Politica de subzistenta

Ioan MATEI

"Acest sfarSit de veac si de mileniu ne-a prins cu niste conducatori mediocri", mi-a declarat in urma cu zece ani, intr-un interviu, prozatorul Mihai Sin. Desi concluzia domniei sale facea trimitere la o intrebare de politica externa, un calificativ pentru nivelul clasei politice romanesti era continut cu asupra de masura. Pe-atunci lumea astepta sa treaca pragul anului 2000, iar Romania se pregatea sa intre in NATO si se antrena mimetic pentru aderarea la Uniunea Europeana. Am sperat o vreme ca vom fi livrati Europei la pachet cu Cehia, Polonia si Ungaria, insa postasul a uitat sa sune si la usa noastra. Ne-am amagit apoi ca vom fi locomotiva urmatorului val, am construit sintagme si tandemuri gen Romania-Bulgaria, ca sa ne trezim acum ca nici pentru formula Bulgaria-Romania nu mai putem fi siguri suta la suta. Vecinii nostri de la Dunare au gasit si gasesc solutii convingatoare pentru majoritatea problemelor ce tin de situatia interna si de calendarul integrarii, in timp ce politicienii romani inca mai zabovesc asupra unor maruntisuri care nu ne califica nici macar pentru un campionat mondial de table. Iar starea politicii noastre este aceeasi de cincisprezece ani. Daca pentru domeniul agricol nu avem argumente care sa inlature eticheta de "agricultura de subzistenta", este momentul sa recunoastem ca nici in politica nu stam cu mult mai bine. Or, poate ca tocmai din cauza politicii de subzistenta nu ajungem la performante nici in alte zone. Romania nu are un proiect politic viabil pe tremen mediu si lung, iar pe termen scurt, lipsa procedurilor si a coerentei ne-au adus in situatia in care ne gasim astazi. De un deceniu si jumatate consumam mai mult decat producem, si tot de-atata vreme clasa politica nu a gasit o rezolvare onorabila pentru nici macar o problema dintre cele care conteaza in ochii Europei. N-am reusit inca sa construim o autostrada care sa ne lege de lumea civilizata si care sa atraga mai multi investitori straini, nu avem o legislatie stabila si nici o fiscalitate tentanta. Infrastructura interna este vraiste, coruptia e bine-mersi, romanii prefera sa se gandeasca mai mult la cum sa plece din tara decat sa-si bata capul cu proiecte locale. in lipsa unor proiecte consistente care sa includa si ziua de maine, pe calendarul de pana acum s-au bifat doar evenimente derizorii: demisia si revenirea premierului, relatia Cotroceni-Palatul Victoria, stenogramele PSD si alte chestiuni, care de care mai interesante. Mai mult ca sigur ca in urmatoarele luni Guvernul si Parlamentul se vor concentra tot pe probleme de organizare interna, apoi vin sarbatorile de iarna si inceputul de an nou, perioada in care, evident, vom avea nevoie de ceva repaus. Prin ianuarie ne vom trezi ca a trecut un an de guvernare, ca ne-au mai ramas doar doi ani plini, ultimul fiind unul electoral. Iar in doi ani, sa fim seriosi, nemti si americani la un loc de-am fi, este imposibil sa faci si o autostrada, sa bagi si tara in Europa si sa mai si cresti nivelul de trai!