SUETA LA O CAFEA
Romanii fumeaza de saracie - ne spune prof. dr. Cristian Vladescu, directorul Coalitiei pentru Controlul Tutunului Prof. dr. Cristian Vladescu conduce Departamentul de Sanatate Publica al
Romanii fumeaza de saracie
- ne spune prof. dr. Cristian Vladescu, directorul Coalitiei pentru Controlul Tutunului
Prof. dr. Cristian Vladescu conduce Departamentul de Sanatate Publica al Universitatii din Timisoara, Centrul pentru Politici si Servicii de Sanatate din Bucuresti si a fost ales, ieri, director al Coalitiei Romane de Control al Tutunului. A scris sau colaborat la 28 de carti de specialitate si este "visiting profesor" la Universitatea New York. Sa vedem de ce si cum pot fumatorii sa-si apere drepturile.
- Cum ati scapat de viciu?
- Brusc. M-am apucat, la fel ca toata lumea, in liceu si am renuntat in 1994. Americanii, am observat pe cand ma pregateam in SUA, numesc asta "New year resolution". O decizie pe care o iei de Anul Nou: din 1995 nu voi mai fuma!
- Normal, ei tin fumatorii in frig, la parterul zgarie-norilor, ti-e mai greu sa fumezi decat sa te lasi...
- Bun, a fost si asta: sa vezi cum te poti umili pentru o tigara, sa observi ca ai devenit dependent de un fum. Dar mai importanta a fost o amintire. In facultate, in stagiul de chirurgie, am asistat la o interventie pe mediastin. Cred ca eram mana a saptea, a opta, nu conteaza, dar chiar si eu am simtit mirosul ingrozitor pe care il degaja plamanul unui fumator. Tesutul indepartat de chirurg, lasa ca arata ca un burete de spalat motorul masinii, dar iti muta nasul din loc. Atunci, n-am dat importanta. Ce tanar se gandeste ca vreodata va fi el pe masa de operatie? In '94, dupa ce am trait mai multa vreme printre nefumatori, am discutat cu un "coleg" de suferinta. Si am resimtit acelasi miros. Mi-am zis: stop! Mai mult ca sigur si eu sunt, pe dinauntru, ca pacientul acela cu plamanii putreziti. Asa ca m-am oprit.
- Voia dumneavoastra. De ce sa le luati altora placerea?
- De ce sa traiesc mult daca nu ma bucur de viata? Asa gandesc romanii. Din aceleasi motive pentru care traiesti putin: sa-ti vezi copiii la scoala, sa le poti oferi cat mai multe. Motivatia e cheia renuntarii la fumat. In Germania s-a observat, dupa ce au crescut preturile la tigari, ca familiile care renuntau la fumat isi puteau achizitiona, in rate, a doua masina. Pana anul trecut, era greu sa gasesti un motiv ca sa renunti. Din 2003, a aparut si la noi creditul.
- Ce-s banii de tigari?
- Noi, Centrul pentru Politici si Servicii de Sanatate, am facut un studiu care arata cat cheltuieste pe luna un fumator ca sa-si ia tigari: 500.000 de lei, in medie. Daca ambii soti renunta la fumat, pot plati rate de 1 milion de lei pe luna. In fiecare an isi pot lua ceva nou: un televizor, o masina de spalat, un computer pentru copil. Sistemul de vanzare in rate iti ofera o satisfactie imediata: azi te lasi, azi iti iei un frigider nou si vezi ca merita. Iar maine, stiind ca ai de platit o rata, nu duci mana usor in buzunar, sa scoti bani de tigari.
- Se compara privitul la televizor cu tigara de dupa?
- Asa cum strica vasele inimii, nicotina afecteaza si vasele peniene, deci fumatorii risca sa ramana doar cu tigara. Chestia cu tigara de dupa va deveni o legenda. Dupa, ce?
- Tigara calmeaza nervii. Vreti sa devenim nervosi, sa ne dam in cap pe strada?
- Si semintele reduc stresul, fara sa-ti distruga inima sau plamanii. Plus ca merg mai bine cu berea, la meci. Asa, tigara amara, berea, la fel, daca mai si fura arbitrul...
- In NATO se da pauza de tigara, dar vine UE si ne ia bricheta...
- Lupta impotriva fumatului e o lupta cu saracia. Tot din studiul pe care il aminteam a reiesit ca, in Romania, fumeaza oamenii cu venituri reduse. La inceput, cand acest viciu apartinea celor bogati, cand era un lux sa fumezi, Humphrey Bogart aparea pe afise cu tigara in mana. In fotografiile pe care si le faceau bunicii, la studiouri, ati vazut cum barbatii de succes tineau nonsalant o tigara in mana. Pe masura ce s-a modernizat societatea, cei cu bani au renuntat la acest obicei, in Occident. Tigara nu mai e un simbol al satisfactiei, al realizarii personale. Dimpotriva, e un simbol al nereusitei, al frustrarilor, al dependentei.
- Deci, romanii fumeaza de saracie?
- Da, fiindca nu au gasit alte distractii, alte cai de a se simti bine. Pe de alta parte, fumatul ii face sa fie saraci pentru mai multe generatii. La o familie bogata, un milion de lei pe luna nu inseamna mare lucru. Pentru cei saraci inseamna ca nu vor avea bani sa-i ia copilului un computer sau o carte, "asigurandu-i" astfel si un viitor cu venituri modeste. Am vazut in piata cum un tata isi lua copilul din fata tarabei cu cirese, sa nu-i mai ceara, dar, un metru mai incolo, s-a oprit ca sa-si ia lui insusi un pachet de tigari. Acum, cand toata lumea stie ca fumatul ucide un fumator din patru si creste riscul de cancer de zece ori, eu vad un pic de egoism la parintele care fumeaza. Pentru placerea lui, accepta riscul de a-si lasa copilul orfan.
