Preşedintele-jucător este primul pas înaintea încălcării grave a Constituţiei

Fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, afirmă că suspendarea lui Traian Băsescu a fost un gest de profilaxie politică Emil Constantinescu, fostul preşedinte al României

Fostul preşedinte al României, Emil Constantinescu, afirmă că suspendarea lui Traian Băsescu a fost un gest de profilaxie politică

Emil Constantinescu, fostul preşedinte al României în perioada 1996-2000, a comentat, pentru Adevărul, situaţia politică din România de după suspendarea preşedintelui Traian Băsescu. Emil Constantinescu afirmă că soluţia pentru actuala situaţie stă mai curând în reconsiderarea reperelor morale ale societăţii decât în căutarea diverselor formule politice de moment. Dând un citat din Joseph Pulitzer, fostul preşedinte al României a ţinut să atragă atenţia că presa are un rol extrem de important în reformarea societăţii şi în reconstruirea sistemelor de valori. O presă care, spune Emil Constantinescu, a fost în ultimii 17 ani arhanghelul şi demonul societăţii româneşti.

- Domnule preşedinte, cum apreciaţi decizia preşedintelui Traian Băsescu de a renunţa la demisie?
- Nu m-a mirat cu nimic, cunosc foarte bine personajul. De altfel, eu am refuzat să accept participarea sa la convorbirile pentru Alianţa CDR-PD, tocmai fiindcă îl consideram un personaj nefast. Acum se dovedeşte ceea ce am spus încă din 2001, că este un personaj slab, şovăielnic. Şi este într-adevăr o culme a manipulării modul în care au reuşit să transforme un personaj dezechilibrat într-un personaj-simbol al forţei.

- Dar de ce spuneţi că ar fi o manipulare la mijloc?
- V-ar ajuta să înţelegeţi acest lucru fie şi numai o simplă trecere pe internet, prin colecţiile de presă. Când era ministru al transporturilor, Traian Băsescu a spus: nu voi participa la alegerile pentru Primăria Capitalei. După aceea, a fost primar al Capitalei. Apoi a spus: nu voi participa la alegerile prezidenţiale. Şi a devenit preşedinte. Traian Băsescu face afirmaţii-bombă, de exemplu că alegerile au fost furate. După care nu se mai discută nimic despre acest furt! Numai cu un aparat de manipulare excepţional şi cu vehicule care asigură la toate nivelele succesele acestei manipulări poţi să realizezi o asemenea transformare.

- Dumneavoastră, dacă aţi fi fost pus în faţa unei astfel de situaţii, ca parlamenul să voteze o cerere de suspendare, ce aţi fi făcut?
- Eu am respectat legea până la capăt, tot timpul.

- Să presupunem că v-ar fi suspendat în mod abuziv, fără avizul Curţii, aşa cum susţine acum preşedintele Băsescu.
- Aş vrea să lămurim lucrurile. Aici există o abordare juridică şi o abordare politică. Prima parte a avizului consultativ prin care se cere avizul Curţii Constituţionale este un aviz juridic. Conform acestui aviz, care este consultativ, urmează o hotărâre politică. Deci contestaţia pe care dl preşedinte Traian Băsescu a făcut-o la Curtea Constituţională e lipsită de sens. Legiuitorul lasă în mod explicit această hotărâre politică la nivelul parlamentului. Deci, este perfect legal. Nu este nimic de contestat aici.

- Şi dumneavoastră consideraţi suspendarea ca fiind justificată politic?
- Dl Traian Băsescu a fost suspendat pentru încălcarea gravă a Constituţiei. Am fost uimit că în toate comentariile care s-au făcut nimeni nu a fixat limita superioară. Deci, ce înseamnă o încălcare gravă? Limita superioară a încălcării grave a Constituţiei este o tentativă de lovitură de stat. Deci, o decizie a preşedintelui, eventual o încercare, cu ajutorul forţelor armate, de a suspenda Constituţia şi de a concentra puterile executive şi legislative în mâna sa.

