Analiză România anului 2026, cu practici de Evul Mediu: fete de 11-14 ani încă sunt împinse de părinți spre căsătorie

Deși Codul civil român stabilește vârsta de 18 ani ca fiind minimă pentru încheierea căsătoriei, există o excepție care permite, cu autorizarea instanței, căsătoria de la 16 ani. În realitate, însă, un număr semnificativ de minori, în special fete, trăiesc în uniuni informale asemănătoare căsătoriei, fie cu adulți, fie cu alți minori. 

Fenomenul căsătoriilor forțate este însoțit de date alarmante în România Foto: Salvați Copiii România

Toleranța socială și instituțională contribuie la perpetuarea acestor aranjamente, care sunt prezentate ca fiind conforme cu tradițiile sau ca soluții pentru dificultăți economice. Această acceptare pasivă ascunde însă o realitate mult mai dureroasă.

Experta în politici sociale Roxana Oprea atrage atenția asupra consecințelor directe ale presiunii exercitate asupra copiilor, care sunt obligați să își asume responsabilități de adulți înainte de a fi pregătiți. 

„Copiii sunt forțați să trăiască împreună și să aibă copii înainte de a fi pregătiți pentru astfel de responsabilități. În cazul fetelor, acest lucru înseamnă să renunțe la școală, să ducă o sarcină și să nască, fiind obligate să intre prea devreme în roluri și responsabilități de adult, cu prețul sacrificării propriei copilării. În același timp, sunt nevoite să renunțe la visurile și aspirațiile lor, iar șansele de a-și construi o viață autonomă și independentă, inclusiv prin educație și acces la piața muncii, sunt extrem de limitate”, a explicat pentru „Adevarul” Roxana Oprea.

Aceste uniuni nu reprezintă doar simple încălcări ale normelor legale, ci implică o paletă largă de abuzuri care se desfășoară pe perioade îndelungate. Printre acestea se numără violurile, agresiunile sexuale, privarea de libertate, lovirile, sarcinile sau avorturile forțate, precum și împiedicarea accesului la educație. De asemenea, copiii sunt supuși exploatării prin muncă domestică și li se impun roluri sociale și familiale care depășesc capacitatea lor de înțelegere.

Experta subliniază că fenomenul nu se rezumă la un singur tip de abuz, ci implică o gamă largă de violențe care acționează în mod continuu. 

„Căsătoria forțată este un fenomen mult mai nuanțat și mai complex decât pare la prima vedere. Este o formă de violență sexuală, dar și de alte tipuri de violență, care se manifesta în mod continuu și care blochează accesul copiilor la oportunități egale. Vorbim despre adultificarea copiilor, forțarea lor în relații neconsimțite, scoaterea din școală, lipsa oportunităților pe piața muncii, exploatare sexuală , exploatare in munca domestică și, în unele cazuri, chiar trafic de persoane”, a mai transmis Roxana Oprea.

Societatea privește pasiv cum e încălcată legislația națională

Aceste practici contribuie la menținerea sărăciei și la adâncirea inegalităților de gen și sociale. La nivel european, Directiva 1385 a Comisiei Europene impune statelor membre, inclusiv României, să adopte până în 2027 o legislație specifică care să incrimineze căsătoriile forțate și cele timpurii. Un principiu fundamental în acest domeniu este acela că un copil nu poate da un consimțământ valabil pentru o căsătorie.

Roxana Oprea evidențiază legătura dintre aceste practici și menținerea inegalităților, precum și obligațiile europene în materie. 

„Toate acestea contribuie la perpetuarea cercului sărăciei și la menținerea inegalităților de gen și a celor sociale. Este important să pornim de la un principiu esențial: un copil nu poate consimți în mod liber și informat la o căsătorie”, a mai precizat Roxana Oprea.

Expertă în egalitate de șanse subliniază că intervenția nu ar trebui să aibă loc doar în momentul în care se produc infracțiuni grave, ci mult mai devreme, la primele semne de constrângere. 

„Pentru noi este foarte important ca intervenția să nu înceapă abia atunci când s-a ajuns la răpire, trafic de persoane sau viol. Trebuie să putem interveni mult mai devreme, atunci când apar primele semne că un copil este forțat într-o astfel de situație. Trebuie să învățăm să prevenim. Există numeroase exemple în Raportul Inspecției Judiciare privind cazurile de violență sexuală cu victime minore, publicat în 2021, în care, în motivarea unor magistrați, este invocat argumentul cultural sau etnic în cazuri de violență sexuală cu victime fete minore”, a mai explicat Roxana Oprea.

