Protecţia mărcilor - după aderarea României la UE

Ani FuciuConsilier în proprietate industrială

În anul 2005 au fost depuse la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci - pe cale naţională - peste 13.000 de cereri de înregistrare marcă: mai mult decât volumul de cereri de înregistrare marcă depuse în anii anteriori, dar mai puţin decât volumul de cereri depuse la alte oficii naţionale sau la oficiul european numit Oficiul pentru Armonizare în Piaţa Internă (OHIM).
La creşterea numărului de cereri de înregistrare marcă depuse în anul 2005 în România - pe cale naţională - au contribuit mai mulţi factori, printre care:
n instituirea - prin acte normative cu caracter special - a obligativităţii înregistrării mărcii pentru diferite categorii de produse şi servicii (băuturi alcoolice, servicii de pază şi protecţie etc.), în pofida caracterului facultativ al mărcii, prevăzut de Legea nr. 84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice; n conştientizarea de către producătorii şi de către furnizorii de servicii a importanţei protecţiei proprietăţii industriale - în general şi a mărcilor - în special, într-o piaţă concurenţială cu o bogată ofertă de produse şi servicii de acelaşi fel (este ştiut faptul că marca este semnul care serveşte "la deosebirea produselor sau a serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane", iar înregistrarea ei îi conferă titularului său un drept exclusiv de utilizare a acesteia, pentru categoria de produse/servicii pentru care a fost înregistrată); n perspectiva aderării României la Uniunea Europeană, care îi determină pe producătorii şi pe furnizorii români de servicii să-şi ia toate măsurile pentru "a supravieţui" într-o astfel de piaţă, inclusiv măsura de a-şi proteja mărcile.
Intrarea României în Uniunea Europeană va avea consecinţe şi asupra mărcilor deja înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, precum şi asupra întregului sistem de înregistrare şi protecţie a mărcilor:
1) Mărcile comunitare înregistrate în Uniunea Europeană înaintea aderării României îşi vor extinde efectele şi în ţara noastră, potrivit următoarelor principii:
a) dacă marca comunitară este mai veche, titularul ei poate cere anularea mărcii naţionale (chiar dacă este înregistrată cu bună-credinţă la OSIM);
b) dacă marca naţională este mai veche, titularul acesteia poate interzice utilizarea mărcii comunitare pe teritoriul României;
2) Mărcile naţionale nu-şi vor extinde efectele în Uniunea Europeană.
3) Coexistenţa - în România - a două sisteme de înregistrare a mărcilor: sistemul mărcii naţionale (gestionat de OSIM) şi sistemul mărcii comunitare (gestionat de OHIM- ca oficiu european). Pe de o parte, potrivit acestui ultim principiu, marca comunitară va produce în România aceleaşi efecte ca şi marca naţională: prin urmare, solicitanţii vor avea la dispoziţie două sisteme de înregistrare a mărcilor, având posibilitatea să-l aleagă pe cel mai avantajos, potrivit cu obiectivele lor. Pe de altă parte, aplicarea acestui principiu va conduce la coexistenţa în România a două sisteme de înregistrare, cu caracteristici total diferite: n în sistemul naţional se aplică examinarea din oficiu a motivelor relative de refuz: sistemul este mai puţin atractiv pentru noii solicitanţi, dar apără - până la un punct - drepturile anterioare deja înregistrate; n în sistemul mărcii comunitare, conflictul unei mărci cu drepturi anterioare înregistrate nu este analizat din oficiu: sistemul este mai puţin atractiv pentru titularii de mărci, care trebuie să investească în plus în componenta de apărare a mărcilor.
Schimbările care vor interveni în sistemul de protecţie şi de înregistrare a mărcilor, după aderarea României la Uniunea Europeană, vor crea titularilor de mărci noi probleme:
n rezolvarea potenţialelor conflicte cu mărci care au fost anterior înregistrate în Uniunea Europeană şi care îşi vor extinde efectele în România; n apărarea mărcilor deja înregistrate în România: titularii vor trebui să-şi apere mărcile atât împotriva mărcilor similare sau identice (pentru produse similare/identice) depuse spre înregistrare prin sistemul mărcii comunitare, cât şi prin sistemul mărcii naţionale.
Este adevărat că toate aceste demersuri privind apărarea mărcilor deja înregistrate în România presupun costuri suplimentare (taxe OSIM, taxe OHIM, onorarii pentru consilieri etc.), dar este foarte important de ştiut că - în absenţa lor - mărcile îşi pot pierde distinctivitatea şi, implicit, valoarea.