Solutia Stolojan

"Vine Stolojan sa ne puna la munca!", freamata, cu teama admirativa, liberalii care dupa Congresul extraordinar de astazi vor face parte din noua echipa de conducere a PNL. Afirmatia ar putea parea

"Vine Stolojan sa ne puna la munca!", freamata, cu teama admirativa, liberalii care dupa Congresul extraordinar de astazi vor face parte din noua echipa de conducere a PNL. Afirmatia ar putea parea cel putin ciudata pentru membrii unui partid liberal, in care individualismul si spiritul de initiativa ar trebui sa fie caracteristici definitorii. Ea exprima, insa, o stare de fapt in partidul care a functionat, timp de 12 ani, cu ghilotina sciziunii deasupra capului. Plecatul din partid, individual sau in grup, la cea mai mica cearta cu presedintele, era o practica obisnuita in PNL. Mircea Ionescu-Quintus, cu spiritul lui impaciuitor, a mai reusit sa tina lucrurile sub control. Preluarea sefiei de catre Valeriu Stoica, in februarie 2001, a aratat ca lucrurile nu sunt nici pe departe asezate. La nici un an dupa acel congres, au inceput frecusurile intre membrii Biroului Permanent Central, stimulate si de vechea rivalitate intre Valeriu Stoica si Dinu Patriciu. Sedintele BPC erau un fel de "poiana a lui Iocan", unde se vorbeau discutii, care degenerau in certuri de ore intregi. De multe ori nici nu se mai stia cine la cine a tipat si de la ce s-a pornit, de fapt. Theodor Stolojan asista fara sa spuna un cuvant, nu pentru ca s-ar fi temut de vreunul din exponentii celor doua aripi, ci pentru ca, pur si simplu, nu intelegea ce se intampla. Harababura din partid l-a facut sa spuna public ceea ce incepuse sa devina evident: "PNL nu este un proiect politic viabil". Formatiunea liberala era incapabila, la aproape doi ani dupa alegeri, sa-si gaseasca locul pe scena politica si vina apartinea, in primul rand, fruntasilor PNL, incapabili sa vada dincolo de interesele lor personale. Cu bagajul gata facut, Stolojan se pregatea sa plece din PNL, ignorand intr-o prima etapa rugamintile lui Valeriu Stoica, dispus sa-i cedeze sefia ca solutie pentru iesirea din criza. Ambitionat insa de unii care isi frecau mainile de bucurie ca pleaca din partid si ca-l lasa astfel pe Stoica fara nici un as in maneca, Theodor Stolojan a acceptat, la inceput cu jumatate de gura, sa candideze la presedintia partidului. S-a pus apoi pe treaba. A facut un nou statut, in care structurile de decizie sunt simplificate, iar organizatiile teritoriale primesc puteri sporite. Lucru agreat de liderii locali, ignorati multa vreme de centru. Propunerea cea mai controversata se refera la numirea, de catre presedinte, a viitoarei echipe de conducere - Biroul Executiv - care teoretic ar trebui aleasa de congres. Susceptibila de a fi antidemocratica, aceasta modificare a statutului se vrea o solutie pe termen scurt pentru ca PNL sa aiba o structura de varf coerenta, cu oameni care sa lucreze in echipa, intr-un partid in care mai toti membrii au veleitati de lideri. Stolojan a intocmit deja lista pe care o va propune spre aprobare congresului si pe care se regasesc nume liberale vechi, precum Calin Popescu-Tariceanu, Paul Pacuraru, Mona Musca, dar si oameni capabili sa aduca un suflu nou, Gheorghe Flutur, Valentin Ionescu si Eugen Nicolaescu. In noul Birou Executiv se vor regasi si fosti aliati ai lui Dinu Patriciu, printre care Cristian Boureanu si Dan Radu Rusanu, considerati ca exponenti ai curentului radical din partid. Flancat de aceasta echipa si dotat cu un program politic ambitios, pe baza caruia PNL sa devina o forta dupa viitoarele alegeri, Stolojan va fi cel mai probabil ales presedintele PNL. Contracandidatul sau, Ludovic Orban, impins in fata de un Dinu Patriciu disperat ca isi va pierde pozitia si influenta in partid, vine cu un program in care formatiunea liberala ar urma sa-si intareasca statutul in opozitie, perspectiva neatragatoare pentru delegatii satui deja de cei doi ani de stat pe tusa. Alegerea lui Stolojan la sefia PNL nu este pasul decisiv pentru formatiunea liberala, ci un nou inceput. El nu se compara cu nici unul dintre presedintii liberali de pana acum. Nu-l intereseaza decat munca, disciplina, spiritul de echipa si vrea sa duca PNL in mars fortat catre 20% dupa scrutinul din 2004. Greutatile vor aparea de acum inainte: "marca" Stolojan va trebui bine lipita de Partidul National Liberal, care nu "a furat" din popularitatea acestuia. Acest transfer de capital electoral se poate face printr-o mai mare implicare a lui Theodor Stolojan in viata interna de partid, lucru iarasi dificil pentru un tehnocrat care nu intelege de ce e nevoie de sforarii pentru ca PNL sa functioneze. Definitoriu pentru diferenta de mentalitate dintre Stolojan si politicienii liberali este dialogul recent pe care l-a avut cu liderii de filiale. Invitat de acestia la un restaurant, pentru aranjamentele finale inainte de congres, Stolojan s-a rastit la ei: "Eu n-am timp de umblat prin restaurante. Daca vreti, ne vedem sambata dimineata, la 7, la partid". A fost cu greu induplecat sa mute intalnirea la 9 fara un sfert. Pericolul cel mai mare care-l pandeste pe viitorul presedinte al PNL este dat insa de valul de simpatie in partid, de la Stolojan asteptandu-se minuni. Nu va dura mai mult de sase luni pentru ca nemultumirile in PNL sa reapara, in cazul in care procentele electorale nu cresc rapid. Iar in PNL, partid cu care politica nu mai are rabdare, nu mai exista un alt salvator.