminescu nu ai voie să te iei. În Rusia poţi să spui de Puşkin aşa ceva? Te aruncă ăia în Neva!

- Era cât pe ce să-i aruncaţi de la balcon pe contestatarii Dvs. la condamnarea comunismului în Parlament?

- Eu nu am violenţe fizice. Tocmai violenţa verbală suplineşte absenţa violenţei fizice.

- Păreau foarte speriaţi?

- Pentru că erau în culpă. Haideţi să o luăm de la origine. Acest aşa-zis raport împotriva comunismului este o făcătură ordinară. Şi să vă spun de ce. Poţi să condamni o ideologie, o doctrină? A existat comunism? Voi sunteţi o generaţie mai tânără. În greacă, "utopos" înseamnă "fără loc". Cum există şi "ucronia", "fără timp". Utopia nu se poate aplica. Unde s-a aplicat în comunism?

Socialismul, da! Poţi să zici că a fost o orânduire socială. Dar cine condamnă acel comunism? Ticu Dumitrescu, decorat de Ceauşescu. Dacă nu aveai biografie curată ca la carte luai "Ordinul Muncii"? Eu de ce nu am luat? Că eram un copil problemă. Cum sunt şi acum. Toţi vorbesc de alteritate. Haideţi să ne obişnuim cu ideea că nu suntem traşi la xerox. Şi vine Ticu Dumitrescu cu un raport, o făcătură în care ce sunt atacate?

- Nu l-a făcut Ticu Dumitrescu...

- Dar l-a girat! L-a făcut Tismăneanu cu Patapievici. Şi puneţi-vă în situaţia mea! Nu îmi invoc înaintaşii, dar câţi eroi am în pământul acestei ţări!? Şi în Războiul de Independenţă am identificat un înaintaş al tatălui meu mort pe Valea Oltului. Este meritul lor. Dar tatăl meu în timpul ăla era în Armata Română luptând împotriva armatei bolşevice pe care am urât-o. La noi în casa, Basarabia şi Bucovina au reprezentat un cult. Tata, erou de război, cu pieptul plin de decoraţii a venit invalid. Noi nu ştiam, dar îmi spunea mama. La Odessa a fost rănit. Şase schije avea în picior.

Dacă nu eram eu şi PRM ar fi fost multe nenorociri în Ardeal. Acum doi ani secuii şi-ar fi proclamat autonomia. Am un dosar al UDMR cu ceea ce au încercat să facă de-a lungul anilor.

Chiar mă gândeam azi dimineaţă, câte gloanţe şi schije sunt în cimitirele româneşti din toate conflagraţiile veacurilor anterioare. Nu i-au putut scoate medicii toate schijele alea şi când s-a prăpădit la 80 de ani l-am îngropat cu câteva schije. Îţi dai seama că al doilea război mondial pentru unele familii de români parcă nu s-a terminat?! Era o emulaţie şi un entuziasm de cădeau în genunchi în faţa eroilor de război, care mergeau pe Calea Victoriei, în oraşele de unde proveneau. Şi femei elegante, cu bijuterii, cu blănuri scumpe cădeau în genunchi şi le sărutau poalele mantalei şi cârjele.

Era o ură îngrozitoare faţă de cei care ne-au luat Basarabia şi Bucovina. Ăsta adevărat anticomunism, antibolşevism! Nu ăştia! Vin feciorii ăstora... Tatăl unuia dintre ei invita Armata Română să dezerteze şi să treacă la ruşi, iar tatăl meu era rănit în timpul ăsta. Să ne gândim şi la generaţia următoare, ce vine după război. Mă pun ăia pe mine la zid?! Păi cine a adus comunismul, cine a adus bolşevismul, cine i-a adus pe ruşi în ţară?! Tatăl meu, înaintaşii mei? Nu se poate atâta neobrăzare!

- Acestea sunt motivele pentru care aţi protestat în Parlament, la condamnarea comunismului?

- Cu zece zile înainte, profesorul Gheorghe Buzatu mi-a dat concluziile acelui raport. De fapt un capitol mai amplu. Erau vreo 60 de pagini din final. Şi acolo era atacată Biserica Ortodoxă. Şi erau atacaţi trei Patriarhi ai României, Iustinian, Iustin şi Teoctist. Cu Iustin Moisescu am fost prieten. Mama urma să aibă o operaţie grea pe care trebuia să o facă la Fundeni şi eram cu inima foarte îndoită. Şi m-am dus la Patriarhul Iustin, era în decembrie '83, şi i-am zis "Prea Fericite, dacă nu îţi este prea greu, roagă-te pentru viaţa mamei mele. Mi-e frică că nu rezistă la operaţie". Avea 69 de ani. Şi a spus nu numai că are să se roage, dar are să-i invite pe oamenii de la diverse mânăstiri, lăcaşuri să se roage şi ei.