Confuzia dintre tradiție și abuz

Roxana Oprea a dezvăluit că, în activitatea pe care o desfășoară cu organizația E-Romnja, se constată frecvent că violența împotriva femeilor și fetelor rome este catalogată de autorități drept „ceva cultural”, ceea ce duce, în anumite situații, la justificarea lipsei de intervenție. 

„Această perspectivă ajunge, în unele cazuri, să justifice lipsa intervenției. Este foarte important să nu confundăm cultura sau tradițiile unei comunități cu violența, abuzurile și încălcarea drepturilor fundamentale ale unei persoane. Nicio practică culturală nu poate justifica violența sau lipsa de protecție a unei victime”, Roxana Oprea.

Retragerea unei fete de la școală este adesea primul indiciu al unei posibile căsătorii forțate, iar școala are datoria de a observa aceste semne și de a acționa. Din acest motiv, rata abandonului școlar poate fi unul dintre indicatorii care să ne atragă atenția cu privire la fenomenul căsătoriilor forțate, a explicat Roxana Oprea.

„În primul rând, nu avem o centralizare oficială din partea Ministerului Educației privind abandonul școlar în rândul fetelor rome. În schimb, există date la nivel global care arată foarte clar că fetele sunt printre cele mai expuse riscului de abandon școlar, de sarcini la vârste fragede și de toate consecințele care vin la pachet cu acestea. Legătura dintre abandonul școlar și căsătoriile forțate este una directă și imediată: de multe ori, primul semn este retragerea fetei de la școală. Există numeroase indicii care pot arăta că urmează să se întâmple ceva și tocmai de aceea este important ca școala să fie atentă și să intervină din timp”, a transmis Roxana Oprea.

Experta în egalitate de șanse a precizat că nu putem trece cu privirea asupra faptului că fenomenul denotă, printre altele, rasism instituțional, deoarece abandonul școlar în cazul unei fete rome este adesea privit cu pasivitate, fără a se încerca identificarea riscurilor și prevenirea unui abuz sau a unei căsătorii forțate.

„Cu cât avem politici și măsuri mai clare, cu atât cresc șansele de prevenire și de menținere a fetelor în sistemul educațional. Asta înseamnă că școala și profesorii trebuie să se implice activ, nu doar să constate că o fată nu mai vine la școală și să închidă ochii. Practic, este un cerc vicios, iar un lucru foarte important este să nu mai privim aceste situații printr-o lentilă culturală. Există și o componentă de rasism instituțional: dacă o fată romă nu mai vine la școală din „n” motive, de multe ori profesorii rămân pasivi, în loc să se întrebe ce se întâmplă, să identifice riscurile și să intervină pentru a preveni o situație de abuz sau de căsătorie forțată”, a mai punctat Roxana Oprea.

Amploarea unui fenomen greu de măsurat

Deși fenomenul nu este nou, presiunea exercitată de organizațiile neguvernamentale și inițiativele legislative recente au adus în prim-plan o realitate dureroasă: în România secolului XXI, fete de 12, 13 sau 14 ani devin soții și mame, fiind private de copilărie și de dreptul de a-și alege propriul destin.

Una dintre principalele dificultăți în combaterea căsătoriilor forțate este lipsa unor date centralizate. Instituțiile statului nu colectează oficial informații cu privire la acest fenomen, ceea ce face ca problema să nu fie suficient de vizibilă pe agenda publică. În ciuda acestui vid de date, există indicatori care sugerează amploarea problemei. 

Conform recensământului din 2021, peste 500 de minore cu vârste între 11 și 14 ani se aflau într-o așa-zisă „uniune consensuală”, stabilind cu partenerii lor relații tipice unor soți. Pentru grupa de vârstă 15-19 ani, numărul celor care trăiau în astfel de uniuni era de peste 18.500, iar aproape 10.000 de fete între 16 și 19 ani erau deja căsătorite. Județele cu cele mai multe astfel de cazuri sunt Mureș, Dolj și Călărași.

Datele demografice referitoare la natalitatea timpurie sunt la fel de alarmante. România rămâne țara din Uniunea Europeană cu cel mai mare număr de mame minore. Aproape 45% dintre mamele sub 15 ani din UE provin din România, iar rata natalității la fetele de 10-14 ani este de 8,5 ori mai mare decât media europeană. În anul 2023, 27 de adolescente au devenit mame la vârsta de 12 ani. Mai mult, 80% dintre fetele gravide care au sub 18 ani nu merg la școală, iar 75% abandonează studiile în timpul gimnaziului. Potrivit datelor Institutului Național de Statistică, în 2021 România avea peste 8.000 de mame minore, dintre care aproape 3.500 aveau 17 ani, 2.400 aveau 16 ani, 1.400 aveau 15 ani și 745 aveau între 10 și 14 ani.

