Secretele celei mai vechi termocentrale pe cărbune din România. Cum a fost construită acum șapte decenii

0
Publicat:

Paroșeni, cea mai veche termocentrală pe cărbune din România rămasă în funcțiune, a fost inaugurată în 1955 și s-a bazat în cele șapte decenii de funcționare pe cărbunele din Valea Jiului.  

Termocentrala Paroșeni în 1955. Sursa: revista Constructorul.
Termocentrala Paroșeni în 1955. Sursa: revista Constructorul.

Viitorul termocentralei Paroșeni, după 2032, este pus în discuție, printre alternative fiind proiecte legate de construcția unui grup pe gaz sau folosirea resurselor regenerabile, în funcționarea acesteia, ca parte a strategiei de tranziție energetică.

Minele din bazinul carbonifer al Hunedoarei sunt în proces de închidere, estimat pentru anul 2032, iar în prezent cantitatea de huilă pe care o livrează termocentralei este insuficientă pentru alimentarea acesteia.

Emblema primului cincinal

Construcția Termocentralei Paroșeni, amplasată pe malul drept al râului Jiul de Vest, între orașele Lupeni și Vulcan, a început în 1951, iar proiectul a fost prezentat de autoritățile vremii drept unul dintre reperele primului cincinal, demarat în 1951.

Paroșeni. Foto: Daniel Guță
Paroșeni. Foto: Daniel Guță

Acest program de dezvoltare a industriei a fost inspirat de un model economic importat din Uniunea Sovietică. Între 1951 și 1955, anii primului cincinal, România și-a extins capacitățile industriale: au fost descoperite 18 noi câmpuri petroliere, care urmau să asigure peste două treimi din producția de petrol a țării la începutul anilor ’50, au fost construite primele mari termocentrale și au fost ridicate noi furnale.

În ciuda succeselor în extinderea capacităților industriale și în adoptarea multor noi tehnici de producție, obiectivele primului plan cincinal al României nu au fost atinse. Printre motivele identificate de specialiști se numără lipsa materiilor prime, gestionarea deficitară a resurselor și productivitatea scăzută, afectată de absenteism și lipsa muncitorilor calificați. Nici echipamentele noi nu au fost folosite eficient, iar costurile de producție au rămas ridicate.

Paroșeni. Foto: Daniel Guță
Paroșeni. Foto: Daniel Guță

La toate acestea s-au adăugat investiții făcute fără planuri clare și lipsa unui control financiar riguros, ceea ce a dus la întârzieri și risipă, potrivit unui raport al CIA, intitulat „Efectele politicii sovietice de dezvoltare asupra investițiilor și producției industriale din România” (1957).

În 1955, termocentrala construită în Valea Jiului de întreprinderile Energo-Construcția și Electro-montaj, în colaborare cu specialiști sovietici și cu munca a peste 2.000 de muncitori români, era prezentată drept o emblemă a primului cincinal.

„Muncitorii celor două întreprinderi au reușit să ridice un adevărat gigant energetic la Paroșeni, de a cărui mărime ne putem da seama dacă ne gândim că sala cazanelor măsoară în înălțime 45 de metri, coșul de fum construit din prefabricate de beton armat este înalt de 120 de metri, iar depozitele de carburanți au o capacitate de peste 70.000 tone. Noua termocentrală se deosebește de cele existente atât prin mărimea sa, cât și prin faptul că utilizează drept combustibil deșeuri de cărbune rezultate de la preparațiile de cărbuni. Numai primul agregat are o capacitate de energie electrică egală cu aproape de două ori capacitatea furnizată până acum de uzinele electrice existente în acest bazin”, informa presa vremii în 1955.

Cum a început construcția termocentralei

Termocentrala a fost plănuită de Institutul de Studii și Proiectări Energetice din Ministerul Energiei, după un proiect al unui institut (TEP), în cadrul „Planului de electrificare de 10 ani” (1951-1960).

„Planul de Electrificare a R.P.R. prevede construirea unei mari centrale termo­electrice la Paroșeni-Valea Jiului. Construirea acestei termocentrale va face posibilă electrificarea satelor și mecanizarea tuturor minelor din Valea Jiului, iar alături de centralele de la Valea Jiului și hidrocentralele de pe Râul Mare, termocentrala de la Paroșeni va alimenta cu curent electric uzinele din regiunea Banat și sud-vestul Transilvaniei”, informa presa comunistă în 1951.