Şi uite că a avut efect. Este o mare putere a rugăciunii dacă ţi-o primeşte Dumnezeu! Rugăciunea poporului român în primul război mondial a fost primită şi ne-a ajutat să facem România Mare şi să avem o epocă de mari înfloriri. Dar în al doilea război mondial Dumnezeu nu ne-a mai primit rugăciunea. Ca dovadă că avem ţara ciumpăvită şi acum. Şi în acel raport era atacat murdar Iustin Moisescu, dar era atacat şi Teoctist. Nimeni de la catolici, nimeni de la unguri, nu zic să-i atace şi pe ei, că nu se face aşa, dar era cu o direcţie acel raport.

- Credeţi că tinerii care au votat la europarlamentare, cei care se năşteau în decembrie `89, mai au în suflet sentimentul acesta naţional foarte dezvoltat cum l-a avut generaţia Dvs.? Nu credeţi că veţi fi obligat să vă adaptaţi discursul politic?

- Nu poate nimeni să-mi spună ce să fac! Sunt un om foarte puternic, foarte străpuns de adevărurile mele ca să le spun eu ce trebuie să facă. Nu trebuie să-mi spună ei ce să fac. Până la un punct raţionaţi corect. Sigur că da, asta este viaţa. Cât de înalte ar fi idealurile noastre trebuie să te gândeşti ce pui pe masă, cum îţi întemeiezi o familie. Însă dacă ar fi gândit în cheia asta generaţia de la 1918, ţara asta era un maidan. Era două stâne şi trei judeţe.

Eu nu impun generaţiei tinere ce să facă. Dar se va izbi de pragul de sus. Uitaţi-vă ce se întâmplă în Israel pentru un petic de pământ. Se bat până la ultima picătură de sânge. E ţara lor. Se bat pentru Ierusalim. Pentru că ei ştiu că este cetatea fundamentată capitală a Israelului de marele rege David. Nu se lasă sub nicio formă.

Pe ăia nu-i amăgeşti cu creditul bancar, cu locuri de muncă. Ar putea să spună "Aveţi dreptate, dar asta este ţara noastră. Şi ne-au lăsat-o profeţii biblici cu limbă de moarte". Aşa voi vorbi şi eu adaptându-mă la situaţia actuală. Fireşte că se poate adapta discursul naţional, suntem în mileniul trei, în secolul XXI. Dar vine un moment când tineretul se poate lovi cu capul de pragul de sus. Se duce în străinătate şi este tratat precum paria. Este tratat ca o populaţie, nici măcar ca un popor de nivelul doi, trei.

- Cum să nu plece tinerii când asistă la o competiţie spre populism şi prea puţin spre rezolvarea problemelor reale ale oamenilor.

- Eu sunt de vină? Soluţii sunt. Ce e bun pentru Europa occidentală este bun şi pentru România. Să ne uităm la Franţa. Ce face clasa politică franceză cu tineretul francez? Să ne uităm la Italia. Sunt preşedintele Grupului parlamentar de prietenie România-Italia şi am fost de mai bine de zece ori acolo. Şi în noiembrie trecut am fost şi am întors parlamentul Italiei pe dos. În 24 de ore m-am văzut de la Papa Benedict al XVI-lea până la celebrul Antonio Di Pietro.

Şi cred că am reuşit să ameliorez percepţia faţă de români şi am obţinut măcar opt amendamente la decretul-lege al lui Romano Prodi. Până s-a ales praful. Important este să nu recidiveze românii, să nu mai facă tot felul de nenorociri. Să fim cu ochii la ţările civilizate, avansate din Europa.

Dumneavoastră ziceţi de populism. Să mă ierte Dumnezeu, eu nu cred că sunt populist când le spun nu mai furaţi atât, de ce aţi dat Petrom. Vine Adrian Năstase acum să-mi vorbească mie de patriotism?! Dar când au dezvelit miniştrii trimişi de el statuia generalilor maghiari care au omorât români în Transilvania. Ionel Brătianu şi cu Regele Ferdinand, în 1925, au dezafectat statuia aia de la Arad. Pentru că era o ofensă faţă de familiile îndoliate ale românilor. Şi vine UDMR-ul, încearcă marea cu degetul, îl găsesc pe Adrian Năstase şi o reamplasează, o redezvelesc şi insultă demnitatea românilor. Şi vine să-mi vorbească de patriotism! După ce dă Petrom-ul.

