Schizofrenia tulbură România. Medici: „Nu-i mai arestaţi, ei trebuie internaţi!”

Schizofrenia poate fi ţinută sub control prin medicamente FOTO Adevărul

Tânărul bolnav de schizofrenie care a fost capurat de poliţiştii craioveni abia după ce a fost împuşcat a fost arestat de judecătorii doljeni sub acuzaţia de tentativă de omor. Medicii condamnă măsurile şi spun că fără tratament bărbatul va recidiva în penitenciar.

Răsturnare de situaţie în cazul lui Florin Ghiţulescu, craioveanul care a fost împuşcat de oamenii legii după ce a înjunghiat un bărbat în stradă şi pe alte patru persoane le-a atacat cu cuţitul în timpul unei crize de schizofrenie.

În ciuda faptului că este bolnav de la 17 ani, tânărul care acum are 30 de ani este acuzat de tentativă de omor şi a fost arestat. Specialiştii condamnă atitudinea magistraţilor din Craiova arătând că locul lui Florin este într-un spital de boli psihice şi nu în penitenciar unde poate recidiva oricând şi unde poate fi atacat oricând de colegii de celulă.

Psihologul Ilie Marinescu susţine că deşi justiţia trebuie să îşi facă datoria în cazul tânărului de 30 de ani, oamenii legii ar trebui să ţină cont de faptul că el este bolnav psihic şi că este absolut necesar să fie ţinut sub control, printr-o medicaţie adecvată, nu în penitenciar, ci într-un spital cu profil psihiatric. Specialistul a explicat că Ghiţulescu, odată ajuns în închisoare, riscă să fie atacat de ceilalţi colegi sănătoşi, care nu ar înţelege patologia de care suferă. Prin urmare, sunt şanse mari ca el să recidiveze.

„Schizofrenicii au discernământ în condiţiile în care îşi iau medicaţia, ei au un grad de inteligenţă ridicat. Dacă justiţia a hotărât să îi schimbe încadrarea juridică înseamnă că el va fi penalizat pentru faptele sale. Însă, este important să se ţină cont de boala sa. Schizofrenia este cancerul psihicului, nu este o simplă nevroză. Aceşti bolnavi în momentul crizelor efectiv nu gândesc”, a adăugat psihologul.

Acuzaţii grave aduse unui om fără discernământ

Florin Ghiţulescu este acuzat de procurorii din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj de comiterea infracţiunii de tentativă de omor. Bărbatul a fost reţinut miercuri pentru 24 de ore, după ce marţi seara a fost împuşcat de poliţiştii craioveni pentru că în timpul unei crize de schizofrenie şi-a lovit crunt tatăl, a înjunghiat un tânăr pe stradă şi a atacat cu cuţitul mai multe persoane care se aflau într-un parc.

Florin Ghiţulescu este fost arbitru de fotbal, iar în urmă cu 13 ani medicii l-au diagnosticat cu tulburare bipolară I. Bărbatul a fost internat la Spitalul de Psihiatrie din Craiova pe data de 25 august, însă a doua zi a sărit gardul şi a fugit. A fost găsit de oamenii legii şi a fost dus înapoi în spital. A doua zi a fugit din nou şi a mers direct acasă unde s-a certat cu tatăl său, l-a lovit după care a luat un cuţit şi a plecat pe străzi. L-a înjunghiat pe primul om care i-a ieşit în cale după care s-a oprit într-un parc unde a agresat un grup de patru tinere.

Împuşcat de poliţişti

Chemaţi prin 112, oamenii legii l-au găsit pe atacator în timp ce îşi ameninţa victimele. Pentru a-l captura, poliţiştii au tras mai multe focuri de armă în picioarele bărbatului. Ulterior acesta a fost dus la spital alături de victima sa pe care a înjunghiat-o. Ambii au fost internaţi în stare gravă.

Conducerea Spitalului de Psihiatrie din Craiova de unde tânărul a fugit susţine că aici pacienţii nu sunt păziţi ca la penitenciar. Florin Ghiţulescu a reuşit să fugă sărind gardul. „I se administrase tratament, a fost menţinut un ceas la izolare. A părut că e în regulă să stea pe afară, după care a sărit gardul şi a fugit. Spitalul de psihiatrie nu este puşcărie. Pacienţii pot să plece din spital când vor ei“, a declarat Ion Udriştoiu directorul Clinicii de Psihiatrie din Craiova.