- Dar aşa ceva nu s-a întâmplat în România!
- Curtea Constituţională a recunoscut că a încălcat Constituţia, dar nu a fost o încălcare gravă. Lucrul acesta este corect. Mai departe însă, hotărârea parlamentului nu mai este legată de acea apreciere, ci este o decizie. În această situaţie, aş putea spune că parlamentul a încercat o terapie prin profilaxie. De ce? Pentru că orice studiu ne arată, fără excepţie, că întotdeauna, la încălcarea gravă a Constituţiei, se trece numai prin faza preşedinte-jucător. Or, dl Traian Băsescu s-a autonumit preşedinte-jucător. În Uniunea Europeană, din 27 de şefi de state - monarhi, preşedinţi aleşi prin vot direct sau aleşi de parlament - există o singură persoană care s-a declarat preşedinte-jucător. Şi acesta este dl Traian Băsescu.

Scandalul biletelor arată că au deschis cutia cu demoni

- Liderul PSD, Mircea Geoană, a prezentat nişte însemnări atribuite directorului adjunct al SRI şi care priveau nişte membri ai Curţii Constituţionale. Dumneavoastră, ca fost şef al statului, ce vă spun aceste lucruri?
- Că au redeschis cutia cu demoni. Eu, din primul moment, am interzis aceste practice, nu am acceptat să primesc informaţii nici despre opoziţie, nici despre alţii. Nu aveam de ce să le primesc. Sunt şi cifre care arată că numărul de interceptări telefonice aprobate în mandatul meu a fost de câteva ori mai mic decât în timpul preşedinţiei lui Ion Iliescu. Aici contează exemplul dat de preşedinte. Preşedintele trebuie să se autocenzureze pentru a putea să-i cenzureze pe ceilalţi. Dacă se va baza pe astfel de informaţii crezând că astfel va putea să conducă mai bine, se deschide o cutie şi nu se mai poate opri. Aceste lucruri sunt extrem de periculoase. Mai devreme sau mai târziu, tentaţia de a aduna informaţii deschide tentaţia de a le folosi. Iar tentaţia de a le folosi duce, încet-încet, la autoritarism.

În mandatul meu am reuşit pe deplin

- Aveţi senzaţia că aţi reuşit în mandatul dumneavoastră sau că aţi ratat?
- Am reuşit pe deplin. Preşedintele Iliescu, în al doilea mandat, a dovedit a fi un bun preşedinte fiindcă a preluat toate procesele de integrare în NATO şi UE, proiectele de reformă şi de reconciliere.

- Şi de ce nu aţi mai candidat, dacă spuneţi că aţi reuşit?
- Dacă aş fi mai candidat odată, ar trebui să intru în compromisuri pentru bani, cu companiile, cu presa, cu agenţiile de publicitate şi în momentul acela nu aş fi putut să ţin discursul pe care îl ţin acum. Nu îmi doresc ceva pentru care să fac un compromis. Politica are o morală proprie. Se fac compromisuri pe care eu nu sunt dispus să le fac pentru că trebuie să păstrezi acest simbol, că o dată în această istorie a României a putut să fie un şef de stat care a putut să respecte legile şi principiile sale morale în totalitate.

Sunt singurul preşedinte relaxat din ultimii 60 de ani

- Domnule preşedinte, spuneaţi că suspendarea preşedintelui a fost un fel de profilaxie. Chiar avem o societate mai sănătoasă după gestul parlamentului?
- Nu. Şi cel mai g rav este că metodele propuse pentru tratarea acestei boli la nivelul politicului - referendum sau alegeri prezidenţiale anticipate - nu au niciun efect asupra bolii, ci ratează nişte efecte absolut secundare.

- Adică?
- De fapt, ne întoarcem în situaţia în care se află boala acum, dar cu un organism mult slăbit şi cu o societate divizată. Apoi, medicamentul acesta este unul extrem de scump pentru că suferă foarte mult populaţia. Pe de altă parte, dacă Traian Băsescu pierde referendumul, tot nu ar duce la nimic. Pentru că, dacă am avea alegeri peste o lună, am avea alte tipuri ale preşedintelui Băsescu, alt preşedinte-jucător.