Păi voi aveţi un compartiment redutabil economic. Unii dintre voi sunt specialişti în în economie, probabil ştiţi cu date mai mult sau mai puţin concrete ce discuţii au avut OMV-ul austriac faţă de Mall-ul maghiar. Şi viitorul care va fi? Să sporim datoria publică externă. Nu mai vorbim de penalităţi. Cine plăteşte banii ăştia? Şi unde se regăsesc banii ăştia, că îţi vine să înnebuneşti. Dar să răspundă ei la întrebările astea. Că nu eu am furat banii ăştia. Nu eu am dat Petrom.

- Cum vă explicaţi? De ce credeţi că politicienii se comportă aşa când sunt la putere?

- Mentalitate de fii de slugă. Mulţi sunt agenţi ai Securităţii sau ai Moscovei şi care au schimbat azimutul. Noi ştim câţiva agenţi... care joacă pe trei-patru tabele. "Ciupiţi" un pic şi de americani, şi de Mossad... "toată lumea să trăiască numai noi să nu murim".

"A dispărut ideea de coloană vertebrală la politicianul român."

Asta nu poate fi o soluţie! Adică a dispărut ideea de coloană vertebrală la politicianul român. Ionel Brătianu a plecat de la Versailles, de la Tratatul din 1918 pentru că i s-a impus un statut al minorităţilor, cu aplicaţie directă la evrei, dar era vorba şi de maghiari. El a trântit uşile de a căzut tencuiala. A venit în ţară, şi-a dat demisia. I-a făcut loc lui Vaida-Voievod. Patriot de altfel. S-a dus la Londra şi a obţinut condiţii ceva mai bune.

Eu pot să răspund de comportamentul meu. Dacă nu eram eu şi Partidul România Mare ar fi fost multe nenorociri în Ardeal. Acum doi ani ăia şi-ar fi proclamat autonomia. Am în geantă un dosar al UDMR-ului cu ce au încercat să facă de-a lungul anilor. În 2006 au făcut o suită de referendumuri şi voiau de 15 martie să proclame autonomia. Se poate spune că ar fi proclamat-o degeaba.

Dar dacă s-ar fi găsit atunci sau se va găsi în viitor un punct slab al cristalului, având în vedere că există şi precedentul Kosovo acum, şi măcar Germania va recunoaşte acea autonomie. În accepţiunea ungurilor şovini nu este nicio diferenţă între autonomie şi independenţă. Pentru că ei au spus de nenumărate ori că vor să proclame o republică independentă secuiască. Şi ce facem atunci? Umblăm pe la înaltele porţi cu căciula în mână să ne căutăm dreptatea şi adevărul? De ce să nu luăm măsuri profilactice?

- Şi ce este de făcut?

- Scoşi în afara legii!

- Nu credeţi că vi s-a întins o capcană în Parlament la condamnarea comunismului? Poate adversarii Dvs. au vrut să arate că susţineţi, de fapt, ideile criminale ale unui regim impus cu forţa în România, regimul comunist.

- Nu ştiţi bucătăria discuţiei. E greu să mi se spună mie asta. Eu sunt naţionalist. Nu am cum să fiu comunist. La huliganismul lui Băsescu nu puteam răspunde decât aşa. Sunt vicepreşedintele Senatului, era casa noastră. Nu venea el să facă ordine, cum nu mă duc eu la Cotroceni să-i spun tu să taci că vorbim noi.

Am spus: "Bine, prezintă concluziile domnul Băsescu, dar daţi-ne şi nouă voie măcar zece minute să ne spunem punctul de vedere". Şi el ne transmite prin Andrei Alexandru că nu putem vorbi... Adică a şi bagatelizat. Şi atunci ne-am înfuriat. Normal că aveam recuzita pregătită din timp şi i-am făcut "spectacolul de sunet şi lumină".

Vă spun, prima mea meserie e de sociolog. Am terminat în '71 sociologia cu mari dascăli care acum sunt nume de străzi, când nu se născuseră ăştia care chipurile conduc acum institute de sondare a opiniei publice. Sociologia este o ştiinţă, are legităţile ei. Un partid care nu a fost la guvernare, care nu face greşeli majore, care nu este jumătate în puşcărie, care nu are oameni corupţi nu are cum să cadă. Ai un nucleu dur care este indestructibil. Noi nu avem cum să coborâm sub 15 la sută.

- Când aţi participat la suspendarea lui Traian Băsescu a fost o greşeală politică?

- Nu! A trădat Geoană.

- Geoană a avut iniţiativa?

- Iniţiativa a fost a mea. Eu am propus, cu cel puţin un an în urmă, suspendarea definitivă a lui Băsescu care dezonorează funcţia de şef de stat.

- Dar poporul a vrut să rămână în funcţie!

