Școlile românești rămân fără profesori la Matematică, Fizică și Chimie. „Urmează un an în care zeci de oameni vor dispărea din sistem”

Patru din zece profesori din învățământul primar și secundar din Uniunea Europeană au cel puțin 50 de ani. În schimb, doar 8% au sub 30 de ani. În România, sunt deja discipline pentru care la concurs se prezintă puțini candidați, catedrele fiind asigurate din ce în ce mai greu cu personal calificat, deseori varianta fiind profesorii pensionari.

Criza de profesori califcați pentru anumite discipline se acutizează Foto: Pixabay

Datele publicate de Eurostat arată o schimbare importantă în structura personalului didactic din Uniunea Europeană. În 2024, în școlile primare și secundare din UE lucrau aproximativ 5,3 milioane de profesori, cu 36.500 mai mulți decât în anul precedent. Cea mai mare parte a personalului didactic este formată din femei, care reprezintă 72,9% din total. Statisticile mai arată că profesorii europeni sunt din ce în ce mai vârstnici.

Profesorii de peste 50 de ani reprezintă 40% din total

Una dintre principalele concluzii ale datelor Eurostat este legată de vârsta profesorilor. În 2024, 40,4% dintre profesorii din învățământul primar și secundar aveau cel puțin 50 de ani, în timp ce doar 8% aveau sub 30 de ani. Profesorii cu vârste între 30 și 34 de ani reprezentau 9,5% din total, iar cei cu vârste între 35 și 49 de ani, 11,6%.

Diferențele dintre statele membre sunt însă considerabile. În Lituania, 58,4% dintre profesori aveau cel puțin 50 de ani, procentul ajungând la 55,6% în Portugalia, 54,3% în Italia, 54% în Letonia și 50,6% în Estonia.

La polul opus se află Irlanda, cu doar 20,8% dintre profesori în această categorie de vârstă, Malta, cu 20,9%, și Luxemburg, cu 22%.

În ceea ce privește profesorii tineri, cele mai mari ponderi ale celor sub 30 de ani au fost înregistrate în Luxemburg – 15,3%, Danemarca – 15,2%, Belgia – 14,9% și Austria – 14,6%. Cele mai mici procente apar în Cipru – 3,1%, Portugalia – 3,3% și Polonia – 4%.

Cum stă România

O altă sursă importantă este studiul OECD TALIS 2024, care oferă o imagine și mai detaliată asupra profesorilor din învățământul secundar inferior. Potrivit acestuia, în România, vârsta medie a profesorilor este de 45 de ani, iar 32% dintre profesorii de gimnaziu au cel puțin 50 de ani. În același timp, 10% au sub 30 de ani. Ponderea profesorilor de 50 de ani și peste a crescut cu 6 puncte procentuale față de 2018.

Îmbătrânirea personalului didactic ridică o problemă care depășește simpla statistică. Pe măsură ce generațiile de profesori se apropie de pensionare, școlile trebuie să găsească suficienți oameni pregătiți care să intre în sistem și să ocupe posturile rămase vacante. Iar demersul pare din ce în ce mai greu de realizat. Atragerea tinerilor către cariera didactică depinde nu doar de salariu, ci și de condițiile de muncă, de volumul de documente administrative, de relația cu elevii și părinții și de prestigiul profesiei.

„Nu vin din urmă absolvenți”

„La nivel de țară situația este puțin inegală, într-adevăr, dar semnalele au început să fie date. (...) Se resimte deja lipsa personalului calificat la anumite discipline. La matematică e aproape imposibil să mai găsim profesori. Deja am făcut apel la un student, în Slatina. Iar în zona de nord a județului am avut vineri un post, o catedră de Matematică la școlile Dobroteasa și Vulturești, și n-am avut cadru didactic să-l repartizăm. Și urmează ca directorul să cheme un pensionar. Este o doamnă acolo în zona, care are câțiva ani de pensie, și e singura soluție”, a precizat inspectorul școlar pentru Resurse Umane din cadrul Inspectoratului Școlar Județean Olt, Cristian Miu.

Profesori pensionari care să accepte să predea în continuare la plata cu ora sunt de asemenea greu de găsit. „E greu de admis că la 20 de lei poți să mai vii pe normă întreagă”, completează inspectorul școlar.

Lista disciplinelor pentru care se înregistrează deja probleme, iar acestea se vor acutiza în următorii 10 ani, este completată de Fizică și Chimie.

„Va fi la nivelul județului Olt un an, 2032, zic eu, unde, brusc, zeci de oameni vor dispărea din sistem, la Științe. Și nu vin din urmă absolvenți, aici este problema”, a mai spus prof. Cristian Miu.

Ani de-a rândul salariile în sistemul de învățământ au fost neatractive, astfel că absolvenții de facultate au ales domenii de activitate mai bine remunerate. Astăzi, deși aceste posturi se anunță vacante la concursul național de titularizare, pretendenții pentru astfel de discipline lipsesc.

Pentru că la clasă trebuie să intre cineva, orele neocupate se distribuie profesorilor existenți, în regim de plată cu ora, apoi pensionarilor și, când nici așa nu se reușește, suplinitorilor care au alte specializări.

Soluțiile sunt greu de găsit, admite inspectorul școlar, pentru că sunt mulți factori implicați asupra cărora ar trebuie să se acționeze. Problema a trecut mult dincolo de nivelul salarial. Înseamnă inclusiv atitudinea elevului față de școală și față de profesor. „E greu, pentru că școala s-a transformat într-o zonă unde copilul vine să se destindă”, mai arată prof. Cristian Miu.

„Datele ne obligă să discutăm despre această problemă înainte ca ea să devină o criză”

Profesorul Adrian Voica, liderul Sindicatului din Învățământul Preuniversitar Muntenia, punctează la rândul său că după 36 de ani de reforme succesive întrebarea fundamentală nu mai este „Ce mai schimbăm în educație?”, ci „Ce rezultate au produs schimbările de până acum și cine va mai preda peste 5, 10 sau 15 ani?”.

„Datele Eurostat și ale Comisiei Europene ne obligă să discutăm despre această problemă înainte ca ea să devină o criză. Educația nu se reformează împotriva profesorilor. Educația se reformează împreună cu profesorii”, subliniază Voica. Orice nouă politică privind norma didactică, salarizarea, pensionarea, reorganizarea rețelei școlare și statutul personalului ar trebui să fie precedată de un studiu public de impact asupra necesarului de cadre didactice pentru următorii 10 ani, defalcat pe discipline, județe și mediu urban/rural, susține Voica.

„O reformă reală a educației nu începe prin reducerea drepturilor, creșterea normei sau descurajarea profesorilor. Începe prin atragerea și păstrarea profesorilor competenți, investiție, stabilitate legislativă și politici bazate pe rezultate măsurabile”, conchide Voica.