- Asta este boala, că românii îşi doresc lideri-jucători?
- A existat un film mai de categoria B, despre o iubire a unui preşedinte american necăsătorit pentru o doamnă din societatea civilă. La un moment dat, unul din consilierii preşedintelui spune: domnule preşedinte, ieşiţi la bătaie cu un mesaj, pentru că oamenii sunt disperaţi să vadă un lider. Oamenii sunt ca şi cum ar fi în deşert şi, deşi se află lângă apă, o caută în nisip. La care preşedintele i-a răspuns: acele persoane care se află lângă apă şi-o caută în nisip au o problemă. Deci problema este la electorat. Este rezultatul unei manipulari şi al unor tradiţii nefericite ale neamului românesc, care a împins toată responsabilitatea spre un lider pe care, cel puţin în ultimii 60 de ani, ori l-au asasinat, ori l-au judecat şi l-au condamnat, ori l-au anihilat, ori l-au ţinut sub presiunea unor procese. Simt acest lucru că, după 60 de ani, sunt singurul preşedinte care poate fi relaxat.

"Ţara şi presa se ridică şi cad împreună"

- Spuneaţi că românii au un obicei din a se întoarce împotriva liderilor lor. Ştiaţi acest lucru dinainte de a candida?
- Bineînţeles, pentru că citisem însemnările unor călători din secolele XIV-XV, potrivit cărora românii au o nebunie în a-şi alege liderii şi apoi se concentrează asupra lor străduindu-se ca în un an, doi, trei să-i omoare.

- Aţi simţit şi dumneavoastră această presiune?
- Sunt primul preşedinte care după 60 de ani nu a fost asasinat, care nu a fost condamnat la moarte şi executat şi care nu se află sub incidenţa unui proces în justiţie.

- Cum vedeţi ieşirea din boala socială despre care vorbeaţi?
- Trebuie restabilite valorile. Este o confuzie enormă între valori şi nonvalori. Trebuie să punem în prim-plan pe acele personaje care ne pot reîncarna.

- Să recunoaştem că este complicat.
- Da, fiindcă atunci când oamenii sunt întrebaţi dacă există cineva pe care-l pot stima în societatea românească, cel mai adesea răspunsul e: nimeni. Şi este cel mai periculos răspuns.

- Dar există astfel de persoane publice?
- Da. De pildă, în societatea românească există o persoană fără egal în acest moment în lume. Se numeşte Sorin Botez. Este singurul supravieţuitor din cei patru care au rezistat torturilor de la experimentul Piteşti. Este unicul supravieţuitor dintre cei trei care au refondat Partidul Naţional Liberal. Este o persoană care, fiind ministru şi ambasador, nu a făcut niciun compromis. Şi mai sunt multe alte persoane de acest tip. Trebuie să dăm tineretului speranţa că poţi să faci politică la nivel înalt fără să fii corupt.

- Şi cine să dea încrederea aceasta?
- Joseph Pulitzer (celebru editor de presă american, de origine ungară, 1847-1911 - n.r.) spunea aşa: ţara noastră şi presa noastra se ridică şi cad împreună. Presa, care este în serviciul public, poate să apere virtutea publică în afara căreia orice conducere a poporului reprezintă un fals sau o imitaţie. Un spirit cinic şi mercenar al presei creează o subordonare asemănătoare a poporului însuşi. Viitorul dezvoltării ţării poate fi în mâinile viitoarei generaţii de jurnalişti. Acesta este mesajul meu către presă, pentru că, timp de 17 ani, presa a fost şi arhanghelul, şi demonul societăţii româneşti. Aici trebuie să apară această capacitate de a da încredere tinerilor că, odată intrând în politică, nu vor fi a doua zi catalogaţi ca nişte oameni mizerabili.

Ce îl frământă

Mă îngrijorează divizarea societăţii româneşti. Intoleranţa. Dacă la începutul anilor '90 cel mai mare pericol pentru România era extremismul de tip naţionalist, acum pericolul cel mai mare este populismul. Şi nu numai în România, ci în toată Europa şi în toată lumea. Populismul se manifestă la toate nivelele: liderii politici în căutare de voturi acceptă un mesaj simplist. Este apoi populismul mass-mediei, în goana după rating şi publicitate. Şi chiar populismul unei părţi a elitelor intelectuale care, în concurenţă pentru vizibilitate cu clasa politică şi cu vedetele de showbiz, acceptă coborârea discursului. Aceasta duce aproape la dispariţia liderilor capabili să le vorbească popoarelor despre adevărata lor stare şi despre pericolele care le pasc.

Mai devreme sau mai târziu, tentaţia de a aduna informaţii deschide tentaţia de a le folosi. Iar tentaţia de a le folosi duce, încet-încet, la autoritarism