- Eu vă spun aşa, să dăm filmul istoriei înapoi la ziua de 12 decembrie 2000. La un moment dat, la ora 22.00, toate cele trei institute de sondare acreditate, de fapt impuse, au încremenit la 50%-50% în turul doi al alegerilor prezidenţiale. Dar nu există în sociologie aşa ceva. Au aşteptat...

În jurul meu sunt cel puţin 20 de generali în rezervă şi vreo 2.000 de colonei. Nu toţi lucrează pe tema asta. Dar sunt unii care au lucrat şi cei care sunt şefi pe la serviciile secrete au fost elevii lor. Şi le spun. Şi ăştia vin şi îmi spun mie. Le-au spus la alegerile din 2004: "E tensiune în populaţie". Ei făcuseră nişte sondaje anterioare. Trebuia o schimbare, după patru ani de guvernare proastă. Iliescu şi Năstase se îmbată cu apă rece că a fost o guvernare bună. A fost o guvernare proastă. Pentru că în felul ăsta conduce şi Fulgerică Bragadel, şi Iosipescu Zambra. Ia şi Petrom, ia şi SIDEX, ia şi BCR.

Tensiunea era mare. Ambasadorul SUA la Bucureşti i-a chemat în noaptea alegerilor şi le-a spus: "Învingător la puncte Traian Băsescu. Acceptaţi, daţi-vă mâna, felicitaţi-vă!". Păi Tomislav Nikolici de ce a acceptat înfrângerea? Pentru că a fost ameninţat cu Tribunalul Penal Internaţional. Aşa se joacă aici. Americanii nu au sentimente. Eu nu sunt antiamerican. Le ştiu istoria şi cultura cum nu o ştiu ei.

Dar stai şi te gândeşti că a existat o doctrină Monroe în '23, să nu se amestece America în problemele Europei şi Europa în problemele Americii... Nu îi regret pe ruşi pentru că îşi merită soarta. Dar stai să te gândeşti... A venit un om mai înţelept. Vladimir Putin a redresat economia. Boris Elţîn lăsase rezerva valutară la 6 miliarde de dolari. După care Putin a ajuns la 300 de miliarde.

Se pare că genul ăsta de cezarism asiatic va prinde mereu la ruşi. Cel puţin de la Petru cel Mare. Altfel ar avea războaie civile de trei ori pe an. Cam astea sunt datele problemei. Eu zic că am procedat bine la condamnarea comunismului pentru că nu îmi plac impostorii. Şi nu îmi place să se şteargă cu buretele viaţa de 45 de ani a unui popor.

- Ce aţi pierdut atunci puteţi recupera acum?

- Nu moare naţionalismul! Ani de zile s-a minţit că electoratul meu s-a dus la PNG. Acum au căzut şi ăia.

- S-a dus la domnul Băsescu!

- Sigur că da, toată lumea se duce la Băsescu, în frunte cu Elena Udrea.

- Dar şi PD-L părea că împrumută din discursul Dvs....

- Da, dar nu suntem din acelaşi "film". Păi să dea afară UDMR de la guvernare! La votul de nerecunoaştere a independenţei Kosovo a fost surprinzător de masivă prezenţa parlamentară. 300 şi ceva de parlamentari să voteze împotriva independenţei şi ăia 27 de la UDMR, în dispreţul tuturor, să voteze pentru, ostentativ, ei făcând parte din guvernul care era acolo pe banca ministerială. Păi în clipa aia trebuiau daţi afară!

Eminescu are o frază genială, "albinele nu se amestecă cu alte gângănii". I-am zis lui Tăriceanu la Cotroceni de faţă cu Băsescu că legile grele necesare pentru aderarea la Uniunea Europeană au trecut, le-am votat. Ce legi mai sunt pentru interesul naţional, îi dăm votul dezinteresat, dar să-i dea pe ăştia afară. Trag în jos PNL şi vor distruge partidul cum au distrus şi PNŢCD.

După frauda de la 25 noiembrie 2007 - şi nimeni nu mă va convinge de contrariu - îi spuneam şi lui Băsescu: "Ăsta de l-aţi primit de atâtea ori, Tokes, a avut o mie de voturi în judeţul Vaslui, la urmaşii răzeşilor lui Ştefan cel Mare". Întâmplarea face ca preşedintele Consiliului Judeţean Vaslui să fie fostul nostru senator Corneliu Bichineţ. L-am întrebat cine a votat pentru Tokes. "Câţi etnici maghiari ai în judeţ?" Mi-a spus că 54. Are 54 de maghiari şi îl votează o mie. E împotriva logicii.

Serviciile secrete au vrut să-i bage în Parlamentul European pe Sogor Csaba şi pe Laszlo Tokes, două guri de foc iredentiste. Sunt şi maghiari cu scaun la cap, cum era Valentin Zoltan Puskas, care era la Curtea Constituţională, un om extraordinar. Se poate dialoga cu el, ştie să prezinte scuze dacă supără pe cineva. Nu am nimic cu nicio etnie. Generalizările sunt criminale.

