Rasboiul

Sintem in razboiu. De azi inainte avem o singura grije: A invinge cu orice pret, caci a invinge este a ne indeplini idealul national. Am luptat pentru a intra in actiune. Intiia parte este cistigata.

Sintem in razboiu. De azi inainte avem o singura grije: A invinge cu orice pret, caci a invinge este a ne indeplini idealul national. Am luptat pentru a intra in actiune. Intiia parte este cistigata. Cea mai usoara. Vine acum partea a doua, cea mai grea, a fi victoriosi. Rominia si Rominizmul sint de acum lozinca noastra. A trecut ca un vis urit ceea ce a fost: doi ani de neutralitate. De acum vine epoca frumoasa, epoca de actiune, in care Rominul ne va arata ce poate. Si nu ne indoim de rezultatul final, ori cit de greu ar fi, ori cite jertfe am face.
A ne indoi ar fi o crima. Noi sintem asa pusi, ca, sau trebue sa murim cu un gest eroic in Carpati, sau trebue sa invingem. Jucam pe o singura carte si jucam totul: existenta ca popor si ca neam. Orice jertfa nu este prea mare, caci si telul nostru este mare si il asteptam de sute de ani. La dansul mortei ne vine rindul si am facut sa se astepte mult prea mult, rindul nostru. Cu atit mai mult trebue sa ne aratam vrednici si viteji, cu cit poate noi putem sa fim picatura care sa faca sa se verse paharul plin de singe al razboiului care insingereaza lumea.
De azi inainte patimile, urile si luptele interne au incetat. Nu mai sintem decit o Rominie care lupta sa fie Rominia Mare si in care persoanele au disparut pentru a face loc sfortarei comune, sfortare care mina la lupta pe taranul de la sate si pe orasean, pe simplu muncitor si pe intelectual, ca impreuna, cot la cot, sa moara, pentru tara. Sa plecam la lupta, dar cu sufletul linistit. Sa ne implinim datoria, fara cricneala si fara parere de rau. Mormintele celor ce se vor jertfi pentru Patrie, vor fi morminte de eroi si numele lor vor ramine de-a pururi ca fauritorii Rominiei Mari, ca infaptuitori ai visului fiecarui Romin.
Ascultati! Trimbita suna! Inainte copii si gloria si victoria sa fie cu voi, inainte la Carpati si la Dunare!
Const. Mille

16 august 1916
Razboiul nostru
Primul Comunicat oficial
15 august 1916
Mobilizarea Generala a armatei a inceput in noaptea de 14/15 august si-si urmeaza cursul.
Declaratia de razboiu contra Austro-Ungariei a fost remisa in seara de 15 August, la ora 9, la Viena.
In noaptea de 14/15 August trupele noastre au atacat frontiera Austro-Ungara.v Trupele aliate imperiale ruse au inceput a trece in Dobrogea fiind primit cu entuziasm de populatie. Unitati din flota rusa au sosit la Constanta unde concura la apararea Coastei Marii Negre. Vase de razboiu si baterii austro-ungare au tras focuri asupra oraselor Virciorova Turnu-Severin si Giurgiu.
Marele Cartier general
Schimbare in guvern
D. Vintila Bratianu a fost numit ministru de razboiu.
D. Ionel Bratianu, a ramas prezident de consiliu, fara portofoliu.

17 august 1916
Ultime stiri
In noaptea de 15 spre 16, un zepelin si un avion strain au aruncat mai multe bombe asupra Capitalei fara a priciuni nici o paguba.
Artileria noastra le-a alungat.
D. general de divizie V. Zottu, seful marelui stat-major al armatei a fost numit sef al statului-major general al armatei de operatiuni.
D. general de brigada Iliescu Dumitru a fost numit sub-sef al statului major general al armatei de operatiuni.
D. general de brigada Iancovescu Constantin, actual sef de stat major al intendentei armatei, a fost numit secretar general al ministerului de razboiu.

