Sportivii au turnat pentru Securitate

sportivii importanţi care erau trimişi în străinătate trebuiau să colaboreze cu Securitatea. ştiu, de asemenea, că majoritatea sportivilor importanţi de la Steaua şi Dinamo erau recrutaţi

sportivii importanţi care erau trimişi în străinătate trebuiau să colaboreze cu Securitatea. ştiu, de asemenea, că majoritatea sportivilor importanţi de la Steaua şi Dinamo erau recrutaţi de Direcţia a IV-a (contrainformaţii militare). Restul făceau obiectul Direcţiei I, iar cei care se deplasau în străinătate erau şi în atenţia Direcţiei a II-a (contraspionaj)." Fostul şef al SIE, Cătălin Harnagea, spune că STASI şi Securitatea nu au făcut opinie separată faţă de celelalte servicii din Europa de Est. "Era o practică peste tot în lagărul sovietic. Cu siguranţă însă au fost puţini cei care au fost preluaţi de Securitate ca ofiţeri".

Dragomir, de la echipa lui Ceauşescu la cea a Securităţii
Cel mai celebru caz este cel al preşedintelui Ligii de Fotbal, deputatul PRM Mitică Dragomir. Acesta a avut multe relaţii înainte de 1989 cu regimul comunist. El a fost şeful clubului de fotbal FC Olt Scorniceşti, echipa din oraşul natal al dictatorului Nicolae Ceauşescu. Dragomir a promovat în anii '80 echipa Rapid în Divizia A în urma unor blaturi, afaceri necurate recunoscute de Corleone. După Scorniceşti, Dragomir a ajuns să conducă echipa Securităţii, Victoria Bucureşti, care, de asemenea, a fost promovată în urma unor blaturi. Dragomir nu a recunoscut că ar fi colaborat cu Securitatea, dând şi o declaraţie în acest sens în calitate de parlamentar. Împreună cu câţiva şefi ai miliţiei comuniste, el a fost închis timp de şase luni în 1990. La FC Olt Scorniceşti au jucat nume celebre din fotbalul românesc: Bumbescu, Dan Petrescu, Bărbulescu, Ilie Dumitrescu, Victor Piţurcă, Balaci, Donose, Crişan şi Dorinel Munteanu. Maestrul Jackie Ionescu, de la Poli Timişoara, a declarat că informatorii şi colaboratorii Securităţii se află şi astăzi în fruntea fotbalului românesc. Pe vremea comunismului, Dinamo era considerată echipa Securităţii, iar Steaua, a Armatei, dar pe plan fotbalistic, sprijinită de Valentin Ceauşescu, unul dintre fiii cuplului Nicolae şi Elena Ceauşescu.
Dumitru Dragomir, preşedintele Ligii de Fotbal şi deputat PRM, ne-a declarat telefonic că a avut o "funcţie foarte mare, de comandant pe linie de miliţie la sport" şi că nu a colaborat cu fosta Securitate. Corleone a spus că "băieţii deştepţi care au făcut spionaj trebuie ascunşi şi lăudaţi", dar a precizat că în această categorie ar trebuie să intre "cei care au făcut bine".

Cornel Dinu: "Fără ajutorul Securităţii, Steaua şi Dinamo nu ajungeau în vârful fotbalului european"
Cornel Dinu ne-a declarat că cele două cluburi-fanion ale fotbalului românesc, Steaua şi Dinamo, nu puteau să realizeze performanţe în fotbalul românesc dacă nu ar fi avut ajutorul Securităţii. "Noi nu am fi ajuns în semifinala Cupei UEFA cu Hamburg şi nici Steaua nu ar fi câştigat Cupa Campionilor la Sevilla", a spus actualul oficial al lui Dinamo. "În cazul nostru a fost vorba de
interesul naţional
şi ne-au sprijinit. Îi consider pe aceşti oameni nişte patrioţi", a precizat Dinu. "Am colaborat cu Securitatea din punct de vedere fotbalistic. Eu eram ofiţer, iar Dinamo era echipa Securităţii şi trebuia să dăm cu subsemnatul atunci când vreunul fugea în străinătate. Dar am fost urmărit de Securitate. Oricum, pe mine, ca antrenor, m-au ajutat. Când eram antrenor la Dinamo înainte de semifinala cu Hamburg, în 12 ore am fost în Germania. M-au ajutat şi cu casete despre echipă", a afirmat Cornel Dinu.