Eu sunt naţionalist. Nu am cum să fiu comunist.

În schimb, Csaba venea la 1 decembrie cu brasardă de doliu şi ne sfida pe toţi. De 15 martie venea cu drapelul cocardă în tricolorul maghiar la microfonul Senatului. De abia l-am ţinut pe Ilie Ilaşcu, care nu ştie multe şi e un om ca un urs din pădurile româneşti din Transnistria. El era să moară acolo pentru tricolorul românesc şi vine ăsta cu steagul unguresc în Senatul României, la Bucureşti. Adică forţează şi ei nota!

- Până la urmă e dreptul lor să voteze cum vor în legătură cu Kosovo. Nu putem să le impunem nimic!

- Da, dar nu din interiorul guvernului. Există noţiunea de solidaritate guvernamentală peste tot în lume.

- Credeţi că mai există un blocaj media la adresa Dvs., aşa cum aţi susţinut ani la rând?

- Da. Păi uitaţi-vă, am două publicaţii. Le place sau nu le place unora. "România Mare" a creat un partid. De regulă, fenomenul este invers. Nicio revistă a presei nu pomeneşte de "România Mare". Ziarul "Tricolorul" nu e prezentat niciodată.

- Păi dacă îi înjuraţi pe toţi...

- Nu este adevărat! Pe Văcăroiu l-am înjurat?

- Unde este graniţa între Alcibiade şi Dvs.?

- În zodia Săgetător. Săgetătorii au o dedublare a personalităţii. Dar vreau să vă spun ce am spus în repetate rânduri şi unii nu mă cred. Sunt foarte mulţi oameni care scriu acolo. Vreţi să vă arăt manuscrisele? Să vă arăt câte texte îmi dau parlamentarii noştri?

- Cum mai e relaţia Dvs. cu Traian Băsescu?

- În problemele de interes naţional lăsăm animozităţile deoparte. Nu se moare din asta. Nu sunt un om orgolios. Ca dovadă... Vrea să-mi ia singura decoraţie românească pe care o am. Am multe alte medalii, dar am şi o medalie din ţara mea, nedată de el, ci de predecesorul său, şi vrea să mi-o ia. Că l-au pus Patapievici şi Mircea Dinescu.

- S-a scris că aţi fi cumpărat multe dintre distincţiile primite din străinătate...

- S-a scris chiar şi că de Anul Nou am suferit o criză cardiacă şi că am fost internat la Braşov. Nu am fost. Şi am dat o dezminţire. Pe un site german s-a spus că am murit. Şi asta este o diversiune a serviciilor secrete. Au vrut să testeze ce se întâmplă dacă mor. Păi şi mort, scot o mână din mormânt şi îi iau de picior!

- Ce s-a întâmplat cu oamenii care v-au fost fideli multă vreme după care v-au părăsit?

- Pe unii i-am dat afară. Şi o să mai dau. O să dau în curând un lider din linia a doua a partidului care are un bloc de opt etaje în Bucureşti, nu ştiu câte averi, nu ştiu câte firme şi nu sunt făcute corect.

- Nu i-aţi "citit" în momentul în care au intrat în partid?

- De unde să ştiu!? Partidul are peste 300.000 de membri.

- Măcar pe aceia din proximitatea Dvs...

- Am avut un singur prieten. Se numea Eugen Barbu. Restul au fost cunoştinţe. Daniela Buruiană a fost dată afară pentru că ar fi trebuit să optez între ea şi partid. A fost un om util. Făcea note şi referate bune despre un subiect. Unele deplasate, ce-i drept, cum a fost cu moartea Patriarhului Teoctist. Dacă vă arăt nota pe care mi-a dat-o să o public o să muriţi de râs. Scria că a fost asasinat la spitalul respectiv. În ceea ce o priveşte pe Olguţa Vasilescu, ea a trădat. Radu Berceanu spunea la Biroul Permanent al Senatului că a venit la PD-L întâi, să negocieze cu ei, apoi s-a dus peste tot.

- Ce s-a întâmplat cu doctorul Tănăsescu de aţi rupt relaţiile?

- Tănăsescu mi-a fost prieten din tinereţe. Îl ştiu din '80. Am făcut postul de televiziune Cosmos TV. Făcut de mine de la un capăt la altul. Eu i-am dat numele, rezistă şi acum. Ieşirea prin cablu eu am rezolvat-o prin Vasile Blaga, care era ministru. Se dădea şpagă de la un milion în sus. Eu nu aveam banii ăştia. Şi dacă i-aş avea aş cumpăra filme româneşti. Cum să dau şpagă?