Stigmatizată de angajatori, Cristina îşi câştigă traiul din pictură

Medicii spun că forma clasică a tulburării bipolare, boala de care suferă Florin Ghiţulescu se manifestă prin pendularea pacientului între doua stări de spirit principale: mania (fericirea sau furia) şi depresia (vina, tristeţe). O singura fază poate ţine de la câteva ore până la o săptămână, cu câteva zile de tranziţie între. Aceasta pendulare continuă duce la manifestări precum oboseala, letargie sau acţiuni iraţionale. Sunt însă şi bolnavi de schizofrenie care trataţi aşa cum trebuie reuşesc să ducă o viaţă normală, însă numai în preajma părinţilor şi sub atenta lor supraveghere.

De exemplu, Cristina (49 de ani) a fost diagnosticată cu schizofrenie pe vremea când avea doar 20 de ani. Totul a început în perioada comunismului, când avea impresia că este urmărită de securişti la fiecare colţ de stradă. Maşinile care treceau pe lângă ea îi provocau panică şi cu greu reuşea să adoarmă noaptea.

Diagnosticul pus de medici i-a îngrozit pe părinţii fetei – schizofrenie afectivă. Şi-au încurajat însă fiica şi, în ciuda bolii de care suferea, a reuşit să urmeze o Facultatea de Sociologie din cadrul Universităţii Bucureşti. A absolvit cu brio, fiind o persoană foarte ambiţioasă, dar nu şi-a găsit un serviciu nici în ziua de azi. Oamenii de pe stradă au şicanat-o constant, angajatorii au stigmatizat-o, astfel că singura sa alinare este arta. Mai plânge uneori, dar boala este ţinută sub control.

Pictează însă iar banii pe care îi câştigă din tablourile vândute îi dau impresia că este independentă deşi nu locuieşte singură, ci tot cu părinţii.

„Singura noastră problemă este că nu ştim ce se va întâmpla cu ea după ce noi nu vom mai fi. Statul nu este capabil să aibă grijă de pacienţii cu schizofrenie. De când am aflat că este bolnavă, i-am oferit tot: sprijin, dragoste, excursii în străinătate şi în ţară. A contat enorm pentru că o relaxează. Este îngrozită de faptul că nu are un soţ sau o familie. Boala a împiedicat-o să se realizeze pe plan personal. Am avut mult de suferit, din cauza oamenilor, din cauza societăţii în general”, povesteşte mama Cristinei.

Vecin cu un schizofrenic, tortură zilnică

Recăderile persoanelor cu schizofrenie îi duc pe culmea disperării nu doar pe rude, ci şi pe vecini. Ţipete la ordinea zilei, inundaţii, pietre aruncate în tavan în miez de noapte şi vizite săptămânale ale poliţiştilor.

„Să fii vecin cu un schizofrenic nu e uşor deloc”, îşi începe povestea un tânăr din Capitală. De doi ani este vecin cu o femeie de 45 de ani care a fost diagnosticată cu această patologie. Aflată în grija tatălui său, femeia refuză să îşi ia medicamentele. Nu de puţine ori s-a răzbunat pe un vecin care a încercat să o interneze şi a dat drumul la apa din baie, inundând tot până la parter. A spart toate becurile din casă şi are senzaţia că este urmărită. Uneori, crede că şi tutorele ei este un securist care vrea să-i facă rău.

 „Când ştie că urmează să vină ambulanţa şi poliţia să o ia, se închide în casă, blochează uşa cu un dulap şi ameninţă că se aruncă în gol. Cu toate astea, atunci când ia tratamentul este o persoană complet normală, vorbeşte frumos, nu înjură şi nu ai spune că suferă de schizofrenie”, explică tânărul.

Uneori, repetă o poezie. „Nu am desluşit ce spune, dar sunt mereu aceleaşi versuri”, a mai spus tânărul, adăugând că tatălui femeii îi vine greu să renunţe la tutelă, dată fiind pensia pe care o încasează de la stat. „Am încercat să îl convingem, dar nu vrea. Sunt nişte bani la mijloc”, a conchis bărbatul.  

Pe aceeaşi temă:

Nebuni în libertate. Motivele pentru care pacienţii cu boli psihice fug din spital

Poliţiştii craioveni au folosit armamentul din dotare pentru a prinde un bolnav de schizofrenie foarte violent. Specialiştii sunt contrariaţi de varianta găsită de oamenii legii şi spun că lipsa de personal şi tratamentul învechit sunt principalele motive pentru care sistemul de psihiatrie funcţionează la avarie.