Ostaticul NATO

In asteptarea summit-ului NATO din noiembrie, de la Praga, in Romania s-a lasat o liniste apasatoare. O liniste care dureaza cam din primavara. Masurile dure de reforma susceptibile sa provoace

In asteptarea summit-ului NATO din noiembrie, de la Praga, in Romania s-a lasat o liniste apasatoare. O liniste care dureaza cam din primavara. Masurile dure de reforma susceptibile sa provoace tensiuni sociale au fost amanate pentru "dupa Praga". Deciziile economice importante ale administratiei sunt amanate pentru "dupa Praga". Remanierea guvernului, stoparea abuzurilor si coruptiei, si clarificarea in PSD, totul e amanat pentru "dupa Praga". Romania a incercat in ultimele luni sa suplineasca handicapul economic in cursa pentru NATO construind imaginea falsa a unei mari stabilitati politice si sociale. Asa s-a ajuns ca in acest moment, la Bucuresti, sa existe sentimentul ca asistam la linistea dinaintea furtunii. Cu exceptia unei catastrofe - lovitura de stat la Bucuresti sau razboi nuclear generalizat - Romania nu mai poate pierde, la Praga, invitatia de a intra in NATO. Ce se va intampla insa din acel moment? Timp de un an si jumatate "dupa Praga" se va desfasura procesul de ratificare a candidatilor invitati de catre parlamentele celor 19 state componente ale Aliantei. Desigur ca momentul cel mai important va fi cel din Senatul SUA, dar pentru ca Romania sa devina membru NATO ea trebuie sa primeasca si girul celorlalte 18 parlamente: din Canada si pana in Ungaria, din Italia si pana in Norvegia. Perioada de ratificare a candidaturii unei tari este numita de experti NATO hostage - ostatic al NATO. In aceasta perioada, grupurile de interese din tarile membre ale Aliantei, dar, in special, din Statele Unite vor face presiuni asupra guvernelor tarilor invitate pentru a obtine ceea ce doresc sau ceea ce le-a fost amanat multa vreme. Poate fi vorba de privatizari gen ISPAT Sidex sau de conflicte gen Noble Ventures - Resita sau de restituiri de proprietati pentru minoritati etnice sau religioase. Sau despre adoptii internationale. Pentru Romania nu acestea vor fi cele mai dificile lucruri. Experimentul Romania este cu totul nou si pentru Alianta. Orizontul de asteptare al publicului in privinta NATO este urias. Imediat dupa Praga, poate nu in decembrie, dar, in orice caz, prin ianuarie, dupa Sf. Ion, somerii se vor astepta sa primeasca slujbe, pensionarii pensiile marite, salariatii lefurile indexate si in general unii cetateni vor fi mirati sa mai primeasca la plata facturile la intretinere. Pai, nu le plateste NATO? Admiterea Romaniei in Alianta Atlantica va fi un punct de cotitura in istoria tarii, moment din care vom putea spune ca ne-am rupt definitiv de trecut. Va fi o garantie ca urmasii nostri vor trai intr-o cu totul alta Romanie. Pe termen scurt, insa, Praga nu va avea un impact major asupra calitatii vietii cetatenilor romani. Praga este departe de a fi pentru romani un liman. NATO nu va creste PIB-ul si nu va aduce investitori. In orice caz nu peste noapte. NATO va aduce romanilor un set de reguli pe care orice guvern de la Bucuresti va trebui sa invete sa le respecte. Perioada de NATO hostage, va fi cosmarul puterii de la Bucuresti. Dupa Praga, dupa 12 ani de reforma chinuita, Romania va inceta sa mai fie doar problema romanilor. NATO si in primul rand America vor avea, ne place sau nu, un cuvant hotarator la Bucuresti. Statul de drept, economia de piata, respectul cetateanului vor capata mult mai mult continut. Reformele care nu s-au facut de buna voie in anii '90, dar nici in 2001 si 2002, vor fi facute obligat in 2003 si 2004. NATO nu va fi interesat ca in 2004 sunt alegeri legislative si prezidentiale. Ca NATO hostage, un guvern ori le face, ori da faliment. Si pentru SUA experienta va fi una noua. De obicei, un candidat invitat la Alianta Atlantica a trecut de aceste reforme. In cazul Romaniei si Bulgariei, lucrurile vor sta altfel. Poate ca Bucurestiul sau Sofia ar dori sa mai amane lucrurile sau ar dori sa le mai indulceasca pe masura ce tarile se vor bucura de mai multa atentie din partea Uniunii Europene. Este putin probabil, cunoscand pragmatismul si raceala americanilor, ca vor fi acceptate intarzieri. Nu NATO a dorit sa se extinda in Romania, ci Romania a dorit sa intre in NATO. Regulile nu se vor discuta, ci se vor accepta. Cu o Uniune Europeana furioasa pe Bucuresti si cu reformele intarziate, Guvernul Romaniei risca sa regrete mult baltirea din ultimele luni. A provocat o mare bucurie in Palatul Victoria telefonul dat zilele trecute de consilierul pentru securitate nationala al presedintelui SUA, d-na Rice, premierului roman Adrian Nastase. Telefonul de la Washington nu a sunat de prea multe ori in ultimii ani la Bucuresti. Acum s-au spus amabilitati si s-au adresat multumiri. Dupa Praga insa, acest telefon va deveni o obsesie in Palatul Victoria. Americanii se vor interesa de tot si de toate. Cunoscandu-i bine pe romani, americanii nu vor accepta derogari de la reforma pentru perioada de dupa ratificarea admiterii. Distanta de la vorbe la fapte nu se va mai masura in ani. Telefonul cu Washingtonul va fi unul al groazei pentru multi guvernanti.