Privatizarea Sanatatii - nastere cu forcepsul

S-a nascut medicina privata la Maternitatea Polizu, o data cu concesionarea unei parti din cladire? Sau este doar un avorton, expulzat inainte de termen? O privatizare de succes la nivel de spital ar

S-a nascut medicina privata la Maternitatea Polizu, o data cu concesionarea unei parti din cladire? Sau este doar un avorton, expulzat inainte de termen? O privatizare de succes la nivel de spital ar da bine pe toate planurile: intra bani, in loc sa iasa, se mai primeneste tehnologia. Ce castiga publicul? Sunt cateva sute de romani care isi permit sa ia un aerotaxi si sa zboare pana la Viena, la tratament. Pentru ei, nu strica sa aiba la indemana o clinica de lux, dar nici nu e vitala privatizarea. Urmeaza micii intreprinzatori si salariatii bine platiti ai unor companii romanesti sau ai marilor corporatii multinationale. Aceasta categorie sociala este direct interesata sa nu mai aiba grija spagii. Ei s-au obisnuit cu afacerile corecte, din care toata lumea castiga. Vor sa stie cat au de platit si cui sa dea banul, vor ca medicul sa-si asume raspunderea tratamentului. Daca e contract, contract sa fie! Asa au fost invatati la serviciu, asa vor sa fie tratati in spital. Chiar daca nu sunt interesati in mod direct, si cei care nu au bani de clinici particulare ar profita de pe urma privatizarii, in masura in care aceasta reduce numarul celor ce apeleaza la sistemul public. Din toate aceste considerente, autoritatile s-au grabit sa dea imaginea ca lucrurile se misca. Din pacate, trebuie spus ca evolutiile de la Polizu si Urgenta (unde se construieste o aripa privata) nu aduc nimic nou. In prezent, exista o multime de policlinici particulare. Cele integral private, construite de la zero si care lucreaza doar cu banii abonatilor, nu ofera retete compensate, de aceea ajuta la decompresiunea sistemului public. In general, au contract cu firmele serioase, pentru angajatii acestora. Cele mai multe policlinici autohtone n-au facut cine stie ce investitii si opereaza "mixt", avand intelegeri cu medici de familie. Ele folosesc bani de la Casele de Asigurari pentru analize si medicamente, iar de la pacient incaseaza tariful consultatiei. Clientul plateste mai mult decat daca ar da spaga, insa are confortul chitantei. La spitale, functioneaza sistemul rezervelor de lux. Cateva saloane au fost inchiriate unor privati, care le-au pus termopane si televizor. Statul suporta costul tratamentului (care este la fel de bun sau rau ca in orice spital de stat), iar privatul face profit din taxa hoteliera. Pana acum, privatizarile din spitale arata ca privatizarile din fabrici, in anii '90. Capusele si-au schimbat celebrul "impex srl" de odinioara cu un "med" sau un "clinic". "Noutatile" extind sistemul rezervelor de lux de la un etaj la un corp de cladire. Tehnologie noua nu vor aduce aceste rezerve particulare, care vor folosi dotarile deja existente, inchiriindu-le cu ora de la spitale. La Polizu, daca nasterea decurge normal, privatul isi rotunjeste profitul. Daca lucrurile se complica, bebelusul poate fi transferat in sectia ATI a spitalului de stat. Iar statul suporta costurile de mii de dolari ale terapiei intensive pentru complicatii. Alaturarea unui segment privat Urgentei este o alta alegere nefericita. Privatul va profita nu doar de utilajele de la stat, ci si de renumele, de vadul pe care il are Urgenta. Sunt acoperite de chirie toate astea? Ce te faci, ca spitalul mai are si caracter strategic? Cand se petrece o catastrofa, cu multe victime, cine intra primul la sala: pacientul din sistemul public, care a venit la spitalul construit din fonduri publice, pentru el, sau pacientul care plateste si are dreptul sa pretinda prioritate? Nu era mai simplu sa se privatizeze integral un spital? Desigur, dar nu s-ar fi gasit asa usor investitori. In SUA, unde nu functioneaza decat asigurari private, polita e in jur de 600 de dolari pe luna, daca incepi sa cotizezi inainte de 40 de ani. Cati romani pot contribui cu sume comparabile? In Europa, asigurari private se incheie pentru tratamentele nedecontate de sistemul public si urca pana la 10 procente din salariu, cu inca 11 la asigurarile publice... In Romania, nu exista procedura sau pastila pe care sa nu ti le ofere gratuit statul, daca "oferi", la randul tau, ce trebuie. Sumele pe care Finantele au calculat ca le vor pierde, dupa ce contributia la asigurarile private va fi dedusa din impozit, sunt in jur de 30-40 de milioane de euro, anual. Cam putin pentru un sistem privat national. Statul cheltuieste 1 miliard de euro pe an pentru sanatate. Si totusi, privatizarea e singura sansa ca reteaua sanitara sa se restructureze. Dar o privatizare adevarata, cu banul jos! Serviciile de dializa sunt cel mai bun exemplu. Acum, Asigurarile dau 80 de euro pentru o dializa efectuata in clinici de stat. Investitorii privati vor prelua centrele, cu conditia sa ofere servicii mai bune la un pret mai bun, sa schimbe utilajele si sa construiasca alte cladiri, pe banii lor, intr-un interval dat. Privatizarea elimina coruptia. Patronul unei firme de catering care livreaza masa bolnavilor nu-si fura singur carnea din cazan, cel care conduce laboratorul privatizat nu va risipi reactivii, aparatura radiologiei private nu va mai fi cumparata pe comision. Privatizarea reala in spitale a inceput inca din 2003, cu externalizarea serviciilor, si va fi continuata cu privatizarea centrelor de dializa, in 2004. Introducerea managementului privat la Spitalul Fundeni, cel mai mare din tara, e preconizata a avea loc in 2005. Abia dupa ce o firma, avand expertiza si fondurile necesare, va restructura Spitalul Fundeni, oferind un model, iar externalizarea serviciilor va fi generalizata, se poate vorbi de un sistem privat. Pentru ca abia atunci apare concurenta, intre clinicile de stat performante si cele integral particulare. Astazi, hotelurile din curtile spitalelor isi pot impune preturile, chiar daca ofera aceleasi tratamente. Motivul: in camere nu sunt gandaci, iar plicul pentru doctor se poate umple si cu cartea de credit.