Complexul a fost proiectat pentru a ajunge la o putere instalată de 300 MW, prin care putea asigura energia pentru minele de cărbune din Valea Jiului, pentru combinatele metalurgice din Hunedoara și Oțelu Roșu, pentru zona petrolieră a Olteniei, dar și termoficarea și electrificarea orașelor Văii Jiului, aflate la acea vreme în expansiune.

Ulterior au fost construite linii electrice aeriene (LEA) pentru racordarea la Sistemul Energetic Național, prin intermediul legăturilor cu termocentrala, a zonei de nord a Olteniei și a Banatului.

„Nu a trecut decât o lună de la începerea lucrărilor și, la marginea cătunului Paroșeni, s-a ridicat un adevărat orășel al constructorilor. S-a construit o cantină, barăci mari, cu dormitoare spațioase, iar alte barăci sunt în curs de construcție”, informa revista Constructorul în 1951.

Batalioanele de muncă, pe șantierul termocentralei

Lucrările, arătau rapoartele Agenției Centrale de Informații (CIA) a Statelor Unite ale Americii, erau conduse de Grupul de șantiere Petroșani, pe o suprafață de 5-6 kilometri, bine păzită, între Vulcan și Lupeni.

„Între 1952 și 1955, Grupul de Șantiere Petroșani a angajat peste 2.000 de oameni. De atunci, numărul lor s-a mai redus la jumătate. Aproape 90 la sută dintre muncitorii necalificați proveneau din batalioanele de muncă ale Direcției Generale a Serviciului Muncii (DGSM) din România (n.red. românii care nu prezentau încredere pentru regimul comunist și nu aveau origine socială „sănătoasă”, provenind din familii de deținuți politic, de militari care au luptat împotriva URSS, de chiaburi, preoți, doctori, profesori, studenți care trebuiau oprimați). Întreaga suprafață este înconjurată de garduri înalte de doi metri, cu trei straturi de sârmă ghimpată”, arăta o notă informativă a CIA, din decembrie 1959.

Grupul de Șantiere Petroșani a mai construit în anii ’50, în Valea Jiului, trei stații electrice la Preparația Lupeni, Preparația Petrila și la Bărbăteni.

„Termocentrala este deservită de rețeaua de cale ferată și de o stație feroviară specială. Turbinele stației au fost furnizate de la combinatul Krivoirog. Alte echipamente au fost aduse din Uniunea Sovietică. Cinci-șase specialiști sovietici locuiesc în Petroșani și supervizează construcția și instalarea echipamentelor”, notau autorii raportului CIA.

Cărbune pentru șapte decenii

Construită în perioada 1951-1955, termocentrala a început să producă energie electrică în primăvara anului 1956.

„Duminică, 15 aprilie, la termocentrala Paroșeni din bazinul carbonifer Valea Jiului a fost pus în paralel cu sistemul energetic primul turbogenerator de 50.000 kW, cel mai mare turbogenerator instalat până acum în țara noastră. La ora 2:45, pe liniile de înaltă tensiune, au pornit spre furnalele din Hunedoara, minele din Valea Jiului și spre uzinele din multe regiuni ale țării primii kilowați produși de noua unitate energetică”, informa Agerpres, în 1956.

Până în 1959 au fost date în funcțiune primele trei generatoare, fiecare cu o capacitate de 50 MW/h, iar în perioada 1962-1964, a fost finalizată a doua etapă de construcție a termocentralei, formată dintr-un bloc de 150 MW.

De la începutul anilor ’80, termocentrala a asigurat energia termică în localitățile Lupeni, Vulcan, Aninoasa și Petroșani. În 2009, cele trei generatoare de 50 MW date în folosință în anii ’50 au fost casate, datorită duratei lor de viață depășite. În ultimii ani, centrala din Paroșeni a funcționat cu un singur grup energetic de 176 MW.

Pe malurile Jiului, alte trei termocentrale uriașe au fost construite în deceniile următoare, la Rovinari, Turceni și Ișalnița (Craiova), pentru a funcționa pe cărbune, în principal lignit de la exploatările miniere din bazinul Olteniei.

Societate

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite