Pentru integrarea elevilor cu handicap, nu-i suficient doar hei-rup-ul

Europa nu vrea copii handicapati, s-a gandit Secretariatul General al Guvernului la inceputul acestui an scolar, asa ca a dat dispozitii Ministerului Educatiei si Cercetarii sa mute zor-nevoie cateva

Europa nu vrea copii handicapati, s-a gandit Secretariatul General al Guvernului la inceputul acestui an scolar, asa ca a dat dispozitii Ministerului Educatiei si Cercetarii sa mute zor-nevoie cateva mii de elevi din invatamantul special in invatamantul de masa, ca sa dea bine la integrare. Din 19.628 de copii propusi pentru transfer, invata deja in scoli normale 18.158. Nimeni nu a intrebat insa ministerul daca in clipa de fata aceasta operatiune este efectiv posibila, daca dispune de baza materiala, cadre specializate si facilitati necesare. Abia acum, dupa ce au facut totul vraiste, autoritatile au constatat, in cadrul unui seminar, de ce anume nu ies lucrurile asa cum ar trebui. In primul rand, nu exista un numar suficient de profesori de sprijin, mai ales in mediul rural, care sa ii asiste pe cei peste 6.000 de elevi cu deficiente care se afla deja integrati individual in scoli normale. Noii lor colegi "ii marginalizeaza", adica se uita la ei ca la urs, iar in unele cazuri chiar si profesorii refuza sa ii primeasca. Nu exista organizare pe plan local - cu alte cuvinte, nimeni nu stie ce trebuie sa faca de fapt cu acesti copii odata ce ii scoate din scoala speciala. Nu mai vorbim de faptul ca nu exista pe nicaieri facilitatile minime de care elevii deficienti au nevoie, de tipul rampelor de acces pentru cei cu handicap motoriu. Un ordin al Ministerului Transporturilor si Locuintei, care exista de cateva luni bune, dar de care MEC a aflat abia acum, stipuleaza ca orice unitate de invatamant care se va construi de acum inainte sa fie dotata corespunzator. Cate scoli a inceput insa domnul Mitrea sa construiasca in ultimul timp si ce ne facem cu cele cateva mii pe care le avem deja si dintre care multe nu au nici macar WC-uri decente, daramite alte farafastacuri!? Daca nici macar autoritatile nu stiu exact ce si cum, nu e de mirare ca o gramada de profesori si inspectori chestionati habar n-aveau ca se intampla vreo integrare, iar parintii se tem ca, daca isi lasa copilul la scoala normala, acesta va pierde drepturile suplimentare de care beneficiaza (masa gratuita, rechizite), lucru care se si intampla de altfel in judetul Timis, contrar legii. Pe langa toate acestea, au mai fost neglijate niste amanunte: de exemplu, faptul ca majoritatea profesorilor nu au idee de psiho-pedagogie, ce se studiaza in universitati ceva mai mult decat deloc. Sau ca adaptarea programei la clasele V-VIII a fost lasata in seama profesorilor, care uneori s-au priceput, ce-i drept, dar uneori nu prea. Raportul national asupra integrarii elevilor cu nevoi speciale in invatamantul de masa mentioneaza si factori de succes. Printre acestia, existenta vointei politice, a cadrului legal favorabil, a experientei si a sprijinului oferit de consultanti straini. Adica un fel de frectie la un picior de lemn, caci in acest caz nu ajunge sa vrei cu adevarat, ca sa si poti. Cat despre consultantii straini, la seminarul international pe tema integrarii in invatamantul normal, gazduit de o organizatie nonguvernamentala, Fundatia H, majoritatea autoritatilor invitate au fost prea ocupate ca sa vina. Ar fi aflat poate ca in Italia, unde orice copil cu deficiente merge la scoala normala, in rand cu ceilalti, s-a facut aceeasi greseala, acum 30 de ani, prin aruncarea cu toptanul in invatamantul public, insa acolo nu existasera niciodata scoli speciale. Din lectia italienilor au invatat si Franta, si Spania, unde procesul decurge gradat, cu adaptarea cadrului legislativ, cu cooperarea cu ONG-urile, care activeaza in domeniu si, in final, chiar cu preocuparea pentru facilitarea incadrarii in munca a absolventilor. Concluzia raportului national este un fel de palma pe care si-a tras-o singur ministerul: "Integrarea este reusita acolo unde a inceput de la gradinita sau de la clasa intai, unde se face natural, acolo unde au aparut si au inceput sa activeze profesorii itineranti/de sprijin, acolo unde exista deja cadre didactice care au beneficiat anterior de pregatire prin cursuri despre integrare, care au fost informate in prealabil si au avut suficiente resurse de timp si materiale, sa se pregateasca".