In fata faptelor
In fata faptelor indeplinite, si cu vederile inaltate spre cele ce se vor mai indeplini, trecutul pregatitor paleste, se sterge, dispare. Au fost chinurile si durerile facerei, atit de mari si ingrozitoare pina cind trec, cari, apoi dupa ce au trecut, se uita. Tot ce am scris in aceste coloane despre rege, despre d. Ion Bratianu, despre colaboratorii lor, le-am scris cu dureri simtite. Asa mi-a dictat constiinta, asa mi-am vazut datoria sa scriu: trebuia s'ajungem aci, unde am ajuns. Fiecare, din locul sau, din puterile sale, - o vad bine azi - lucra tinzind spre acelasi tel. Diversitatea punctelor de vedere nu exclude concordanta ochirei aceleasi tinte. Tintasii unei atit de sfinte cauze, ca intregirea neamului, nu pot fi insufletiti de simtiri josnice unii contra altora. Din parte-mi o afirm in toata curatenia sufleteasca. Ca ziarist, de cate ori am luat condeiul, mi-am slujit tara cu aceiasi dezinteresare, cu acelas avint si curaj, cu care doi din fiii mei pleaca azi acolo unde toti tinerii nostri merg. Dovada sta in chiar plecarea lor, de care eram perfect constient atunci cind impingeam s'ajungem la ziua d'acum, cind si eu simt... ceea ce toti bietii parinti simt. Dar n'avem a ne opri in fata sacrificiilor ce se cer fiecaruia din noi in mersul spre idealul comun. Unul mai mult, altul mai putin, toti pe nemerite, ne vom da tot avutul si tot sufletul nostru pentru triumful cel mare. Iar triumfatorii sa nu uite ca, la monumentul ce li se va ridica, toti vom fi contribuit aducind cite o piatra facuta din munca, din jertfe si... din lacrami. Si acum, bucuros, salut pe viitorul rege al tutulor rominilor care a facut si el un mare sacrificiu.
Salut si pe fericitii cari vor lega numele lor cu cel mai mare eveniment din istoria neamului.
Am increderea ca triumful cauzei romine va fi repede, stralucit si, cu atit mai putin singeros, cu cit va fi fost mai repede asigurat.
Cu Dumnezeu inainte!
C.G. COSTA-FORU

17 august 1916
Cumintenia publicului
Este foarte interesanta si foarte imbucuratoare cumintenia publicului nostru.
In primul loc constatam cu placere ca in orasul acesta in care sint atitia straini si mai cu seama zeci de mii de supusi ai tarilor dusmane, nu s'a comis nici un exces impotriva lor. Putine tari beligerante se pot lauda cu aceasta.A In al doilea rind este demna de toata lauda disciplina perfecta cu care s'au primit si se urmeaza toate masurile de ordine luate de autoritati. Razboiul nu este nici petrecere, nici jucarie. Este o trista si singeroasa necesitate, pentru satisfacerea careea nu este nevoie, numai de avintul vitejesc al ostasilor, dar si de sacrificiul chibzuit si linistit al lumii civile. Evident, jertfele ce se cer celor ramasi in tara sint ridicole fata de ale luptatorilor de pe front. Cu toate astea, si aceste jertfe mici sint grele. De aceea un militar francez a spus vorba raspindita in toata lumea si ramasa istorica: pourvu que les civils tiennent! - numai de ar rezista civilii! Ei bine, sintem incintati de civilii nostri, dupa cum am fost siguri, de mai inainte, de militarii nostri! Nici o soapta de nemultumire, nici un gind de petrecere sau de lenevire. Toti intr'un gind si intr'o simtire, devotati cauzei supreme a viitorului ce se plamadeste acum. Nu teama, nu ingrijorare, ci liniste solemna avint stapinit si munca fara preget, exprimate toate intr'un singur cuvint: cumintenie! - X.

17 august 1916
Interview-ul "Adeverului" cu ministrul Rusiei la Bucuresti
M'am dus eri dupa amiaza la legatiunea rusa, spre a saluta pe ministrul imperiului aliat, d. Poklewsky-Koziel, care de doi ani de zile cu o tenacitate si un tact recunoscute in mod invariabil de toti conducatorii politicei externe dela Petrograd, a condus aci la Bucuresti impreuna cu colegii sai reprezentanti ai puterilor aliate, negociatiunile in vederea cooperarei Rominiei cu armatele Intelegerei pentru realizarea aspiratiunilor nationale. Am considerat momentul bine venit ca a doua zi dupa trecerea armatelor rusesti pe teritoriul Rominiei, reprezentantul imparatului aliat sa vorbeasca deschis publicului rominesc despre actul pentru totodeauna istoric al aliantei Rominiei cu puterile Intelegerei si al cooperarei militare a armatei romine cu armatele aliate. Diplomatul sobru si impenetrabil care este d. Poklewsky-Koziel, a consimtit de asta data sa-mi incredinteze cele ce urmeaza, spre a le aduce la cunostinta publicului: - Vedeti azi in mine un om in adevar fericit. Cei doi ani de munca au dat rezultatul dorit. Relatiunile intre Rusia si Rominia sint astazi ceea ce ar fi trebuit sa fie totdeauna, fie prin forta lucrurilor, fie prin vecinatatea intre cele doua tari. In momentul cind Rominia trece la realizarea aspiratiunilor ei nationale, Rusia intelege sa fie linga ea. Din primul moment cind Rominia a ramas neutra, am nutrit cea mai adinca convinctiune ca ziua de azi va veni. Nu vreau sa intru in amanunte pentru ce Rominia nu a intrat pina acum in actiune. Dificultatile le-am inteles foarte bine, mai ales pe cele de ordin militar. Acum, de indata ce situatiunea militara a permis, Rominia s'a unit cu Puterile Intelegerei spre a'si realiza aspiratiunile ei seculare. Sint foarte fericit ca constringerea creata de neutralitate a disparut si ca Consiliul de Coroana a permis sa se vada limpede ce mare rege conduce destinele Rominiei si ce guvern patriotic a avut aceasta tara. Trupele ruse au trecut eri frontiera romina spre a coopera alaturi de trupele romine. Aranjamente au fost luate probabil pentru cooperarea cea mai strinsa cu rominii pe frontul austriac, spre a intra in Ungaria. Dumnezeu sa binecuvinteze sfortarea comuna a armatelor noastre, a sfirsit, cu o adinca emotiune reprezentantul imparatiei aliate". Tara intreaga va lua cunostinta cu adinca multumire de cuvintele sincere si calde ale ministrului Rusiei. Activitatea sa la Bucuresti ramine o pagina mare in istoria uriaselor evenimente de azi.
Emil D. FAGURE