- Prea sunteti morbid. De aia nici nu tine lumea cont de sfaturi: s-a saturat omul sa tot auda ca moare.
- Sunt dezbateri aprinse daca sa se faca o propaganda negativa sau una pozitiva. A fost, de pilda, celebrul videoclip cu Rockfeller Center: veneau camioane si aruncau saci cu cadavre, pana au umplut strada. Si la final scria: atatia oameni au murit din cauza tutunului, in acest an. Ori se aratau pacienti cu cancer laringian care nu puteau renunta, fumau prin acel orificiu artificial practicat in trahee. Ideea era ca nicotina te tine sclav, pana la moarte.
- E o sclavie dulce...
- Ramane sa-i intrebati pe cei care au cancer laringian daca a meritat. Pe de alta parte, vin sociologii care sustin reclamele pozitive: sa arati ca fumatul nu mai e la moda, ca doar fraierii fumeaza, ca, renuntand, ti se fac dintii mai albi. Nu pot spune ca un clip sau altul e mai eficient, dar cu siguranta reclama antifumat da rezultate. In SUA, s-a introdus o taxa la reclamele pentru produse cu riscuri, iar banii stransi au fost folositi pentru educatia publicului. Rezultatele au fost atat de spectaculoase incat firmele de tigari au suspendat publicitatea TV din proprie initiativa, ca sa nu mai alimenteze campaniile anti-tutun.
- De ce sa renuntam la cursele de Formula 1, ca sa vedem reclame cu morti in saci de plastic?
- Daca se va reusi interzicerea publicitatii, nu va fi nici un impact economic. Banii tot aia sunt: omul fie ii da pe tigari, fie pe televizoare sau sucuri. Nu vor mai sponsoriza cursele de Formula 1 firmele de tigari, vor veni alte firme, care vor descoperi acest mijloc de promovare. Nu se vor mai cumpara tigari, se vor cumpara biciclete sau PC-uri. Mass-media pierde banii din cauza producatorilor de tigari. Ganditi-va cate milioane de victime face tutunul. Acesti oameni, in ultimii lor ani de viata, isi vor consuma resursele pentru medici si medicamente, a caror publicitate e interzisa.
- Cine nu fumeaza, ala nu-i barbat?
- Exact, e femeie. In Romania, femeile incep sa fumeze din ce in ce mai mult si, mai ales, cele educate, cu venituri peste medie. In timp ce, in Europa, barbatii cu mai putina educatie se lasa mai des tentati de tigari. Am cautat sa explicam acest paradox prin campaniile de publicitate derulate de firmele producatoare de tigari. Ele promoveaza tutunul ca pe un atribut al masculinitatii. In subconstient se induce astfel sentimentul ca femeile care fumeaza isi pot asuma si responsabilitati specifice barbatilor, pot conduce o companie etc. Ca sunt persoane de actiune.
- Ce politician e nebun sa ia tigara de la gura romanilor?
- Corect. Nici in Occident nu s-a mers doar pe interdictii. Intotdeauna s-au cautat alternative. Consiliile locale au construit terenuri de sport. Nu neaparat sali, care costa mult, dar o pista de biciclete, in parc, un teren de zgura pentru fotbal, unul de ciment pentru baschet, dau tinerilor iesiti in spatele blocului o ocupatie. Si o motivatie sa nu se apuce de fumat. S-a constatat ca lipsa de preocupari, de orizont, ii face pe tineri sa se indrepte spre acest viciu. Si daca nu te apuci in perioada tineretii, sunt sanse mici sa te mai iei de fumat.
- Si eu platesc taxe. De ce sa nu-mi faca un loc de fumat?
- Obligatia municipalitatii e sa asigure eficienta in folosirea fondurilor comunitare. Astfel, consiliile locale au fost silite sa intervina, pentru ca industria tutunului consuma mai multe resurse decat produce. Adica, veniturile obtinute din taxe si impozite percepute de la fumatori sunt mai mici decat sumele cheltuite pentru tratamentul cancerelor, emfizemului, arteritelor s.a.m.d. Nu-i poti obliga pe nefumatori sa-ti finanteze viciul. Si apoi, e vorba despre copiii nostri. Nu avem voie sa luam decizii care ii afecteaza.
- Daca pe drogati ii trateaza, e normal sa-i ajute si pe fumatori?
- Evident. Fumatul e un comportament adictiv, la limita dintre normal si patologic. Formula "ma pot lasa de fumat cand doresc" e adevarata doar pentru 10 la suta din populatie. Restul, odata ce se apuca, nu se poate lasa prin propria vointa, ci are nevoie de sprijin, de la psihoterapie pana la medicatie. Exista medicamente care te ajuta si ar fi o buna investitie folosirea lor pe scara larga.
- Totusi, nu-i dreptul meu sa aleg daca vreau sau nu sa fumez?
- Desigur. Nimeni nu va interzice fumatul si nu-i va pedepsi pe fumatori mai mult decat o fac singuri. Pe de alta parte, nevoia de tigara e indusa. Ca orice moda, fumatul ar fi disparut de mult daca tigarile nu aduceau profit. Tinerii au avut, ieri, parul lung, azi se tund zero. Cei care au dobandit acest viciu l-ar fi practicat in liniste, dar copiii lor l-ar fi respins, macar pentru a fi altfel decat generatia adulta. Cresterea ponderii fumatorilor tineri arata eficienta mecanismelor de manipulare folosite de cei care promoveaza tutunul. Votezi liber atunci cand gandesti liber. Miliardele de dolari din industria tutunului au puterea sa-ti cumpere votul.




















