Incriminarea căsătoriilor forțate, dezbătută în Parlament

Presiunea publică și datele îngrijorătoare au determinat o mișcare legislativă fără precedent. În octombrie 2025, un proiect de lege inițiat de fostul ministru al Muncii, Florin Manole (PSD), ministra interimară a Mediului, Diana Buzoianu (USR), și de deputata Corina Ene (PSD) a fost depus în Parlament, propunând modificarea Codului Penal pentru a incrimina căsătoria forțată. 

Proiectul definește clar infracțiunea de căsătorie sau conviețuire forțată și prevede pedepse cu închisoarea de la 3 la 7 ani pentru cei care constrâng o persoană, prin violență, inducere în eroare sau abuz de autoritate, să se căsătorească sau să întrețină o relație asemănătoare căsătoriei. În cazul în care victima este minoră, pedeapsa se majorează cu o treime. 

Inițiativa este susținută de o largă coaliție de organizații neguvernamentale, printre care E-Romnja, Centrul FILIA și Asociația Moașelor din România. Conform procedurii parlamentare, acest proiect urmează să fie comasat cu un altul similar, inițiat de Ministerul Justiției, iar adoptarea sa este așteptată cel târziu în anul 2027, ca urmare a transpunerii unei directive europene în legislația națională.

Inițiativa legislativă a stârnit reacții puternice, în special în rândul unor lideri de opinie ai comunității rome, care au organizat proteste la Târgu Jiu. Aceștia au acuzat statul că intervine în tradițiile lor vechi de sute de ani, cerând Guvernului să nu se amestece în viața comunității. Unii participanți la protest au declarat că s-au căsătorit la vârste fragede și au familii fericite, considerând că legea este nedreaptă. Pe de altă parte, activiști și lideri ai comunității rome, precum Ciprian Necula, susțin proiectul, arătând că practica este una abuzivă și că statul are obligația de a opri aceste practici care subminează demnitatea umană.

Dincolo de efortul legislativ, rămân provocări majore. Specialiștii atrag atenția asupra rasismului instituțional care face ca fenomenul să fie adesea ignorat sau justificat sub pretextul „tradiției”. De asemenea, o altă problemă care trebuie rezolvată este lipsa unor date centralizate și a unui mecanism eficient de intervenție. În acest context, adoptarea unei legi care să incrimineze clar căsătoria forțată este un primul pas important, însă aplicarea sa consecventă rămâne obiectivul esențial pe termen lung.

Eveniment artistic în fața Ministerului Justiției 

Asociația Romnja și Colectiva mulțumescpentruflori azi, 6 septembrie 2026, de la ora 14:30, un spectacol în fața Ministerului Justiției. Acțiunea artistică are ca scop evidențierea dificultăților întâmpinate de victimele căsătoriilor forțate în interacțiunea cu sistemul birocratic și judiciar din România. 

Deși legislația civilă română fixează vârsta de 18 ani ca prag minim pentru căsătorie, există o clauză excepțională care permite instanței să autorizeze uniunea începând cu 16 ani. În fapt, însă, un număr considerabil de minori, în special de sex feminin, trăiesc în concubinaje neoficiale, care mimează căsătoria, alături de persoane majore sau de alți minori. Aceste situații sunt frecvent acceptate de către instituții și de către comunitate, fiind puse pe seama unor considerente culturale sau economice. 

Organizatoarele subliniază că victimele sunt captiv într-o rețea birocratică ineficientă, care nu le oferă sprijin real. 

„Pe 7 septembrie, clopoțelul sună din nou. Pentru sute de mii de copii, acesta este semnalul unui nou început, al planurilor și al revederii cu colegii. Pentru fetele prinse în păienjenișul nevăzut al căsătoriilor forțate, această zi marchează însă o absență definitivă: a copilăriei, a școlii și a dreptului de a-și alege propriul drum. Acestea ajung  să fie reduse la simple statistici ale abandonului școlar, în timp ce destinele lor sunt smulse forțat de pe băncile școlii și împinse în spatele ușilor închise ale unor căsătorii impuse. 

Evenimentul artistic/cultural, organizat de E-Romnja și Colectiva mulțumescpentruflori, în data de 6 septembrie 2026, ora 14.30 (în fața Ministerului Justiției) aduce în prim-plan pânza de păianjen birocratică și ineficientă care se țese în jurul victimelor căsătoriilor forțate, în loc să le protejeze. De cele mai multe ori, victimele se lovesc de rasism instituțional, sexism, descurajare, opacitate. Statul devine complicele opresorilor/abuzatorilor, iar prin inacțiunea sa perpetuează inegalitățile și adâncește și mai mult vulnerabilitățile victimelor”, se arată în comunicatul de presă emis de organizatori.