Sarmale fără pocnitori

sângele porcului neintegrat în UE. Ci de cel scurs din ştirile cu violenţă extremă. Ca unul care şi-a petrecut Sărbătorile printre ştiri, mi-au rămas pe retină imagini sângeroase despre

sângele porcului neintegrat în UE. Ci de cel scurs din ştirile cu violenţă extremă. Ca unul care şi-a petrecut Sărbătorile printre ştiri, mi-au rămas pe retină imagini sângeroase despre Crăciunurile recente. Fie că era vorba de nişte Ghiţă alcoolizaţi şi înjunghiaţi după pomana porcului din motive numai de ei ştiute sau de obişnuitele tragedii de pe şoselele haosului. Başca ultimii doi-trei ani, care ne-au scos peri albi cu teroriştii petardelor. Mai aveam un pic şi aduceam Irakul printre blocuri, dacă nu se hotăra poliţia, în al 12-lea ceas, să-i sperie cu puşcăria pe împătimiţii de focoase, pocnitori, paraşute-rachete şi alţi asemenea explozibili cu titulatură de bordel ambulant.
Nu mai punem la socoteală clasicele apeluri în avalanşă la Salvare, furtişagurile din apartamentele celor plecaţi prin ţară, în pelerinajul şoriciului, sau caftelile junilor cu muşchi umflaţi de hormonii banului făcut uşor.
Şi brusc, acum, când inventarul negru părea să intre în meniul tradiţional de Sărbători, trăim, iată, liniştea promisă de spiritul Crăciunului. În sfârşit, sarmale fără pocnitori! Ce să fie, ce să fie?! Avem cel puţin două motive să credem că legea aduce pacea. Două măsuri cu putere juridică ne-au făcut Sărbătorile mai liniştite. Cea care îi arde cu condamnarea la închisoare pe fanii petardelor şi cea care pune în sfârşit pe roţi noul Cod rutier. Ambele par să fi schimbat comportamentul semenilor. Nu crucial, dar semnificativ. Teama că vor ajunge după gratii i-a pus la respect pe amatorii de fitile explozive. Şoferii obişnuiţi să fenteze normele rutiere s-au potolit şi ei de frica punctelor&amenzilor feroce. Sunt doar două exemple care confirmă că legea este cea mai bună armă pentru a sădi civilizaţie într-o lume care a exersat îndelung politica bunului plac. Cu vorbă bună nu ţine nici în Elveţia, darămite la noi, unde excepţia de la regulă a devenit regulă. Ce simplu, aşadar, şi totuşi cât de complicat! Ne-au trebuit ani de durere, accidente, victime, ochi scoşi ca să înţelegem că doar frica de sancţiuni drastice curmează iresponsabilitatea. Însă mai bine mai târziu decât la Sfântu' Aşteaptă. Iar aici, mult-huliţii noştri politicieni merită cadou o bilă albă. Astfel de măsuri din categoria "taie-n carne vie: unde-i lege, nu-i tocmeală" sunt până la urmă şi meritul lor. Dea Domnul să multiplicăm acest exemplu reuşit şi în cazul altor aberaţii care ne fac traiul amar. Doar aşa vom putea savura în linişte micile bucurii ale vieţii.