Pagina cititorului

Mai mult decât un ziar!

Cristina Pisoi (37 de ani) din Călan, judeţul Hunedoara, este abonată la cotidianul „Adevărul" de şase luni. A făcut-o cu intenţia de a nu pierde niciun număr din colecţia „Jules Verne". „Pentru copii!", spune femeia. După ce şi-a făcut abonamentul, Cristina Pisoi mărturiseşte că pur şi simplu s-a îndrăgostit de ziar. „«Adevărul» nu este un ziar obişnuit. E atât de multă informaţie încât ziarul a fost adoptat de toată familia mea. Eu citesc rubricile de actualitate şi de sănătate. Mama mea a pus monopol pe integrame, iar soţul lecturează paginile de sport", spune Cristina Pisoi.

Abonata consideră ca puncte forte ale ziarului claritatea textelor, calitatea fără rival a suplimentelor pe care ziarul le oferă şi obiectivitatea. „Chiar şi subiectele de medicină sau ştiinţă sunt tratate pe înţelesul meu. Suplimentul despre şcoală mi s-a părut şi util, şi interesant în conţinut. Am observat că ziarul nu ţine partea nimănui, iar modul în care sunt scrise articolele mă lasă pe mine să decid cine are dreptate", a mai spus Cristina.

Noul feudalism

Dacă îmi aduc aminte bine, a fost, până acum 20 de ani, un regim care încerca să ne standardizeze pe toţi. Mă rog, pe majoritatea, pentru că o clică de „supraoameni", cei care făceau regulile, mereu erau deasupra tuturor. Mi se pare mie sau istoria începe să se repete?

N-ar trebui să ne mirăm, totuşi. Asta au învăţat de la părinţii lor, asta ştiu, asta fac. Bunăstarea şi o republică adevărată nu aşa se construiesc, aceasta este reţeta spre neocomunism servil. Noul feudalism modern, dacă vreţi. Clasa de mijloc începe să dispară şi, dacă se acceptă şi ideea ca patronatele să poată stabili salariul minim fără sindicate, gata, am şi făcut saltul necesar de 150 de ani înapoi în timp.

Evoluţiile sunt ciclice, m-am convins de asta. Cu toată dezvoltarea tehnologiei, care ar trebui să ne aducă mai aproape, suntem mai singuri ca oricând. Nu mai comunicăm, nu mai avem încredere unii în alţii, iar creaţiile noastre nu mai au suflet. Totul se face pentru profit.

Dacă nu ne apărăm drepturile, nu le merităm. Dacă nu ne apărăm demnitatea, n-o mai avem. Dacă nu ne cunoaştem libertăţile, vom fi obligaţi să le recâştigăm. Până atunci trebuie să ne facem vocea auzită. Şmecherii cu mulţi cai-putere, miliardarii de carton, „păpuşile" şi copiii lor şi le-au făcut auzite. Acum e vremea noastră! E timpul să le spunem „STOP!" E timpul să-i tragem de mânecă pentru că altfel vom ajunge iarăşi la orânduirea feudală pe care patru generaţii s-au străduit s-o schimbe. (Ştefan)