şi profesorii pot fi o sursă a violenţei

"În unităţile de învăţământ trebuie să existe programe specifice de intervenţie şi de prevenire a violenţei, iar şcoala îşi poate asuma o vină dacă nu are astfel de programe. Dacă

"În unităţile de învăţământ trebuie să existe programe specifice de intervenţie şi de prevenire a violenţei, iar şcoala îşi poate asuma o vină dacă nu are astfel de programe. Dacă vorbim de un comportament agresiv, ne putem referi şi la un cuvânt urât adresat de un copil altui copil. Dacă vorbim de violenţă, acest lucru implică agresiunea fizică, lovirea. Profesorii care sunt violenţi cu elevii nu au ce căuta în învăţământ, nu sunt apţi pentru această meserie, au o structură psihică ce nu le permite să reziste la agresiune, pentru că şi copiii exercită o agresiune multiplă asupra cadrului didactic. Sunt persoane cu sensibilitate, cu vulnerabilitate mare la asemenea fenomene, care pur şi simplu reacţionează aşa. Este nevoie de o selecţie mult mai bună din punct de vedere profesional a cadrelor didactice, o examinare psihologică înainte de intrarea în sistem. În prezent, se face o examinare psihologică odată ce intră profesorul în sistem, dar, dacă el nu este adaptat, bine selecţionat, degeaba i se face examinarea, pentru că deja are o carte de muncă. Dacă intră în sistem oameni care nu rezistă la asemenea fenomene, se îmbolnăveşte şi cadrul didactic, şi au de suferit şi copiii, şi părinţii. În cazul copiilor violenţi, dacă unitatea şcolară are cabinet de asistenţă psihopedagogică şi consilier şcolar, atunci cazurile respective trebuie luate separat şi trebuie făcut un program de intervenţie personalizată. Un copil care a trăit într-un mediu familial şi social cu exemple de violenţă verbală, comportamentală, mai mult ca sigur va achiziţiona şi el astfel de comportamente şi le va perpetua în mediile sociale în care va merge, în principiu, în şcoală".
Daniela Drăghici directorul Centrului de Resurse şi Asistenţă Educaţională al Municipiului Bucureşti