Ranile nevindecate ale urii

In 24 de ore s-au inregistrat sute de morti si raniti, sarbi si albanezi, in Kosovo. Forta multinationala ce asigura din iunie '99 separarea etnica si religioasa a locuitorilor a fost depasita de

In 24 de ore s-au inregistrat sute de morti si raniti, sarbi si albanezi, in Kosovo. Forta multinationala ce asigura din iunie '99 separarea etnica si religioasa a locuitorilor a fost depasita de evenimente. Dezastrul a pornit, aparent, de la o cearta intre copii. Pusti sarbi, de 8-10 ani, au fugarit un grup de copii albanezi, de aceeasi varsta, care intrasera pe teritoriul lor. Din nefericire, doi micuti albanezi s-au inecat in timp ce incercau sa scape de urmaritori. Tragedia s-a aflat si, instantaneu, cei 80.000 de sarbi din Kosovo, grupati in comunitati, au fost impresurati de cei 800.000 de albanezi si atacati cu pietre, gloante si grenade. Biserici ortodoxe din secolul al XVII-lea au fost incendiate. Acolo unde sarbii si-au parasit localitatile, acestea au fost pradate si distruse de albanezi. De partea cealalta, sarbii au incendiat moschei din Belgrad. Lumea intreaga pare surprinsa de ceea ce s-a intamplat. De fapt, Kosovo este exemplul tipic al problemelor etnice si religioase inghetate, dar nu rezolvate. Interventia NATO in Iugoslavia, in '99, nu a tratat decat unele din efectele dezmembrarii fostei Iugoslavii. Cauzele acestui dezastru nu au fost nici macar definite corect. Occidentul a evitat, continuu, sa vorbeasca despre razboiul din fosta Iugoslavie ca despre un conflict eminamente religios. Facand sute de mii de victime in inima Europei, acolo s-au ucis oameni doar fiindca unii erau ortodocsi, unii catolici si altii musulmani. Nu se putea accepta insa ca in Europa sfarsitului de secol XX mai pot fi razboaie religioase de asemenea violenta. Totul a fost tratat ca un conflict etnic care a degenerat. S-au invocat si alte exemple din Europa de Est: separarea "de catifea" a slovacilor de cehi sau rezolvarea pe cale europeana a conflictului dintre romani si maghiari. Si asta, intr-o perioada in care situatia politica in centrul Europei era inca foarte fluida. Una este sa apara in Romania de astazi, tara in NATO si aflata in negocieri cu Uniunea Europeana, o miscare maghiara violent extremista si cu totul altceva ar fi fost ca ea sa fi existat acum zece ani. Astazi, Romania are dialog cu Statele Unite si cu Europa, iar majoritea maghiarilor se simt in continuare reprezentati corect de UDMR, formatiune politica moderata si europeana. In Balcani insa, problemele nu erau atat etnice, cat religioase. Linistirea conflictelor s-a facut in Bosnia, in Kosovo si in Croatia abia dupa ce comunitatile au fost separate. In primele doua cazuri, separarea este facuta si astazi de forte multinationale de mentinere a pacii. Razboaiele din Balcani ar fi putut fi, in ultimul deceniu al secolului XX, un avertisment a ceea ce avea sa urmeze la inceputul secolului urmator. Din nefericire, imediat dupa dezghetul comunist, lumea nu a avut timp si resurse sa defineasca si sa trateze corect problemele. Astazi, putem spune ca razboiul religios din fosta Iugoslavie s-a extins, cu mijloace diferite, la scara planetara. Devenita religie, ideologie si doctrina in acelasi timp, Al-Qaida isi face loc distrugand si mutiland peste tot in lume. In doi ani si jumatate, ea a reusit sa provoace schimbari importante in modul de viata occidental. Sa rastoarne guverne, culmea, prin jocul democratic, sa schimbe strategii politice si aliante inauntrul lumii occidentale. Pana in prezent, raspunsul lumii civilizate in fata barbariei ar putea fi considerat, in cel mai bun caz, nesatisfacator. Occidentul este mai putin pregatit sa faca fata acestui flagel decat a fost in anii '30 in fata fascismului, dupa '44 in fata Uniunii Sovietice sau dupa '90 in fata prabusirii neasteptate a comunismului. Daca prin Occident astazi intelegem statele care impartasesc acelasi set de valori, astazi, Occidentul este mult extins, fiindca el include si noile democratii est-europene, dar si Rusia. China insasi - unde tocmai s-a garantat proprietatea privata -, nu este o tara occidentala, dar nici neoccidentala nu poate fi numita. Teoretic, lumea civilizata, mai extinsa astazi ca oricand in istoria omenirii, ar trebui sa fie si mai puternica. Fapt care, practic, nu este adevarat. Kosovo, Afganistanul sau Irakul sunt exemple dramatice unde interventia militara nu a rezolvat nimic. Au ramas in urma un fel de Cernobaluri etnico-religioase, acoperite de militari cu o caciula de plumb, sub care clocoteste magma radioactiva a urii. Astfel, in Kosovo, lucrurile se vor linisti doar pentru a reizbucni din nou, exact cand, ocupata cu atentatele din orasele occidentale, lumea va fi pregatita mai putin. In Afganistan pare sa fie linistea dinaintea furtunii. In Irak, daca ritmul atentatelor se mentine, numarul mortilor se va apropia de cel al nevinovatilor ucisi de Saddam Hussein, unul dintre cei mai sangerosi dictatori din istoria omenirii. In mod evident, secolul XXI nu incepe doar cu perspectiva zborului spre Marte sau a lecuirii cancerului. Razboiul terorist de sorginte fanatic-religioasa incepe sa marcheze cumplit timpurile de astazi. Asa cum nici comunismul nu a fost infrant de tancuri si avioane, nici fundamentalismul religios nu poate fi infrant de militari. Rezolvarea trebuie sa fie tot una combinata. Componenta politica nu poate sa mai ignore conflictul general dintre civilizatii, si componenta acuta din Orientul Apropiat. Componenta economica trebuie sa rezolve decalajul grav intre o civilizatie ultraavansata tehnologic, foarte prospera, si cealalta, unde, pentru sute de milioane de oameni, moartea este cel mai adesea o izbavire. Componenta militara ar ramane de utilizat in ultimul rand si doar ca factor de descurajare.