"Stiu că sportivii importanţi care erau trimişi în străinătate trebuiau să colaboreze cu Securitatea. ştiu, de asemenea, că majoritatea sportivilor importanţi de la Steaua şi Dinamo erau recrutaţi de Direcţia a IV-a (contrainformaţii militare). Restul făceau obiectul Direcţiei I, iar cei care se deplasau în străinătate erau şi în atenţia Direcţiei a II-a (contraspionaj)."
I.M. Pacepa

"STASI era parte componentă a sistemului. Fără ea nu ar fi existat ploaia de medalii pentru RDG."
Giselher Spitzer

"Era o practică peste tot în lagărul sovietic. Cu siguranţă însă au fost puţini cei care au fost preluaţi de Securitate ca ofiţeri.
Cătălin Harnagea

Ilie Năstase: "Au fost foarte mulţi şi unii mai sunt activi"
Fostul tenismen Ilie Năstase, aflat la Paris, a apreciat ieri, pentru Adevărul, că sunt "probabil foarte mulţi cei care au colaborat". "Toţi cei care plecau în străinătate trebuie cercetaţi. ştiu că a existat această categorie de securişti, dar nu am dovezi. Se vorbea de cei de la polo, de la handbal, în special de la Dinamo, unde cred că erau cei mai mulţi, fiindcă ţinea de Securitate. Eu îmi cer de trei ani dosarul şi tot îmi spun că nu există. I-am cerut şi lui Radu Timofte şi la CNSAS. Ultima cerere am depus-o acum trei luni şi nu am primit niciun răspuns", afirmă fostul mare tenismen. Năstase cere, prin intermediul ziarului Adevărul, "să fie verificaţi toţi şefii din sport, preşedinţii de cluburi, sportivii din acea vreme, preşedinţii de federaţii, Federaţia de Fotbal şi Liga, precum şi ANS. Toţi care au avut legătură cu sportul". Năstase a mai precizat că, în opinia sa, unii din foştii agenţi mai sunt "activi" şi astăzi. Ilie Năstase ne-a precizat că Securitatea nu a încercat niciodată să îl contacteze. "Dacă se întâmpla una ca asta, îi dădeam una peste bot securistului şi nu mai veneam în ţară".

Marcel Popescu: "Am lucrat la Securitate"
Marcel Popescu, comandantul clubului Dinamo Bucureşti, a recunoscut pentru Adevărul că a colaborat cu fosta Securitate. "Am făcut şcoala de ofiţeri şi am lucrat un an şi jumătate în structuri, dar nu am participat la astfel de racolări. Apoi am intrat în presă, mai întâi în presa militară". Popescu a spus că nu poate confirma racolările de sportivi deoarece nu are informaţii în acest sens.

Anghelache, de la "Dunărea" la Rapid
Constantin Anghelache, fostul şef al întreprinderii "Dunărea", unitate acoperită a fostei Securităţi, a ajuns după 1990 unul dintre oamenii de bază ai Rapidului şi este un apropiat al lui George Copos. De asemenea, Anghelache este foarte apropiat şi de antrenorul lui şahtior Doneţk, Mircea Lucescu. Însuşi patronul Rapidului a fost pe vremuri responsabil cu sportul la UTC, unde era unul dintre activiştii de frunte.

Marius Oprea: "Nu au fost atâţia spioni ca în RDG"
Istoricul Marius Oprea ne-a declarat că şi în România sportivii au fost racolaţi de Securitate, dar nu la acelaşi nivel ca în RDG. "Germania de Est era la graniţa cu Occidentul şi din acest motiv au fost mai mulţi acolo", a precizat Oprea. Cât priveşte colaborarea sportivilor români cu Securitatea, Oprea crede că a fost mai degrabă una "preventivă".

Cazimir Ionescu nu crede în devoalarea sportivilor
Cazimir Ionescu, membru al CNSAS, a declarat pentru Adevărul că nu are cunoştinţă despre dosarele foştilor sportivi racolaţi de către Securitate. Întrebat dacă crede că şi această categorie ar trebui cercetată de CNSAS, Ionescu a spus că "nu cred că putem cerceta o astfel de categorie şi, mai mult, asta ne mai lipseşte când suntem asaltaţi de cereri din toate părţile". El a opinat că eventuala colaborare a sportivilor cu Securitatea a avut loc într-un moment al activităţii lor şi crede că aceasta a fost "colaterală".

