Roma Moldovei, Venețiile Făgărașului, Bucureștii Apusenilor. Sate cu nume rezonante și istorii controversate
0Mai multe localități din România ar putea fi confundate cu mari orașe ale lumii. Românii au propria Romă, așezată pe colinele din jurul Botoșaniului, dar și două Veneții și un București ascuns în Apuseni. Așezările cu nume rezonante au povești ieșite din comun.
Peste 3.500 de oameni locuiesc în comuna Roma, din Botoșani, așezată și ea pe șapte coline, la fel ca faimoasa capitală a Italiei, căreia îi poartă numele.
Satul Roma se află în vecinătatea municipiului Botoșani și a fost înființat după Primul Război Mondial, când familiile mai multor veterani de război au fost împroprietărite aici cu terenuri agricole și locuri de casă. În deceniile următoare, Roma din România a rămas un sat patriarhal, locuit de familii care se ocupau cu creșterea animalelor și agricultura. Pe dealurile sale arheologii au descoperit rămășițe ale culturii Cucuteni și morminte din perioada dacică.
Omul care a sfidat comunismul, ascuns sub cuptorul din Roma
La mijlocul secolului XX, Roma era lăudată în presa vremii pentru înființarea uneia din primele Gospodării Agricole Colective (GAC), numită „Ilie Pintilie”, după numele muncitorului feroviar mort în închisoarea Doftana, devenit un personaj - simbol pentru regimul comunist.
Numeroși localnici s-au opus, însă, colectivizării, dar revoltele lor au fost „răsplătite” de autoritățile comuniste cu confiscarea averii și ani de temniță. Au fost numiți „chiaburi”, iar demascarea lor, ca vinovați pentru dezastrul colectivizării, devenise o activitate prioritară în comuna botoșăneană. Pentru a preveni revoltele și a ține sub control populația comunei, Roma fusese înconjurată cu un gard de sârmă ghimpată, își aminteau localnicii.
Ilie Alexoaie, unul dintre cei vizați de anchetele autorităților comuniste a reușit să se ascundă, timp 22 de ani, inițial într-o groapă săpată în șură, apoi într-o încăpere săpată sub soba casei. Avea 19 ani în 1949, când tatăl său a fost arestat și trimis în închisoare Gherla.
„Când a trebuit să se facă colhozul, nu am vrut să mă trec. Ne-am opus. Socoteam că cine ar putea să ne ia un drept al nostru? Tânăr cum eram, nu mi-am dat seama că regimul politic de atunci avea drept de viață și de moarte asupra noastră, a țăranilor. Ne-au hărțuit, pe unii i-au arestat. L-au luat și pe tata. Eu apucasem să fug și am scăpat. Mă vârâsem într-o gireadă de paie. Acolo am stat un an de zile, apoi șapte ani într-o groapă în șură. Mama îmi dădea noaptea să mănânc. I-am jurat că n-am să ies până la moartea ei. Ea mi-a cerut. Și, văzând mama că de comuniști nu mai scăpăm, că nu mai pleacă, a săpat, săraca, o groapă în casă, sub sobă, și acolo am stat restul până la douăzeci și doi de ani. Douăzeci și doi de ani nu am văzut lumina zilei”, povestea acesta la începutul anilor ‘90.
În 1971, după decesul mamei sale, Ilie a ieșit din ascunzătoarea lui pentru a-și conduce mama pe ultimul drum.
Venețiile Făgărașului
Republica Veneția a fost una dintre cele mai mari puteri navale ale lumii medievale, iar în prezent este unul dintre cele mai faimoase și vizitate orașe ale Italiei. Românii au și ei două Veneții (Veneția de Sus și Veneția de Jos, din comuna Părău), situate în vecinătatea orașului Făgăraș din județul Brașov.