Şi am ieşit pe cablu gratis, pe obrazul meu şi al lui Vasile Blaga. După ce plecam eu la 12 noaptea făceau orgii. Făceau lucruri neplăcute. Eu sunt creştin. Am o familie foarte unită. Am copii de crescut. Nu îmi plac promiscuităţile de genul acesta. Toţi ne-am trăit o tinereţe mai mult sau mai puţin zbuciumată, dar vine o vreme când te aduni pe lângă casă şi eşti foarte atent ce faci şi ce spui.

Pe urmă, eu trebuia să fac rost de bani pentru televiziune. Eu, care nu am făcut rost de bani pentru ziarele mele, că nu am de unde. Că ar da bani unii dacă te obligi. Eu nu am sponsori. Tănăsescu nu suporta pe nimeni în preajma mea. Voia să fie mâna mea dreaptă.

- De ce este în permanenţă lupta asta în PRM pentru a fi cineva mâna Dvs. dreaptă?

- În PD-L nu credeţi că este la fel?

- Poate, dar par să controleze mai bine situaţia.

- Nu o controlează, acoperă oala. Peste tot este aşa. Nu uitaţi că suntem popor latin. Nu uitaţi ce spunea Iorga acum vreo 80 de ani: "Boala de care suferă societatea românească e lipsa de caracter". Se formează greu nişte caractere.

- Veţi mai candida la Preşedinţie?

- Este prematur să spun aşa ceva. Dacă se va fura în continuare, de ce să mă duc? Nu sunt carne de tun. Eu am ce face. Am tipărit până acum peste 20 de cărţi în ţara mea. Şi nu cum zic unii, că am scris de Ceauşescu. Uite că lumea începe să-l regrete pe Ceauşescu. I-am trimis Papei Benedict Antologia mea de aforisme, ediţia în limba germană. Fac şi eu ce pot. Dacă alţii sunt mai talentaţi, le doresc succes.

- Cum vedeţi formula viitorului guvern?

- Cel puţin în acest an electoral, nu se rezolvă nimic. Noi am propus un guvern de uniune naţională, cum a mai fost.

- Nu s-au înţeles două partide, se vor înţelege cinci, şase?

- Cine infuzeză sepia de orgolii bolnave în politica românească? Pentru că eu nu am avut orgolii când m-a sunat Băsescu în problema Kosovo. El credea că îl reped.

- PRM mai are suflu?

- Cum să nu aibă!? Eu sunt o baterie reşarjabilă. Am venit obosit aici şi sunt ca o fiară acum.

- Mai aveţi suflu câtă vreme PRM nu intră în nicio ecuaţie de guvernare? Cum să ţii membriidinescu aproape dacă nu le dai nimic?

- Nu că nu le dau nimic, dar îi dau afară când iau prea mult. Avem suflu pentru că avem o altă gândire. Noi nu gândim prin prisma interesului material. Eu nu am avere. Dacă dovedeşte cineva că am altceva în afară de casa pe care am cumpărat-o în baza Legii 112 ies din politică. Cât mi-a dat Dumnezeu este arhisuficient. Eu am plecat de la o casă de pământ. Noi am stat cinci copii cu pământ pe jos.

"Pastorul Wurmbrand venea des la noi în casă"

- Se speculează foarte mult pe tema asta... sunteţi creştin-ortodox sau baptist?

- Eu sunt creştin ortodox. Părinţii mei au fost baptişti. Tata a fost pastor baptist. A absolvit Seminarul baptist. Sub egida Institutului britanic. El era pregătit să fie misionar în Madagascar. Englezii trimiteau oameni pentru creştinare. Pentru că mama nu era baptistă, iar ei trimiteau perechi, nu a mai plecat. A venit şi războiul, s-a dus în război. După război nu mai putea să fie pastor.

Pastorul Richard Wurmbrand venea des la noi în casă. Era prieten cu părinţii mei. Ţin minte. Avea mâini lungi, noduroase şi deformate. Aveam cinci, şase ani - cântau, ne mângâia. A fost un sfânt. Poate unele dintre cele mai bune exemplare umane pe care le-am cunoscut au fost evreii creştinaţi.

Însă vreau să vă spun o chestiune. Religia e o opţiune personală. Cu timpul am descoperit valenţe extraordinare şi multă suferinţă în religia ortodoxă. Este mult mai veche în raport cu neoprotestantismul. Niciodată nu m-am dezis de părinţii mei. I-am divinizat. Eu cred că ei sunt îngerii mei protectori.

