Peturi pentru pâine
>> Zeci de oameni din Jieţe, un sătuc aflat la periferia oraşului Târgu Jiu, se luptă zi de zi cu mormanele de gunoi, cotrobăind printre resturi în căutarea principalei lor surse de venit:
>> Zeci de oameni din Jieţe, un sătuc aflat la periferia oraşului Târgu Jiu, se luptă zi de zi cu mormanele de gunoi, cotrobăind printre resturi în căutarea principalei lor surse de venit: peturile, adică sticlele goale de plastic
Sticlele de plastic strânse de la groapa de gunoi a municipiului şi vândute firmelor de reciclare. Acesta este singurul mod de a-şi câştiga existenţa pentru locuitorii unui cătun, inexistent din punct de vedere oficial, de lângă Târgu Jiu.
Mizeria şi riscul unor infecţii nu îi împiedică să scormonească prin tonele de gunoaie. Bătrâni şi tineri, cei de pe Jieţe - cum se numeşte mica aşezare a celor care trăiesc din colectarea peturilor - se trezesc dimineaţa şi merg resemnaţi spre groapa de gunoi. Miza este una singură: două kilograme de sticle înseamnă o pâine.
Un fum negricios şi un miros dezgustător te lovesc de la mare distanţă. Îţi dai repede seama că te apropii de un tărâm al gunoaielor. Aici îşi duc traiul oameni pe care sărăcia cruntă îi urmăreşte de ani de zile. Zeci de suflete mişună printre munţii de gunoaie: oameni şi câini îşi împart prada, în lupta pentru supravieţuire. De dimineaţă, încă de la ieşirea din locuinţele sărăcăcioase, oamenii simt mirosul zilei ce abia îşi arată chipul: pestilenţială şi chinuitoare.
"De când e căldura asta, umblatul prin gunoaie e un chin. Mirosul e mai aprig. Ne legăm basma peste gură, peste nas, dar degeaba. Mizerie, avem o viaţă de mizerie. Trăim din mizerie! Ce să facem, nimeni nu ne angajează. Avem copii şi banii trebuie făcuţi cumva", spune tanti Margareta. "Noaptea se simte cel mai rău mirosul" Paraschiva are 31 de ani şi locuieşte în Jieţe de mai bine de şase ani.Stă la doar câteva sute de metri de groapa de gunoi.
"Noaptea se simte cel mai rău mirosul de la groapă.
Închidem geamurile, dar tot intră fumul şi mirosul acru. Şi îs multe muşte în cameră, care zumzăie şi pişcă. Mi-e şi frică să nu se îmbolnăvească ăi mici. Mai luăm spray şi dăm, dar degeaba... Viaţa costă", spune ea, uitându-se tristă la plasa de rafie în care a adunat câteva zeci de sticle de plastic.
"Am patru copii care trebuie să mănânce şi ei ceva.
Bărbatu-meu nu munceşte, că nimeni nu l-a angajat. A trecut şi pe la forţele de muncă, dar degeaba", povesteşte femeia în timp ce mai îndeasă în plasă câteva sticle. Se opreşte câteva clipe pentru a-şi şterge sudoarea murdară de pe frunte:
Îmi spun în cap că asta mi-e viaţa, că am acasă sufletele alea care mă aşteaptă şi la care trebuie să le dau să mănânce". Bătrâneţe murdară, după o viaţă de muncă O faţă ridată şi murdară apare de după un maldăr de sticle. Câteva şuviţe albe ies de sub basma, iar ochii femeii sunt plini de tristeţe. La prima vedere, îţi lasă impresia unei femei de peste 70 de ani.
Recunoaşte, zâmbind amar, că are doar 58. "Copiii sunt la casele lor, ce să le fac?! Au şi ei greutăţi. Am ajutor social, dar nu-mi ajunge, că-s toate scumpe", spune femeia, în timp ce un câine răpciugos se ascunde de soare la picioarele ei. "Am strâns numai de 10 lei azi. Uneori îmi vine rău de la miros. Câinii ăştia umblă după hoituri şi le scot şi miroase de nu poţi să stai. Murdărie şi boli, de asta am parte la bătrâneţe", spune cu amărăciune femeia.
Mariana are 17 ani şi scormoneşte prin groapa de gunoi împreună cu mama şi soţul. Sunt romi veniţi de la Severin în Târgu Jiu, cu speranţa că vor găsi un trai mai bun. Dar nu a fost aşa. "Ce să fac? Şcoală, am doar două clase. De doi ani m-am măritat. Ş-acu' adun sticle. Adică bani, că asta sunt sticlele, bani", spune tânăra.
Iadul gunoaielor de la marginea oraşului Tone de gunoaie sunt duse săptămânal la groapa municipiului Târgu Jiu. Pentru zeci de oameni, aceste gunoaie sunt o sursă de venit. Femei şi bărbaţi, tineri şi bătrâni, scormonesc printre maldărele de sticle, cutii de carton, gunoaie menajere, haine rupte. Un kilogram de sticle de plastic se vinde cu 4.000 de lei vechi.
În curând, în nordul oraşului va fi construită o groapă de gunoi ecologică. Atunci, oamenii de pe Jieţe vor fi nevoiţi să găsească un alt drum în lupta lor pentru supravieţuire.





















































