Pagina cititorului

George Bounegru (Alba Iulia)

Lui George Bounegru, istoric la Muzeul Unirii din Alba Iulia, ziarul „Adevărul“ îi oferă posibilitatea de a fi la curent cu ultimele ştiri, dar şi de a-şi îmbogăţi colecţiile din biblioteca personală.

„Îmi place să fiu informat"

 „Sunt un consumator al produselor «Adevărul». Pe lângă ziar, am cumpărat colecţia «100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă», am aproape toate cărţile lui Jules Verne şi am achiziţionat şi cărţile Disney pentru fetele mele. Am cumpărat şi mai multe CD-uri oferite împreună cu ziarul", a spus George Bounegru. „Îmi place să fiu informat permanent şi am ales pentru aceasta ziarul «Adevărul». Are o structură a informaţiilor bine conturată. Îmi place şi pentru că nu acordă o atenţie deosebită domeniului politic", a completat istoricul.

Ei sunt veteranii noştri!

Veteranii de război din România sunt aceia cărora, în perioada 1945 - 1989, un regim nedrept nu le-a acordat meritata recunoştinţă, aşa cum s-a procedat în alte ţări care au participat la marea conflagraţie, în campania 1939 - 1945. Spre exemplu, în Germania, ţară învinsă, veteranii de război au intrat în drepturi imediat după data de 9 mai 1945 şi în prezent se bucură de aceleaşi beneficii.

Vreau să îi întreb pe guvernanţii României dacă ei ştiu cine sunt veteranii de război din România. Ei bine, aceştia sunt un segment social aparte de marea masă a persoanelor de vârsta a treia. Ei reprezintă o mică parte a tezaurului uman al oştirii române, cei care, la chemarea ţării, nu au întrebat, nu au comentat, nu au cerut nimic, nu au pus în balanţă sacrificiul vieţii lor tinere, oferindu-se pentru apărarea fiinţei naţionale şi eliberarea ţării. Când ţara i-a chemat, ostaşii - de la soldat la general - n-au şovăit. Au înţeles că duşmanul se află din nou la hotare şi că erau chemaţi să-şi îndeplinească sfânta datorie ostăşească şi să răzbească cu armele războiului. Veteranii de război nu sunt „aşa-zişii" revoluţionari din 1989, care, de altfel, primesc privilegii, dar al căror statut este contestabil. Pe veteranii de război, sub ploaia de gloanţe, i-au chinuit foamea şi setea, au îndurat muşcătura gerului ori i-a pârjolit arşiţa soarelui, iar ca aşternut le-a fost pământul umed şi rece. S-au învelit doar cu pătura stelelor sau cu plapuma norilor, dar le-au suportat. Au ajuns la Nistru, Odessa, în Crimeea şi în Caucaz, la Stalingrad, la Prut şi Siret, au făcut un salt peste Carpaţi, refăcând graniţa dinspre nord-vest a ţării noastre şi au continuat drumul de luptă spre Debreţin, Szolnok şi Budapesta, peste Munţii Tatra în Cehoslovacia.

La începutul anului 1990, numărul veteranilor era de 557.486 persoane, iar în prezent au rămas numai 76.800, majoritatea având peste 88 de ani. Bolile de tot felul ale bătrâneţii şi mijloacele de trai mai mult decât modeste le fac viaţa şi mai grea. Cu toate acestea, guvernanţii noştri vor să le taie pensiilor şi acestor oameni. Unde e corectitudinea?

Alexuţă Mihaiu (veteran de război)