Însă pe când trăiau ei m-am cununat ortodox la Biserica Amzei, în '87. Şi au venit în biserică. Mi-am botezat fetiţele ortodox. Am fost cununat de parohul de la Sfântul Gheorghe Nou, Gelu Bogdan, cel care a fost la Biserica Sfânta Vineri când a fost demolată în '87. Reţineţi ce vă spun, că sunt la bază sociolog al religiilor. E o chestiune de opţiune personală. În cartea mea de aforisme am spus: când Dumnezeu o să mă cheme la el, rog să fiu înmormântat în religia străbună, religia ortodoxă. Mai mult de atât ce pot să spun?

- Ce meserie a avut tatăl Dvs.?

- El era croitor.

- Unde aţi crescut?

- M-am născut în Rahova. Unde era Liceul nr. 23. Aveam şase ani când ai mei au cumpărat o căsuţă pe Strada Sebastian, poartă în poartă cu uzina Vulcan. Acolo l-am văzut prima oară pe Ceauşescu. Ţin minte că avea o cravată roşie, părul deja alb şi că a venit cu o Volga. Am copilărit în curtea uzinei Vulcan. Acolo jucam baschet, fotbal.

Hrebenciuc face nişte chestiuni pe care eu nici mort nu le-aş putea face.

- Vă temeţi de Gigi Becali?

- Nu. Eu nu mă tem de nimeni. Mă tem numai de bunul Dumnezeu şi de slăbiciunea umană. El mă atacă mereu, pus fiind de Hrebenciuc.

- Dar de ce v-a atacat?

- Hrebenciuc vroia să facă culoar pentru partidul lor. Dar a eşuat.

- Este o eminenţă cenuşie Hrebenciuc de le învârte pe toate?

- Nu e prost.

- Se zice că e marele maestru al combinaţiilor. Eraţi în relaţii bune pe vremuri.

- Am în continuare relaţii bune cu toată lumea. Dar el face nişte chestiuni pe care eu nici mort nu le-aş putea face.

- Se zice că nu sunteţi atât de dur cum vreţi să păreţi, că v-aţi înţelege bine chiar şi cu Marko Bela. Aşa este?

- Ei, mă înţeleg bine cu Marko Bela! Mama era din Ardeal, nepoata poetului Şt. O. Iosif şi îmi spunea cât au pătimit românii. La origini, ungurii sunt un popor admirabil. Au creatori excepţionali. Sunt buni muzicieni. De sportivi ce să mai vorbim... Sunt născuţi pentru sport. Eu am un respect deosebit pentru ei. Dar nu-mi place când li se înfierbântă mintea unora de palincă şi fac ce au făcut în decembrie '89, în martie '90 sau în Dictatul de la Viena. Păi au fost atrocităţi pe care lumea modernă, civilizată le-a respins.

- Francois Mitterrand spunea că naţionalismul înseamnă război. Ce părere aveţi?

- Dăţi-mi voie să nu dau doi bani pe ce spunea spunea Francois Mitterrand care s-a purtat urât cu Ceauşescu. Ceauşescu în '81, când a luat Mitterrand primul mandat de şapte ani, l-a susţinut cu milioane de dolari pentru că era socialist.

- Sunteţi un om de dreapta sau unul de stânga?

- Ştiţi care este paradoxul meu? Sunt un om de dreapta care conduce un partid de stânga. E foarte ciudat. Naţionalismul este de dreapta. Dar mai ţine mult această împărţire în mileniul trei?

- S-au relativizat orientările politice?

- Sunt momente când te exprimi ca un om de dreapta, dar sunt momente, şi mă refer la protecţia socială, când nu ai cum să fii decât un om de stânga.

- Cum vedeţi problema introducerii scrutinului uninominal?

- Noi suntem împotrivă. Spuneţi-mi din cine faci guverne, dacă nu mai sunt liste de partid? Intră în Parlament X, Y, Z. Cum îi mai controlezi? Păi ştii cine o să intre? Ăia cu mulţi bani! Oricum, eu nu mă plâng pentru că sunt convins că intru. Dar partidele încă mai au un cuvânt de spus.

- Dacă se va întâmpla ca PRM să nu intre în Parlament, ce proiect politic de rezervă aveţi?

- Nu mă retrag. Sunt un om activ. În familia mea a fost o longevitate deosebită. Mai am de dat un doctorat în teologie pe tema "Cum lucrează Dumnezeu". E vorba de providenţă, dar cu exemple din Vechiul şi Noul Testament, dar şi din istoria umanităţii. Adică am ce face. Dar puneţi întrebarea asta altora care sunt revoluţionari de profesie. Eu, de bine, de rău, scriu cărţi. Bune sau rele, au ajuns în nişte biblioteci ale lumii. Dar alţii ce fac? Cum îşi justifică existenţa?

