Sandel, un student orfan, risca sa orbeasca

Cei 50.000 lei pe zi pe care-i primeste ca alocatie de la Directia de Protectia Copilului ii ajung lui Sandel sa manance o data pe zi la cantina din campusul studentesc "Agronomie". O ciorba de

Cei 50.000 lei pe zi pe care-i primeste ca alocatie de la Directia de Protectia Copilului ii ajung lui Sandel sa manance o data pe zi la cantina din campusul studentesc "Agronomie". O ciorba de zarzavat (cea mai ieftina), o chifla si o portie de pilaf cu doua parjoale reprezinta meniul pentru masa de pranz, singura pe care si-o poate permite tanarul, care nu-si mai aminteste de cand a mancat pe saturate. Norocul ii mai surade in cate o zi, cand mai capata cate un polonic de zeama calda in plus de la bucatarese, ca sa-i tina de foame pana a doua zi. Sandel Manaila are acum 22 ani si amintiri sumbre despre o copilarie tragica. Ramas fara tata la varsta de 4 ani, copilul a fost internat in Centrul de Plasament din Odobesti, iar ceilalti doi frati ai lui au avut aceeasi soarta. Intr-o clipa de neatentie din partea supraveghetorilor din Centru, Sandel s-a jucat cu un coleg de camera care i-a bagat o bucata de metal in ochiul stang. Baiatul a ramas handicapat si de atunci necazurile nu s-au mai oprit. Din cauza ca nu mai vedea deloc cu ochiul stang, copilul s-a descurcat cu greu la scoala. Plin de ambitie, Sandel a reusit, insa, sa termine cu bine gimnaziul, apoi Liceul Agricol din Odobesti, unde si-a luat si diploma de bacalaureat. Acum este student in anul IV la Facultatea de Management, Inginerie Economica in Agricultura si Dezvoltare Rurala din cadrul Universitatii de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara din Bucuresti si invata foarte bine, dar se descurca din ce in ce mai greu. A primit o mana de ajutor din partea rectorului, care i-a oferit cazare gratuita intr-un camin studentesc. In rest, el trebuie sa se descurce din cei 50.000 lei pe zi primiti de la DPC. Nu a stat cu mainile in san: a lucrat si noaptea pe la cate o firma, dar in timpul zilei este nelipsit de la cursuri. Din micile economii si-a platit un curs de analist programator, pe care l-a terminat cu succes. Despre dorintele firesti ale unui tanar la varsta lui nici nu se poate pune problema. Nici nu-si aminteste de cand n-a mai imbracat o haina noua sau de cand n-a pus in picioare o pereche de pantofi noi. Il mai ajuta colegii carora le prisoseste pachetul primit de acasa, sau cei carora le-au ramas mici hainele. Cand ne-am intalnit cu el, Sandel purta o camasa alba imaculata, dar cu gulerul si mansetele roase de atata spalat. Oful cel mai mare al tanarului este, insa, faptul ca nu poate vedea normal cu amandoi ochii. "Ma ingrozeste faptul ca, daca nu-mi fac urgent un transplant de cornee la ochiul stang, boala poate avansa si voi ramane orb. Asa mi-au spus toti medicii care m-au consultat". Si-a cautat leacul pe la multe spitale, dar toata lumea a ridicat din umeri: un transplant de cornee costa 1.500 dolari, iar organul trebuie importat din strainatate, caci la noi inca nu a fost reglementata situatia donarii de organe. Diagnosticat la iesirea din Spitalul Militar cu "cataracta traumatica - deucom cornean post-traumatism", tanarul nu-si poate recapata vederea decat prin transplant. Poate ca se va gasi cineva cu suflet mare care sa-l ajute pe Sandel sa-si implineasca visul: acela de a se face fermier dupa terminarea facultatii.