Politica, economia, statul si dezvoltarea durabila a Romaniei

Prof.dr. Petre ROMAN ConfruntaTi adesea cu imaginea unei identitati risipite sau batjocorite a Romaniei, suntem adeptii Proiectului Romania pentru Dezvoltare Durabila care trebuie sa tinteasca

Prof.dr. Petre ROMAN
ConfruntaTi adesea cu imaginea unei identitati risipite sau batjocorite a Romaniei, suntem adeptii Proiectului Romania pentru Dezvoltare Durabila care trebuie sa tinteasca clarificarea destinului economiei romanesti si a societatii in ansamblu. Mai inainte de a promova haotic si nesabuit solutii sub imperiul urgentelor (imediatomania) sau eschivarea in fata crizelor (evazionism politic) se impune elaborarea de variante strategice alternative. Solutiile partiale, chiar cele ingenioase, daca nu comunica intre ele vor fi invinse de inertii, de interese inguste si demagogie. Este vorba de identificarea cauzelor profunde ale unor probleme grave si cronicizate (sanatate, educatie, pensii, agricultura) si deblocarea conceptuala a acestora. O adevarata batalie a ideilor ne-ar salva de la ceea ce asistam permanent si anume retragerea interesului national in fata liberalismului "rechinilor". Optimul social este la noi o lozinca fara nici o acoperire intr-o viziune pe termen lung. Pentru a progresa catre o coeziune sociala care inseamna si prosperitate medie, si echilibru social nu vrem un stat totalitar si nici un stat greoi si ineficace. Dar nu vrem nici un stat fragil sau un stat minimal, dupa cum se exprima adeptii liberalismului fara limite. Un stat minimal, inseamna astazi o economie de piata minimala in care statul este pe post de arbitru, dar fara fluier intr-un joc fara reguli. A propune romanilor dezvoltare durabila are sens doar intr-un stat aflat in serviciul cetatenilor, intr-o mult mai mare transparenta, cu o larga si eficienta democratie locala. Rolul statului ramane decisiv prin doua contributii: in capital real si in capital uman. Capitalul real inseamna infrastructuri care genereaza crestere economica: autostrazi, energie (investitii si economisire), apa si canalizare, telecomunicatii si internet. Capitalul uman inseamna educatie, sanatate, pensii si redistribuirea echitabila a veniturilor fiscalizate. Totodata, statul este singurul in masura sa creeze si sa opereze cadrul regulator pentru solutionarea rationala si eficienta a conflictelor financiare. Cred din ce in ce mai putin intr-un model de dezvoltare unic, dar aflat practic in afara statului. Cred insa intr-o adaptare flexibila prin libertate, echitate si eficacitate. Destramarea legaturilor sociale in Romania arata tocmai primejdia ce insoteste un model economic din care pluralismul optiunilor si al accesului pe piata este tot mai inlaturat. De ce, spre exemplu, nu mai poate fi agricultura in centrul politicii economice? Ca n-ar mai fi la moda! Or, agricultura este o dura realitate romaneasca. Avem, in fapt, posibilitatea unui avantaj comparativ (produse biologice si extinderea suprafetelor forestiere), dar statul minimal ii intoarce spatele. Atitudinea dispretuitoare fata de orice efort de planificare strategica arata clar nepasarea fata de aspectele sociale. Dezvoltarea durabila este drumul reducerii decalajelor grave ce separa Romania de economiile dezvoltate. Teoriile actuale ale cresterii economice pot explica de ce tarile bogate sunt bogate, iar cele sarace sunt sarace, dar nu reusesc sa explice de ce anumite tari cresc mai repede decat altele si nici sa arate cum se reduc decalajele. Astazi stim, prin abordarea cea mai avansata, ca innoirea si imbunatatirea tehnologiilor sunt sursa cresterii economice si, totodata, a reducerii decalajelor. Este necesara atragerea celor mai bune tehnologii disponibile, iar nu versiuni mai putin eficiente. Accentul cade, evident, pe educatie. Cu cat o tara este mai departe de frontierele tehnologice avansate, cu atat educatia conteaza mai mult. America, cu cea mai dinamica economie dezvoltata, cheltuie circa 3% din PIB numai in educatia tertiara, in UE - numai 1,4%, iar in Romania, ce sa mai vorbim. Impingerea limitelor tehnologice si prin aceasta crearea unei industrii romanesti de productie proprie, competitiva, necesita politici performante in domeniul educatiei. Nu acumularea de capital fix, adesea depasit, ci acumularea de capital uman si totodata aparitia a tot mai multi noi competitori pe piata vor oferi sansa reducerii decalajelor economice ale Romaniei. Nu in ultimul rand si in aceeasi ordine de idei, testele econometrice actuale arata importanta decisiva a politicilor fiscale tintite spre stimularea investitiilor. Nimic nu e posibil fara o schimbare de mentalitate. E adevarat. Dar, in primul rand, schimbare de mentalitate in politica. Intre viziunea sociala a ,rechinilor" din economie si politicieni de stanga, care sunt mai rau de dreapta decat cei de dreapta exercitiul strategic al dezvoltarii durabile nici macar nu se naste. De la Partidul National Liberal la dictatura fascista si apoi cea comunista, trecand prin dominatia PSD-ista si pana la actuala Alianta scopul politicii a fost controlul asupra aparatului de stat. E cea mai veche si mai constanta trasatura a politicii in Romania. Rezultatul e democratia captiva pe care o traim, in care atat de multi oameni, constient sau pur si simplu emotional, sunt tot mai nostalgici fiindca sunt fara speranta. Tara trebuie administrata in beneficiul tuturor. Poate ca asta inseamna dezvoltare durabila.