Venețiile Făgărașului au o istorie mitică, arăta omul de știință Nicolae Densușianu în lucrarea sa controversată „Dacia Preistorică”, de la începutul secolului XX. Acesta scria despre trei popoare străvechi care ar fi locuit la poalele legendarei „Columne Boreale”, care, în opinia lui, nu putea fi înălțată decât undeva în Carpați. Acestea erau celții, istrii și eneții, iar cel din urmă, afirma Densușianu, ar fi lăsat „amintiri neșterse în topografia română”. Omul de știință enumera câteva localități cu nume rămase de la poporul legendar, iar printre ele se numărau și cele două sate din Țara Făgărașului. Tot Densușianu îi lega pe eneții din spațiul carpatic și al Dunării de cei plecați din Troia și de cei ai Veneției de la Marea Adriatică.
Teoriile savantului Nicolae Densușianu au fost privite cu suspiciune, iar istoria propusă de acesta cu privire la Venețiile din Făgăraș nu a fost populară. Mai plauzibilă pare ipoteza prezentată de lingvistul Alexandru Graur, că numele satelor românești provine de la „vinețeală”, un praf albastru care se adaugă în var la zugrăvitul caselor și care dă pereților culoarea vânătă.
Localitatea Veneția de Jos a devenit cunoscută la începutul secolului XX nu doar pentru numele său, ci și ca stațiune, prin băile sale sărate și nămolul ferugnios folosit la tratamente. Băile de la Veneția Făgărașului au funcționat până în anii ’50.
În prezent, cele două sate aparțin comunei Părău și au împreună circa 1.200 de locuitori.
Ce ascund Bucureștii din Apuseni
În trecut, comuna Bucureșci, aflată în Munții Metaliferi (Apuseni), se numea București, însă graiul local a transformat și prin scris sufixul „ești” în „eșci”.
Oamenii din satul Bucureșci din Hunedoara s-au ocupat din cele mai vechi timpuri cu creșterea animalelor, iar în ultimele două secole mulți dintre ei au lucrat în numeroasele mine metalice care împânzesc Munții Metaliferi.
„Bucureștii din Ardeal” au rămas, spre deosebire de Capitala României, o zonă izolată de munte, aflată la 15 – 20 de kilometri de municipiul Brad, unde satele comunei mai numără în total vreo 1.200 de locuitori.
Așezările pitorești ale comunei Bucureșci ascund însă o bogăție uriașă în resurse naturale. La mijlocul anilor 2000, în versantul de la intrarea în satul Rovina, forajele au scos la iveală, în premieră, un „munte” de cupru, al cărui miez se află la câteva sute de metri de satul cu o sută de locuitori de pe valea pârâului Rovina.
Proiectul minier Rovina început aici vizează o producție de peste 42 de tone de aur și peste 200.000 de tone de cupru în primii 17 ani de la începerea exploatării, pentru două dintre zăcămintele sale, Rovina și Colnic, care urmează să fie exploatate în carieră, la suprafață. Între timp, cel de-al treilea zăcământ, aflat la Cireșata, va fi evaluat în timpul exploatării carierelor Rovina și Colnic și ar putea fi exploatat ulterior, în subteran. Resursele celor trei zăcăminte sunt estimate la circa 217 tone de aur și 635.000 de tone de cupru, potrivit companiei Euro Sun, care dezvoltă proiectul, aflat în fază incipientă, dar contestat de organizațiile de mediu.
În apropiere, un alt sat al comunei Bucureșci păstrează o istorie tulburătoare. Satul Curechiu a fost locul unde, în toamna anului 1784, a izbucnit răscoala iobagilor conduși de Horea, Cloșca și Crișan, una dintre cele mai faimoase revolte din Transilvania secolelor trecute, considerată un eveniment crucial în istoria românilor. Revoltele sângeroase ale iobagilor au fost iscate de situația dezastruoasă în care se aflau aceștia, oprimați atât de nobilii maghiari care stăpâneau moșiile, cât și de statul austriac.
Reprimarea răscoalei a fost la fel de cumplită. Sute de participanți la revolte au fost uciși de soldați, iar preoții acuzați că i-au sprijinit pe aceștia au fost trași în țeapă, trimiși la spânzurătoare sau uciși prin tortură. Cea mai cruntă soartă au avut-o capii răscoalei, Horea și Cloșca.
Bucureșcii Ardealului sunt departe de a cunoaște popularitatea Capitalei României, iar satele sale și-au împuținat populația, ocupată în trecut cu mineritul și muncile forestiere.
Se încarcă comentariile...