Karoly şi Nadia, sub lupa Securităţii
În mai 2005, săptămânalul "Fanatik" arunca pe piaţă o adevărată bombă de presă: dosarele Bela Karoly. Nume de cod "Catona", titrau cei de la "Fanatik", inspirându-se din numele conspirativ aflat în notele Securităţii. Materialul prezenta câteva pagini din cele 600 de file ale dosarelor lui Bela Karoly: delaţiuni despre Bela şi fetele din echipa de gimnastică pe care acesta le antrena, unele relaţii ale Nadiei cu diverse personalităţi artistice ale vremii. Într-o discuţie din data de 3 august 1978, Bela se plângea şefului CNEFS, generalul Marin Dragnea, că e disperat din cauza deselor descinderi făcute de Sinulescu la Oneşti - "A venit Benone Sinulescu cu trupa de lăutari, copilul vine obosit la antrenamente şi nu e bine", reclama antrenorul citat de sursele Securităţii. Sunt prezente mai mult delaţiuni ale unor surse sau ofiţeri de informaţii care l-au urmărit pas cu pas pe antrenorul Nadiei, dar cei de la "Fanatik" prezintă în mod special delaţiunile cu iz de scandal, şi nu poliţia politică în sine practicată de Securitate în lumea sportului. "Se pregăteşte să plece la un concurs la Moscova şi Riga, unde speră să aranjeze cu arbitrii problema câştigării medaliilor de la Campionatele Mondiale din Franţa de către componentele echipei de gimnastică de sub pregătirea sa şi cele sovietice, în detrimentul Nadiei", se spune într-o altă notă despre Karoly. Antrenorul a infirmat multe din informaţiile apărute în documentele Securităţii. "Au încercat, dar le-am dat înscrisuri de circumstanţă de prin străinătate şi s-au convins repede că nu se pot baza pe mine", a spus, răspicat, Bela Karoly.

Cum lucra STASI?
La Institutul Hannah Arendt pentru studierea totalitarismului din Dresda va fi prezentat, astăzi, raportul despre sportivii racolaţi de către STASI, securitatea est-germană. Practicile STASI de racolare a sportivilor au existat şi în România. Fosta securitate est-germană STASI se ocupa de manipularea sportivilor, concentrându-se pe anumite tipuri de sport de masă şi pe figuri-"model", notează revista germană "Die Welt". Conform cercetărilor efectuate de specialistul în ştiinţe sportive Giselher Spitzer, 66 de sportivi şi oficiali ai lotului naţional al RDG erau activi ca informatori în cursul Jocurilor Olimpice de la Munchen din 1972, executând diferite misiuni care nu aveau de-a face numai cu sportul. Este vorba despre 10 la sută din lotul naţional. În cursul jocurilor olimpice care au urmat, proporţia s-a accentuat. La Montreal, în 1976, erau 14 la sută, la Jocurile Olimpice de iarnă de la Lake Placid (SUA) din 1980 erau 20 procente, iar la Sarajevo, în 1984, sportivii-spioni reprezentau aproximativ 25 la sută din delegaţia RDG. Spitzer consideră că în cadrul asociaţiilor sportive din RDG activau cam 3.000 de spioni STASI.

Dopaj pentru obţinerea de medalii
Securitatea est-germană nu s-a limitat doar la controlul personalului, securizarea concursurilor şi acoperirea dopajului practicat la nivel de stat. "STASI era parte componentă a sistemului. Fără ea nu ar fi existat ploaia de medalii pentru RDG", se arată convins Spitzer. STASI a abuzat de sistem pentru a-i da la o parte pe acei sportivi sau ramuri sportive care nu aparţineau de asociaţia sportivă proprie a Securităţii, Dynamo, ca şi pentru a-şi asigura poziţia naţională de frunte faţă de concurenţă.

Katarina Witt, în ghearele poliţiei politice est-germane
STASI se concentra pe ramuri sportive de masă ca fotbalul, atletismul sau sporturile de iarnă, precum şi pe specialităţi sportive remarcabile prin personalităţi model, ca de exemplu celebra patinatoare Katarina Witt. Un astfel de serviciu secret "de succes" trebuia să fie în frunte şi în domeniul sportiv, printre altele şi prin folosirea unor doze de doping mai mari decât în cazul concurenţilor "civili".
Dimensiunea imixtiunii în viaţa oamenilor era în sport extrem de mare. Direcţia XX/3, însărcinată cu astfel de afaceri, se ocupa de stabilirea terenurilor de joc, manipularea celor implicaţi şi a distrus în acest fel multe vieţi. "Până azi, antrenorii şi funcţionarii implicaţi în STASI şi în afaceri cu doping sunt activi şi reprezintă Germania în afară", a mai spus Spitzer, citat de "Die Welt".