- Dintre Ion Iliescu, Emil Constantinescu şi Traian Băsescu care consideraţi că a exercitat influenţa cea mai bună asupra României?

- Nicolae Ceauşescu.

Cel mai redutabil adversar

"Eu sunt duşmanul meu numărul unu. Slăbiciunile mele - faptul că nu am puterea să mă extrag din chestiunile minore, mizerabile, pun totul la suflet, mă consum şi faptul că nu mă pricep întotdeauna la oameni. Plec de la premiza că toţi sunt ca mine.

"Eu sunt duşmanul meu numărul unu. Slăbiciunile mele - faptul că nu am puterea să mă extrag din chestiunile minore"

Când întind mâna cuiva mă aştept să pună şi ei inima în palmă. Şi când te gândeşti că au un dublu comportament, că pândesc momentul să valorifice ceva, să speculeze ceva... Eu nu am viclenie. Poate de aia sunt şi foarte dur şi violent pentru că simt trădarea în plin, adică nu mă aştept. Ce te costă să fii corect? Poate sunt pe un drum greşit uneori, dar măcar nu sunt mincios, sunt cinstit.

Oamenii "din umbră"

"În primul rând părinţii mei care sunt nişte sfinţi. Noi am crescut cu Biblia în casă. Au fost şi patrioţi, şi creştini, ne-au învăţat să nu luăm niciodată ce nu este al nostru. Eugen Barbu a fost un om extraordinar. Eu sunt singurul care nu l-a trădat.

"Părinţii ne-au învăţat să nu luăm niciodată ce nu este al nostru"

Ca dovadă că-i ţin numele pe frontispiciul revistei "România Mare", nu pentru că îmi aduce cititori în plus (multora nu le mai spune nimic numele Eugen Barbu) dar să-i ţin numele în circulaţie că a însemnat ceva pentru cultura română. I-a plăcut de mine pentru că de la început noi vorbeam de Chopin, de Hegel, de Balzac. El mi-a dat bursa Herder care mi-a schimbat viaţa. În fiecare lună merg la el la mormânt, la Bellu.

Poveste de viaţă

Chef cu Nichita Stănescu şi Eugen Barbu

"Eram cu Eugen Barbu la restaurantul Mignon, în 1981, înaintea Crăciunului. Era o viforniţă afară ca în Viscolul lui Puşkin. Eram singuri în local pentru că după ora 11 ne cam dădeau afară, dar acolo ne cunoşteau şi ne-au ţinut. Lui îi plăcea să bea vin alb la gheaţă cu multă apă minerală. Şi deodată pe la 12 noaptea se deschide uşa şi apare Nichita Stănescu. Nu ştia că suntem acolo. El stătea la doi paşi, în Amzei. L-am întrebat ce face. Venise să ia nişte chiftele şi vin că avea oaspeţi. Nu avea bani decât pentru două sticle şi avea vreo 20 de oaspeţi. Eu eram în bani. I-am luat şase sticle, i-au făcut ăia nişte chiftele calde. El, nu şi nu, să mergem cu el acasă. Barbu nu prea se ducea în vizite. Am luat toate pachetele alea sub braţ şi, prin nămeţi, am mers la Nichita unde am stat până la cinci dimineaţa.

Scrinul lui Eminescu, cumpărat de la Junimea

Ţin mintea o scenă: se ridicase în picioare, avea bretelele peste pielea goală, îşi scosese burta afară, era ca un boier, şi pusese mâna pe un scrin şi bătea cu degetele. Zicea: "Ştiţi cine făcea aşa? Mihai Eminescu. Ăsta a fost al lui!". Luase scrinul de la Junimea. Mobila de la Junimea o cumpărase el. Nichita nu mai avea ţigări, dar mai aveam eu un pachet. Am făcut jumate-jumate, i-am dat şi o brichetă. A dictat 47 de poezii. Se plimba prin casă şi îi dicta lui Elena Ştefoi, care a ajuns şi diplomată. Şi ne făcea la fiecare câte o poezie. O scenă extraordinară, cu doi oameni care au stat cu mine la aceeaşi masă şi acum stau în morminte învecinate, ca în rafturile unei biblioteci. Când mă duc la Bellu retrăiesc scena cu aceşti doi oameni cu care stăteam la masă şi acum sunt dincolo de bine şi de rău."

Carte de vizită

• s-a născut la 28 noiembrie 1949, la Bucureşti
• licenţiat în Sociologia Religiei la Universitatea Bucureşti (1971)
• bursier Herder, studiază istoria la Viena (1978-1979)
• doctor în istorie şi doctorand în teologie
• vicepreşedinte al Senatului României şi lider al PRM
• pregătit pentru Olimpiada din 1968 la disciplina aruncarea suliţei

Galerie Foto: Paul Antoniu