17 august 1916
Cum am petrecut in prima noapte a razboiului nostru
Zeppelin sau aeroplan? - Cum l'a primit publicul.- Cum l'au intimpinat tunurile noastre.
n'am patit nimic. - Ce-a patit dusmanul. (...), pe la orele 1,30 clopotele Mitropoliei au inceput sa sune alarma. Rind pe rind li s'au asociat clopotele tuturor bisericilor Capitalei. Totodata gardistii fluerau prelung. Fireste, a trebuit un timp oarecare pentru ca alarma sa se comunice din loc in loc si sa cuprinda toata Capitala. In cele din urma sunetele clopotelor au incetat, gardistii au tacut si ei; numai razele proiectoarelor cari se incrucisau pe cer puteau arata ca se petrece ceva deosebit. Publicul, linistit, se culca din nou. Peste citva timp noui semnale se dadura. Activitatea proiectoarelor devenise mai intensa - si se auzi si zgomot de motor.
De astadata, tocmai cind lucrul deveni mai serios, publicul facu greseala de a nu urma intocmai prescriptiunile oficiale, date din vreme tocmai in vederea unei asemenea eventualitati. Prima: multi au apris lumina ca sa se imbrace!... Multi iesira in strada. Unii se urcara pe acoperisurile caselor lor, ceea ce e foarte grav, caci se expuneau nu numai bombardarii dusmanului, dar si proiectilelor lansate de apararea noastra.
Un Zeppelin, insotit, se pare, si de un aeroplan, a aparut asupra Capitalei noastre. El venea din directiunea Dunarei. Dusmanul fu intimpinat de o canonada extraordinara: din capul locului s'a putut constata ca sintem excelent pregatiti. Lovituri de tun, de mitraliere, de pusti etc. au intimpinat din primul moment pe oaspetele nostru. De la prima lovitura a apararii noastre, Zeppelinul a stins motorul, pentru a nu face sgomot; el a inceput sa arunce lest si sa evolueze tacut asupra orasului, urmarit de canonada noastra. Apoi, tot evoluind, a fost nevoit sa se retraga, pentru ca focul nostru ucigator ii ameninta.
Lumea, mai mult curioasa de cit speriata - ori cit de ciudat ar parea aceasta - astepta nerabdatoare... lupta! Specialistii ne arata insa ca nu se dau lupte de asupra orasului, care ast-fel ar suferi mai mult din partea propriei noastre aparari, de cit din partea dusmanului. O data Zeppelinul sosit, el este numai canonat din diferite parti, pentru a-l sili sa plece - ceea ce s'a si facut. Aceiasi specialisti ne spun ca e o gresala de a se pune in actiune proiectoarele de la primul semnal, caci lumina lor atrage Zeppelinul. Orasul este in intuneric, si luminele proiectoarelor arata calea. Proectoarele intra in functiune in momentul cind dusmanul si-a facut aparitia deasupra orasului. * Dupa ce a evoluat mai mult timp d'asupra Capitalei, dusmanul s'a (...), cu efect ridicol. Din bombele aruncate una singura a exploadat, iar pagubele pricinuite sint aproape neinsemnate.
O bomba cind o groapa a carei adincime e de aproape un metru. Bomba nu a explodat.
A doua a avut acelas efect. A treia a cazut intr'o curte din (...) si s'a afundat in pamint fara sa explodeze. (randuri cenzurate - n.n.)
UItima dintre bombele aruncate a cazut peste o casa. Bomba a distrus zidul din spre strada... si atita tot. O tinara fata, Anica Georgescu, in etate de 18 ani, care locuia in acea casa a fost surprinsa in somn de explozia bombei. S'a ales cu o rana fara nici o gravitate in partea dreapta a capului. Asa dar mult sgomot, si nici un efect pentru dusman. Noi insa am avut efect si aceasta se va vedea mai jos.
La fata locului, din partea autoritatilor au venit d-nii G. Corbescu, prefectul politiei: col. Boboc, comandantul pietei I. Raffail, seful Sigurantei. Soc. de Salvare a dat ingrijirile necesare victimei, care, in urma a fost transportata in ambulanta la spitalul Coltea unde se afla internata.
De dimineata, mai multi soldati dela pioneri au fost adusi sa procedeze la ridicarea bombelor din punctele unde au cazut.
Ce-a devenit dusmanul
Aceste "ispravi" au dovedit dusmanilor ca venind la noi gasesc cu cine sa stea de vorba. Toate posturile noastre destinate expre contra zeppelinurilor si aeroplanelor au intrat imediat in actiune, executind cu o preciziune admirabila operatiunile de urmarire. Acesta este un succes.
Dar succesul nostru este si mai mare.
Un aparat vrajmas a fost DOBORIT. Se pare ca e un aeroplan; dar socotind dupa imensa cantitate a sfarimaturilor s'ar putea sa fie chiar ceva mai mult decit un aeroplan simplu, poate chiar un Zeppelin. Aparatul a cazut in apropiere de fabrica "Titan", in directia Catelul, si un mare numar de curiosi au avut fericirea astazi in zorii zilei sa vada mormanul de sfarimaturi. Printre aceste sfarimaturi, dupa cum ne declara un martor ocular, zaceau cadavrele aeronautilor vrajmasi. Ramine ca un comunicat oficial sa ne spuie daca e vorba de un aeroplan sau de faimosul Zeppelin. Oricum dusmanii nostri pot reincepe lupta prin procedeiele lor speciale.
Gratie admirabilei organizari a apararii noastre, vom fi scutiti de orice surprize. Iar prin faptul ca dinsii incep din prima zi cu sistemul lor particular - stiinta pusa in slujba barbariei - ei ne otelesc si mai mult in lupta noastra si ne silesc sa raspundem in acelas fel.